1,577 matches
-
multe interioare sau spirituale: demnitatea, închinarea sacră în Duh și adevăr, conștiența Majestății și prezenței Lui Dumnezeu, frica (solemnitatea) și desfătarea spirituală... Potrivit lui AW Tozer, unii au pierdut „viziunea Majestății din Înălțimi" și conceptul înalt despre Dumnezeu, iar fuga de închinare înseamnă fuga de Dumnezeu. „Credința nu vine pentru că nu cunoaștem caracterul Lui Dumnezeu" (A.W.Tozer). Haideți să fim creștini în „clocot", să trăim cu adevărat Învierea în fiecare zi din vața noastră și să îi stimulăm și pe cei
DESPRE ÎNVIEREA SPIRITUALĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344656_a_345985]
-
de cult moștenite de la părinți, pe care le-au întreținut pe propria lor cheltuială, în care au fost botezați, cununați și în care și-au practicat viața liturgică. Când sunt întrebați de ce nu-i restituie Bisericii Unite locașurile lor de închinare, ei răspund: „Întrebați-i pe protestanții din municipiile Cluj, Sibiu sau Brașov dacă se pune măcar problema ca ei să-i retrocedeze Bisericii Catolice catedralale care i-au aparținut înainte de reformă. Respectivele locașuri au trecut la reformă odată cu credincioșii lor
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ) ŞI STATUL ROMÂN ÎN PERIOADA POSTDECEMBRISTĂ – P. A II A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358729_a_360058]
-
Domnului, măicuțele tinere, în negru, luptă bine. Numai piele și strană. Și fața albă. În dreapta, puțina lume bătrână, femei cu basmale, și bătrâni în sărăcie, cu paftale de înțelepciune. Nu au strălucire. Nu au formă. Nu au imagine. Au doar închinare și rugăciune. Și să nu credeți că nu urcă în mine o lacrimă mare cât o concluzie: vai de mine. Căci nu știu să vă arăt ce lacrimă și ce ură este în mine. Și dacă - lacrima și ura care
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
au trecut în neființă. Atunci când apropierea de Ființă Supremă este înțeleasă cu mintea și sufletul De asemenea, această restabilire a trecutului este o datorie sacră, sfântă pentru autoare. Nu întâmplător, Vavila Popovici introduce încă din deschiderea romanului, elementul religios. Actul închinării, care are și o valoare terapeutică, reînvie evenimentele rămase în întuneric și creează legătura cu cei dispăruți. „Acasă, seara și dimineața mă închin când la o icoană, când la cealaltă. Amândouă îmi sunt dragi, iar Maica Domnului mă privește și
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
peste altul, îți declari, de fapt, stăpânirea peste tot, inclusiv peste voința lui Dumnezeu. În ambiția nemăsurată, omul vrea să fie împăratul ori regele a tot pământul. Să i se închine toată făptura. Ori, numai lui Dumnezeu i se cuvine închinare din partea omului. Dumnezeu ne-a acordat, de asemenea, o simpatie caldă și binefăcătoare. Ne-a îndrăgit, ne-a oferit căldura Sa, Lumina Sa. Putem spune că noi i-am oferit simpatia lui Dumnezeu? Când nu găsim nici măcar câteva minute pe
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
Ne-a îndrăgit, ne-a oferit căldura Sa, Lumina Sa. Putem spune că noi i-am oferit simpatia lui Dumnezeu? Când nu găsim nici măcar câteva minute pe zi să-i dăruim, un moment de adorație, de meditație, de rugăciune, de închinare? Îl simpatizăm noi ca pe cineva apropiat, ca pe un prieten? Nu. De cele mai multe ori îl neglijăm, uităm de El cu zilele, cu săptămânile și uneori cu lunile și cu anii! Alții îl șterg definitiv din viața lor ca și când Dumnezeu
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
că orice lovitură/ și Tu o porți pe Trupul Tău Stăpână,/ de aceea doar putut-a să rămână/ Lumina neclintită-n val de ură./ Durerea toată se-mpărțea în două,/ și asta este tainica răbdare,/ de aceea poate-n muta închinare,/ un iconar Te arată astfel nouă./ Străpunsă ești și Tu de răni. Pe frunte,/ și Ție spini-Ți împletesc cunună,/ mulțimea și asupra Ta, Prea Bună,/ aruncă glodul greu, de vorbe crunte./ Cum stai între femei înlăcrimată/ pe Tine Maica
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Și florile... Nu Mint! (Paști, Jilava-1950, Prietenilor mei care au murit dar...sînt vii...). Petru Baciu, faimosul băcăoan s-a născut într-o familie de luptători, zăvorându-și inima în spada Adevărului. Cu beteala răbdării și-a stropit crezul în închinare Neamului. În foșnetul cumpătării și-a cuibărit înțelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferință și-a pitrocit dragostea întru Domnul din care a țâșnit jertfa sa măreață pentru Neam. Plâng clopote în inimi departe-n amintiri,/ cu funii grele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
