1,223 matches
-
să observe dacă are din nou halucinații. Abea după ce reuși să citească de câteva ori, realiză la adevărata valoare succesul opținut. După atâta alergătură, sânge rău nu mai vorbim de nervi zdruncinați, Însfârșit, va putea afla adevărul. Inima sa greu Încercată Îi tresălta de bucurie, o bucurie debordantă, generatoare de viață...!! Alergă la birou, arătându-i prietenei sale hârtia. „Vino cu mine...” Atena bucuroasă, Îl urmă fără a mai schimba un singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
una pe care o considerăm firească, și că, ceea ce am adus noi la lumină, va putea fi folosit ca material documentar pentru istorie și în beneficiul celor preocupați de problemele de politică externă a României, despre trecutul României și perspectiva încercatei noastre națiuni de-a lungul istoriei. Nu există în viața unei națiuni mari sau mici un act al său de manifestare, de adevărată reală și deplină demnitate, ceea ce dă suport și justifică existența sa conferindu-i identitatea, decât acela ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mai eram așa de tânăr, aveam o constituție robustă a intelectului). Pe insula lui Jean Jacques Rousseau, privind în apele limpezi ale lacului Leman, în care se scufundau lebedele, depănând un vis care trecuse, mi se linișteau gândurile grele și încercate, revenind în ordine. 4. Mult mai dificile decât caracterul delicat al acestei misiuni diplomatice au fost condițiile în care, din partea instituțiilor noastre, nu am beneficiat de sprijinul cuvenit; în faza de pregătire a participării, nu am avut concursul lor (cu excepția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de dolofan, îmi spunea mama, că nu îndrăzneam să te plimb pe uliță, de teamă să nu atrag deochiul asupra ta; dar și ca să nu trădez relativa noastră opulență. În grija lui de a nu-și îndepărta vecinii cei mai încercați, tatăl meu i-a ajutat adesea, făcându-i să profite de achizițiile sale, mai ales când era vorba de carne sau de trufandale; dăruia însă întotdeauna cu măsură și modestie, căci orice dărnicie însemna o provocare, orice bunăvoință - o umilire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aduce perechii de lângă noi prea mari satisfacții. Bănuiesc că un asemenea loc fusese cât se poate de liniștit pentru ei înainte ca unii de teapa noastră să-și fi făcut apariția aici. Dar noi am venit aici ca să rămânem. Ia încercați să ne dați afară... Acum vin meniurile, dispuse ca niște bilete de examen, iar noi ezităm și rămânem tăcuți câteva secunde, murmurând încruntați deasupra ciudatelor tipărituri. Ora patru. Linex și Self se leagănă în lumina orbitoare în fața pisoarului subteran. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răzvrătirile, toate semețirile, toate rătăcirile, îți lasă toți spinii și toate biciuirile, durerile și disperările toate ție ți le priontinde, ți le scoate în cale, ți le lasă să le încerci tăria așteptând doar ca, într-un târziu, când toate încercate au fost, să revii împăcat la dragostea și bunătatea Sa. Nu ai pentru ce ai cere iertare. Nu ai pentru ce a-i cere îndurare. Nu ai a cere vreo răsplată. Toate acestea și multe alte daruri ți-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe acest Bulevard văd cât de puțin înseamnă mulții ani trecuți, cât de neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bun început pe aceste minuni ca pe vechi prietene, ca pe părți din sufletul meu, din amintirile mele. Fiecare femeie nou întâlnită, fiecare iubire era, de fapt, o revenire la o iubire demult trăită, o reîntoarcere a sufletului la bucurii încercate cândva, redescoperirea unui Eden pierdut. Acestea toate le gândesc, bineînțeles, acum, în fața acestei pagini. Niciodată până acum nu am analizat acest sentiment al reîntoarcerii. Dar cred, acum, că am nostalgia unui Eden pierdut. Pe care am căutat mereu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vitrinei librăriei, privesc ultima mea carte. A apărut nu demult, dar deja mi se pare că este acolo de amar de vreme. Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am cum să trăiesc toată avalanșa de sentimente încercate atunci, când mi-am văzut prima carte pe tejgheaua unei librării. Atunci, librăria din josul Bulevardului, peste drum de berărie. Au preschimbat-o în ultimii ani mai întâi în prăvălie de consignație, apoi în magazin de electronice, iar nu demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
