1,596 matches
-
vreodată, de un șic mult mai natural decât toate locurile la modă din New York sau Los Angeles, dar fără aerul acela de autosuficiență pe care localurile par să-l dezvolte când știu că sunt tari. O divizie de chelneri stilați Încercuiră imediat masa și ne luară comenzile de băutură. În jumătate de oră, toată lumea era plăcut amețită și, la miezul nopții, Elisa și Philip dansau deja pe mese. Păreau În largul lor frecându-se În ritmul acela. Exista o sugestie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tort uriaș, supraetajat. Cele două treimi de jos erau spațiul de dans pentru Iepurași și pentru spectacolul de la miezul nopții, iar nivelul superior urma să fie dezvelit pentru a dezvălui invitatul-surpriză. Un ring de dans uriaș, de 360 de grade, Încercuia scena În formă de tort și era Împodobit cu banchete joase, din catifea. —Hei, cum merg lucrurile? Întrebă Kelly, făcând o piruetă ca să-și etaleze rochia superstrâmtă, superscurtă și destul de transparentă. Îți place? —Arăți extraordinar, am spus cu sinceritate. —Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe acel drum de țară, pedepsind șasiul mașinii preț de vreun kilometru. De-o parte și de alta a mașinii răsăreau colibe mici, ca ale culegătorilor de fructe. Apoi le văzu: trei cabane făcute din blocuri de zgură presată și încercuite cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șut cu cizma dreaptă exact în boașe, proiectându-l într-un grup de demonstranți AUFT. Strigăte peste tot. Fluierături. Danny puse mâna pe o scândură, gata să-l pocnească peste mutră pe partenerul lui de piesă. Polițaii în uniformă îl încercuiră, pocnindu-l cu bastoanele din dotare până ce căzu la pământ, după care îl luară la pumni. Se văzu ridicat de jos, luat la pumni, iar ridicat și aruncat cât colo cu lovituri de picior. Leșină o clipă, apoi simți gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asasinate dacă LAPD l-ar mai fi lăsat în pace o zi sau două. Totul era chiar acolo, în fața lui: primul raport, apoi, pe pagina trei, menționarea celui de-al doilea martor al răpirii lui Marty Goines. Claire și Loftis încercuiseră informația, confirmând cele spuse de Minear: și ei încercau să-l găsească pe fiul lui Loftis. Pagina a treia. Martorul ocular Coleman Healy, interogat de Danny Upshaw în prima zi dedicată investigării cazului. El avea aproape treizeci de ani - vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Alt căscat. — Nu vorbim despre Mickey. Ți-amintești pactul nostru? — Da, mi-l amintesc. Audrey îl strânse de mână și adormi. Buzz ridică broșura cea mai apropiată de el, cu excursii la Rio de Janeiro. Răsfoi paginile, văzu că Audrey încercuise listele de vile cu preț redus pentru cei proaspăt căsătoriți și încercă să-și imagineze un fugar, asasin de polițiști, și o fostă stripperiță de treizeci și șapte de ani bronzându-se sub soarele sud-american. Nu reuși. Încercă să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să vândă douăsprezece kile de heroină vreunui mafiot care nu auzise încă de lovitură și de prima pusă pe capul lui Buzz în urma ei. Nu reuși. Încercă să și-o imagineze pe Audrey cu el în timp ce polițaii de la LAPD îi încercuiau, iar durii înrăiți nu se îndurau să tragă, pentru că ucigașul era cu o femeie. Nu reuși. Se gândi cum Fritzie Piolet îi găsește împreună și înțeapă cu bestialitate fața lui Audrey. Aici era mai ușor. Mickey zicând „Te rog” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
strigă bătrânul comis. Nimeni nu dă Înapoi nici un pas! Unul din curieri se Întoarse În flancul stâng, cu vești rele. - În jurul voievodului e o luptă cumplită! spuse el, gâfâind. Căpitanul Oană se bate la sabie ca un nebun! Apărătorii sunt Încercuiți! - Nu ne lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu. În tine ne e nădejdea, Dumnezeule, că Îți Înălță măria sa mănăstiri În toată Moldova... În partea centrală a bătăliei, peste cinci mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