păcatului” (Romani 6, 6). Trupul este o cale spre desăvârșire, la care ne îndeamnă marele Apostol Pavel: „Vă îndemn, deci fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească” (Romani 12,1). După cum toate mădularele omului îi alcătuiesc trupul, așa toți oamenii aflați în comuniune alcătuiesc trupul hristic slujindu-se reciproc: „Așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos și fiecare suntem mădulare unii
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
Icoana Mi-am luat grațios iubirea și am așezat-o la loc de cinste, icoană a peretelui de la răsărit. Soarele se privește fericit, înflorind-o în fiecare dimineață iar eu îmi umplu zilnic plămânii cu parfumul ei de iasomie. La închinare, serile îi aduc odele dragostei mereu proaspete. Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă! Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]
-
Tonalitati > DE MOȘ CRĂCIUN Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 483 din 27 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului DE MOȘ CRĂCIUN Primiți raze de credință, A sărbătorii de Crăciun, Mergeți spre biruință, Pe drumul cel mai bun. Sfântă dulce închinare, Oferiți cu mare drag, Primiți binecuvântare, În al vostru simplu prag. Cu steluțe de argint, Potcoviți alte cuvinte, Eliberați înaltul cânt, Pentru lucrurile sfinte. Referință Bibliografică: De Moș Crăciun / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 483, Anul II
DE MOŞ CRĂCIUN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359149_a_360478]
-
Rafa. L-am cunoscut într-o zi de sărbătoare l-a biserică într-un cadru impresionant. După ce oamenii muncesc 6 zile în ziua șaptea vin să se închine. Ei experimentează truda muncii, este minunat să observi aceleași fete exprimând bucuria închinării. Cred că în orice țară străină că și aici în Spania bisericile române sunt adevărate oaze unde poți simți acel spirit românesc autentic, chiar dacă câteodată mai sunt invitați și pastori spanioli să predice. Mi-a rămas o plăcuță amintire despre
CONTRASTUL DINTRE DOUA VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359224_a_360553]
-
noi în lăcașul de cult al Mănăstirii. În pridvorul Bisericii am avut surpriza să-l descoperim chiar pe Părintele Mitropolit. Cu specificul vorbei sale domoale, sfătoase, eliberată de sintagme sofisticate, schimba cuvinte cu vizitatorii/credincioșii care pășeau pragul așezământului de închinare, pentru unii („liber-cugetătorii”) - doar obiectiv turistic. De aceea, Părintele, în veșmintele sale ne-liturgice, cu cârja sa arhierească în mână, îi aborda cu formule verbale ce aduceau a întâmpinare, rostite cu o oarecare „prudență”, în înțelesul meu, parcă anume să
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
că Dumnezeu e nedrept în vreun fel imaginat de tine, mai bine uită-te la dragostea Lui, pe care nu o poate cuprinde imaginația noastră. Sunt viu și toată lauda care iese din gura mea pentru Domnul Isus Hristos, și toată închinarea mea, și toată binecuvântarea mea pentru numele Lui este reacția mea la dragostea Lui infinită. Domnul să vă deschidă inima și să credeți în Cel ce a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât
CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345145_a_346474]
-
Toată lumea în genunchi!” La un moment dat, nea Mitică s-a oprit din povestit. Simțeam că va fi palpitant ce îmi va spune. Calm, cu o atitudine sobră, nea Mitică mi-a relatat o întâmplare de suflet, petrecută în locul de închinare al românilor ortodocși din Montreal, biserica pe care o frecventa cu regularitate și el și avocatul bucureștean. Era locul în care se întâlneau, când le permitea timpul, și își povesteau bucuriile și necazurile pe care le aveau, inevitabil, fiecare dintre
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
sufletului în căutarea luminii. Fantezia poetului este în mișcare, deși pare a apela la formele vechi ale literaturii, el rămâne un modern prin curajul de a zice. Zicerea este o problemă complexă, este baza creației, în general caligraful exprimând tehnica închinării și a laudei. Mitologia străbate poezia, cuvintele se mișcă între „roze sălbatice“, după cum afirmă poetul, rudă cu haiku-ul, salmul rămâne și se consolidează ca formă autonomă, specifică literaturii române. Ion Pachia-Tatomirescu inserează în carte eseurile unor poeți sau critici
Ion Pachia Tatomirescu: Saltul în salm. Recenzie, de Constantin Stancu () [Corola-blog/BlogPost/339458_a_340787]
-
în epocă, rămasă în sulul cărții, Biblia. Ion Pachia-Tatomirescu pare că se joacă după stil vechi între brumărel și răpciune, dar este preocupat de esențe și limite, de cuvinte și necuvinte, de zicere și oprire, de muzicalitate și miracol, exprimă închinarea adusă zilnic cerului care ninge cu vorbe peste noi. În volum autorul caligrafiază și glosalmi, explodează în poezia mai extinsă, se desfășoară disciplinat cu fiecare lună din an, el dorește să ne dovedească faptul că este mag la curtea regelui