AIDA FERAT Dintr-o fotografie retușată, Bunii mei buni privesc nevăzând. Alăturea stau neștiind cât de încercată le va fi venirea la chemarea dintâi ! Au buzele încă sărutate ... Surâsul lor e susur de pace Obrajii desenează inimi Ce arată spre Inima-dimpreună. Întâlniții orfani și-au dat Cuvântul și mâna, au mai pus câte un umăr, ba chiar
DINTR-O FOTOGRAFIE RETUŞATĂ. In: CEA MAI FRUMOASĂ TRISTEŢE A MEA by AIDA FERAT () [Corola-publishinghouse/Imaginative/518_a_845]
-
umbră, dorul, Cel ce-mi stinge setea, nesecat, izvorul, Doar o plăsmuire, poate numai gestul Care-arată căii, sudul, nordul, estul; O mireasmă care, n-are-n lume, nume Doar schițat conturul zilei care-apune, Sau lumina stelei stinsă-n altă vreme, Buza ce-ncercat-a, iarăși, să te cheme; Urma, ce trudește timpul s-o îngroape, Gândul care-alintă dragile-ți pleoape Și sărutul tainic, adormit pe gleznă, Ce-a trezit în mine, negurile, beznă...
A R?MAS DIN MINE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83739_a_85064]
-
MEDITAȚII Adesea-mi caut clipele de pace Și în fântâna neamului cobor, Cu dorul încărcat, clocotitor, În limpezimi de undă, a-l preface... Prea umiliți și-adesea încercați, Am fost de-a lungul și de-a latul țării Și țintuiți sub talpa-nstrăinării, Batjocoriți, bătuți, crucificați... Avem dușmani și-nuntru și-n afară Ce sug din seva ăstui drag pământ Ne-mpiedicăm și-n propriul cuvânt Și lașitatea lumii mă-nfioară
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
să se dea de trupurile martirilor. Se lucrează cu râvnă și înfrigurare. Nimeni nu vorbește. E o liniște de biserică. Se pare că într-o catedrală a cărei boltă o formează cerul și a cărei icoane le-au adus figurile încercate și aureolate ale legionarilor, se face ruga cea mare, unica. Din când în când, câte o voce abia îndrăsnește să silabisească: Vezi, camarade, încet... lăsați casmalele și luați baionetele. Au apărut primele semne că nu va mai trece mult și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o completare la vol. I„Răstigniri ascunse”) Aștern aceste rânduri ținând în suflet morții cu care împreună am pătimit, azi flori în cer, parfumuri nestinse. Amarul acelor zile negre mai biciuie și astăzi și mușcă din trupurile celor rămași, drumeți încercați. Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri, Marea Unire, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești care se vor extinde, rând pe rând, în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești via Jilava. Era
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
iar bătrânii Îngenuncheaseră. În sala tronului se făcuse liniște. Iar voievodul Îi binecuvântase și le dăruise pâini calde și burdufuri cu apă proaspătă. Și oamenii reveneau de la cetate povestind toate acestea și Încă ceva. Cu istețimea lor de țărani mult Încercați de-a lungul vremilor, Îl măsuraseră pe voievod și pe căpitanii adunați În sală. Și simțiseră În adâncul sufletelor că nu vor fi lăsați de izbeliște. Că oamenii aceia vor lupta cât de bine vor putea ei și că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
turcești care Încercaseră să apere Belgradul și fuseseră spulberate de Vlad. Din ultimele vești se Înțelegea că și cetatea Sabac, aproape de hotarul Bosniei, fusese cucerită de oștile maghiare și transilvane conduse de generalul Dracula. Cetatea fusese apărată de un general Încercat al Semilunei, pe nume Mihaloglu. Dacă Mihaloglu cedase, alte mii de oșteni turci năvăleau spre sud, căutând scăpare În trecătorile Balcanilor. La frontiera dunăreană a Țării Românești, lucrurile stăteau și mai rău. Basarab Laiotă era ba prietenul lui Matei Corvinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sabia Împotriva lui Mahomed. - Cu ce armată? - Cu ce ar găsi prin Transilvania. Să nu uităm că În Transilvania trăiesc tot români, ca el și ca Ștefan. Și că, pentru transilvăneni, amândoi sunt niște