evită făcând un salt lateral. Al doilea Își schimbă În mod neașteptat traiectoria, căzând la câțiva pași de țintă. Războinicul mai făcu un pas spre călugăr, dar se prăbuși, lovit În frunte de un obiect cu totul necunoscut. Bandiții Îl Încercuiră pe călugăr, dar, deodată, o voce autoritară strigă: - Stați! Bătrânul cu care Jian Shi se consultase Înainte de luptă ieși În față, se aplecă Încet și ridică obiectul care Îl ucisese pe ultimul războinic. Apoi privi În jurul lui și găsi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
baraseră trecerea. Erau spadasini excelenți, iar loviturile lor erau rapide și precise. Alexandru Înțelese că nu poate scăpa decât prin deplasări scurte, care să-l scoată din atac și să-i ofere șansa unei poziții În care să nu fie Încercuit. Reuși să cabreze calul, mișcare care Îi eliberă câțiva metri În față, dar nu Înaintă, ci trase frâul spre dreapta și izbi cu latul sabiei pieptul unuia din Apărători, doborându-l din șa. Ieși prin dreapta, porni la galop, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără răsuflare. Lovi apoi În stânga, dar celălalt luptător pară cu garda sabiei. Forța loviturii fusese, totuși, suficient de mare ca să rupă sabia la o palmă mai sus de mâner. - Cinci... murmură Vasile al lui Scatoalcă, uimit. Ceilalți cinci Apărători Îl Încercuiră. Tânărul nu mai Încercă să scape, ci atacă primul, cu ambele buzdugane. Săbiile se loveau de fierul lor aspru, scoțând scântei. Dar diferența de forțe era prea mare. Una din lame Îi atinse platoșa, iar alta Îi zgârie brațul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți. Unul din ei avea trăsături turcești, era Îmbrăcat În uniformă de spahiu și părea a fi comandantul trupelor. Celălalt era tătar și purta o mantie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
malului Dunării doar unsprezece Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a trimis luptătorii spre cetate, ca să mă apere pe mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lărgise, treptat, căci nici un Cuceritor nu mai voia să se afle În apropierea omului care aducea moartea. Până atunci, această lărgire a cercului fusese inutilă, căci salturile incredibilului luptător Îl aduceau mereu În interiorul grupului. Ca și cum nu grupul voise să-l Încercuiască și să-l linșeze, ci el avea puterea de a aduce spaima pretutindeni În grup. Dar acum era cu totul altceva. Cuceritorii rămași În picioare Înțeleseseră că nu există nici o șansă de asasinare a Marelui Maestru și că nu magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
renunțau oare la lupta de hărțuială? Prefera Oană un atac sinucigaș? Dădu pinteni și se apropie de căpitan, care Îi desluși chipul abia când ajunse la zece pași. - Ce se Întâmplă, căpitane? Dacă rămânem aici, În câteva minute vom fi Încercuiți! Trebuie să ne retragem dincolo de Ștefănești! - Nu mai cedăm nici un metru de teren! spuse Oană. Atacăm aici și câștigăm! Unul din fronturile acestea trebuie spart! Voievodul are În fața lui două sute de mii de turci, care nu reușesc nici să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Trebuie să ne retragem dincolo de Ștefănești! - Nu mai cedăm nici un metru de teren! spuse Oană. Atacăm aici și câștigăm! Unul din fronturile acestea trebuie spart! Voievodul are În fața lui două sute de mii de turci, care nu reușesc nici să-l Încercuiască și nici să-l prindă! Dar nu va putea rezista dacă noi, aici, continuăm să ne retragem! Spătarul privi câmpul de luptă, nehotărât. Putea sacrifica, oare, Întreaga cavalerie a Moldovei Într-o confruntare deschisă cu tătarii, Într-un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se afla oastea lui