Ion Pachia Tatomirescu: Saltul în salm. Recenzie, de Constantin Stancu () [Corola-blog/BlogPost/339458_a_340787]
-
întru Hristos - Capul Bisericii celei vii? În Evrei 13,8 se spune: „Același ieri, astăzi și în veci”, adică fiecare biserică ortodoxă trebuie să exprime eternitatea în timp. Destinația Bisericii, încă din primele secole, era considerată „Domus ecclesia”, lăcașul de închinare, bunul sacru, spațiul liturgic, un loc sfințit și sfințitor. Un Episcop îmi povestea, pe vremea comunismului din țara noastră, cum a venit o cerșetoare, a cerut audiență Preasfințitului și a donat o sumă mare, bani pe care-i strânsese din
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
vremurile lui Ștefan cel Mare. La început domniei a avut grijă să refacă principalele mânăstiri ridicate de înaintașii săi în scaun, iar în a doua jumătate a secolului al XV-lea s-au construit peste 44 de lăcașuri noi de închinare, precum mânăstiri, biserici și schituri, majoritatea după fiecare victorie câștigată împotriva turcilor. Sunt faptele lui creștine, fapte ale dragostei de oameni, de Ortodoxie, ale umanismului său românesc și al respectului pentru credința strămoșească. De aceea poporul l-a numit „cel
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
lui creștine, fapte ale dragostei de oameni, de Ortodoxie, ale umanismului său românesc și al respectului pentru credința strămoșească. De aceea poporul l-a numit „cel Mare”, și „cel Sfânt”. El a fost cel mai mare ziditor de locașuri de închinare ortodoxă din Moldova și chiar din întreaga țară. Multe dintre bisericile și mânăstirile construite în acele vremuri, precum Bistrița, Dobrovăț, Neamț, Putna, Voroneț și altele, s-au păstrat până în zilele noastre și de ele s-au bucurat generații întregi. Nu
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
micile greșeli mărturisite și, dacă vă ajutați singuri ca și până acum, vă va ajuta și el în tot ce faceți. Elena nu s-a abținut și i-a șoptit Ninei: - Dacă tot vă jucați de-a religia, unde sunt închinările largi, Tatăl Nostru, nelipsitul Amin? La care Nina răspunde în auzul tuturor: - Nu ai dreptate. Fiecare avem în sufletul nostru un înger păzitor care ne ferește de rău. El știe tot ce facem și dese ori simțim îndemnul său chiar dacă
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
727 din 27 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cred că-s netezite cărările care duc în fața magicului, mă luminez de bucuria nașterii, pruncul crește în mine și-n cer. O stea cu nimb călătorește odată cu craii purtători de daruri și închinare, aurul vorbelor ninsorile oprind. Apele morții poartă umbre deasupra, printre pădurile visurilor mele nu se întâmplă nimic când izvoare apar peste tot. Mă simt în zilele aprinse-n cuvânt cu glasul viorii, dar nici ele nu se varsă-n cântec
NAŞTERE MAGICĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341495_a_342824]
-
Toată lumea în genunchi!” La un moment dat, nea Mitică s-a oprit din povestit. Simțeam că va fi palpitant ce îmi va spune. Calm, cu o atitudine sobră, nea Mitică mi-a relatat o întâmplare de suflet, petrecută în locul de închinare al românilor ortodocși din Montreal, biserica pe care o frecventa cu regularitate și el și avocatul bucureștean. Era locul în care se întâlneau, când le permitea timpul, și își povesteau bucuriile și necazurile pe care le aveau, inevitabil, fiecare dintre
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
au trecut în neființă. Atunci când apropierea de Ființă Supremă este înțeleasă cu mintea și sufletul De asemenea, această restabilire a trecutului este o datorie sacră, sfântă pentru autoare. Nu întâmplător, Vavila Popovici introduce încă din deschiderea romanului, elementul religios. Actul închinării, care are și o valoare terapeutică, reînvie evenimentele rămase în întuneric și creează legătura cu cei dispăruți. „Acasă, seara și dimineața mă închin când la o icoană, când la cealaltă. Amândouă îmi sunt dragi, iar Maica Domnului mă privește și
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
de a crea o comunitate, au fost binecuvântate să vadă rodul muncii sufletului lor. Înaintea mea, biserica a mai avut încă trei pastori, iar în 1999, întrucat tot mai mulți români se mutaseră aici, a fost dedicat actualul locaș de închinare. Pentru alte detalii, vă recomand să accesați http://romanianbaptist.com/istoria-unei-biserici. Biserică noastră organizează în fiecare an, concerte de Paste și de Crăciun, cu un auditoriu format în principal, din membrii comunității americane, care se disting prin pragmatism în credința
PASTORUL NELU URS MUNCESTE DIN PLACERE SI SE BUCURA DE VIATA IN PARADISUL DIN HICKORY, CAROLINA DE NORD de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341833_a_343162]