legende. - Poate că ai dreptate. Trebuie Încercat. Dar timpul e scurt. Toate cetățile sunt sub asediu. Sultanul se Îndreaptă spre Suceava. - Să mergem, atunci! - Să mergem! spuse Pietro. Și să ne revedem la prima lună plină, la Bradu Strâmb. Suntem trei grupuri cu trei misiuni. Dacă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luminișul acesta, care pare o bucată de Paradis. Ușa chiliei se deschise parcă singură. Voievodul privi spre ea, nehotărât, apoi se uită la Alexandru. - Dacă tot veni vorba de Paradis... mormăi tânărul, arătând spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri o clipă În fața ușii, apoi intră. Daniel Sihastrul Îl aștepta În picioare. Era Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să crească până la piept. Era Îmbrăcat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aceste lucruri și roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decît la pieirea celor ce le ascultă. 15. Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine, și care împarte drept Cuvîntul adevărului. 16. Ferește-te de vorbăriile goale și lumești, căci cei ce le țin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
Căci n-am pe nimeni, care să-mi împărtășească simțirile ca el, și să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. 21. Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Isus Hristos. 22. Știți rîvna lui încercată cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei. 23. Pe el dar, nădăjduiesc să vi-l trimit de îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine. 24. Și am încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
spera să folosească tunurile lor de mare calibru. Era al naibii de cald și el, ca de obicei, suferea în tăcere. Durerea generalului era permanentă, nu contenea nici o clipă, era la fel de severă ca întotdeauna. Cu toate că picioarele sale sclerotice, de două ori greu încercate, trimiteau semnale dureroase de-a lungul spatelui până înspre ceafă, el era comandantul și considera că este o chestiune de onoare să nu-și manifeste durerea în fața subordonaților. Așadar, în loc să se plângă, a intrat cu cincizeci de pușcași Sikhs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
caracterul războinic al germanilor de la estul Rinului, apoi doctorul Noble pare să-și piardă interesul și să începe să vorbească despre numărul mare de plante pe care le-a pierdut în seceta recentă. Epifitele tropicale au fost cel mai greu încercate. Când descrie pierderile suferite, Jonathan are impresia că la un moment dat va izbucni în lacrimi, dar doctorul Noble își revine imediat, mai toarnă niște ceai și îi spune că în mod sigur va excela la istorie în clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă În continuare de noi, cei patru prizonieri. În haosul rostogolirii, căzuseră lângă Încercatele trupuri, nu se poate ști din ce Întâmplare, traista cu demâncare și damigenuța cu vin roșu. La Început nu se zăreau, că erau acoperite de paie. Mai apoi, Însă, când nea Mitu, pe care atunci nu-l chema Păcătosul - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
2 și 17 minute pe 22 decembrie 1986 moare suspect. De aici drama familiei Alexandru Tacu atinge punctul culminant al acestei tragedii. Acum se produce un și mai uriaș val de simpatie și compasiune pentru această familie, crunt de dureros încercată. Din acest moment Mălin trece în veșnicie, cu aureola unui martir căruia destinul i-a frânt zborul spre viață și poezia către care avea o vocație deosebită. Volumul de poezii editat postum atestă neîndoielnic faptul că Mălin era în acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
răbdarea sisifică de a ni le pune la dispoziție, dând astfel substanța și credibilitatea acestei cărți-document. Mălin Tacu dispare la 17 ani într-o zi simbol pentru noi, 22 decembrie 1986 - prefigurând evenimentele din 22 decembrie 1989. Încă ceva. Mult încercata familie Tacu n-a terminat lupta de decenii. După ’89, orice român aflat într-o locuință a fost îndreptățit să o și cumpere. Unii au putut să cumpere chiar mai multe case, însă familia Tacu a fost scoasă din locuința
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]