Mahomed. - Dacă Înțeleg eu bine, spuse Oană, atunci Ștefan Încearcă să atragă avangarda lui Mahomed spre pădurile Humorului. Și lansează un atac fals la Ilișești. Dar, În același timp, sultanul a Înțeles strategia voievodului și Îl Încercuiește fără zgomot. Cum putem ajunge la domnitor? - În nici un fel. Ne putem apropia, prin păduri, dar nu putem trece de trupele care au ocupat toată valea. Ne-ar lua o zi Întreagă să ocolim locurile astea. Căpitanul Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțeleagă, Încă, ce se Întâmplă. Lângă el căzură alți luptători, unii cu pieptul străpuns de săgeți, alții răniți ușor. Ultimii Încercau să se ridice, dar noi săgeți șuierară prin aer, doborându-i. Apoi, cele două limbi de șarpe ale călăreților Încercuiră grupul moldovenilor. * - Dumnezeule... șopti voievodul, alb la față. E o baie de sânge acolo... Pietro Îi Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite pentru un atac decisiv pe centru. Grupul războinicilor mongoli a luat poziție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
drept. Își dădu seama că voise, instinctiv, să scoată spada cu mâna dreaptă, dar nu putuse. - Acolo e Alexandru!! spuse din nou Erina, ducând mâna la gură. Se apără cu spada, lângă el mai sunt câțiva vânători domnești, dar sunt Încercuiți! Oană calculă șansele. Nu putea ajunge la fiul lui mai devreme de o jumătate de ceas. - Spune, Erina... - Sunt niște săgeți aprinse care tot trec peste Alexandru... - Peste? - Da. Nici una nu-l atinge. - Semnale. Ce fel de săgeți? - Acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridice. Mongolii Îi seceră cu iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune-mi ce vezi. - Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii ajung la trupul lui Amir. Descalecă. Și mai jos, În dreapta mea... Mulți spahii Încearcă să se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe care n-o cunosc... un fel de seceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O altă linie perfectă de săgeți aprinse căzu În adâncime, lovind cai și călăreți care Încă nici nu intraseră În luptă. La două secunde, o altă lansare porni, de data aceasta pe două laturi, distrugând flancurile spahiilor care Încercau să Încercuiască războinicii conduși de Marele Maestru. Mongolii răsturnaseră un Întreg regiment de spahii și măcelăriseră ultimele rămășițe ale achingiilor. La porunca Marelui Maestru, Îi uciseseră pe toți ofițerii care purtau Însemnele imperiului. Dar În fața lor se afla, acum, corpul de elită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vedeau limpede două șuvoaie puternice croindu-și drum spre inima armatei Semilunei. Pentru prima oară de la debarcarea dincoace de Dunăre, otomanii erau loviți cu o putere care Îi paraliza. Ștefan Înțelese ambele strategii și murmură: - Ce nebunie... Riscă să fie Încercuiți, dar lovesc exact În inima lui Mahomed... Pornim atacul pedestrimii! Înaintare la pas, pe tot frontul! Trebuie să sprijinim cavaleria! * Cavaleria Moldovei pornise pe urmele căpitanului Oană și adâncea debandada trupelor turcești. Ștefan privea totul și Înțelese că se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Există semne ale inferiorității rasiale: simplitatea și sudarea prea rapidă a fontanelelor craniului. Nasul foarte desfăcut, cu sinostoză a oaselor nazale. Proeminența maxilarelor. Bărbia retrasă. Apariția prematură, dimensiunea și permanența măselelor de minte. Acestea sunt atuurile femeilor. Frunți înalte. Ochii încercuiți cu kohl. Pieptul strâns în bluze strâmte, viu colorate. Pântecele descoperit. Guri deschise, în așteptare. O frunte plată, fără proeminență este o caracteristică a rasei inferioare, dar nici o frunte prea bombată, caracteristică negrilor, nu este semnul unui intelect deosebit. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]