967 matches
-
soției împinse la adulter. Scriitorul recurge, de data aceasta, frecvent, la poncife melodramatice. Jurnalul Hildei, eroină lipsită de personalitate, este „prelucrat” neinspirat de autor. Ființă fără nici un mister, complexată, ea nu face decât să confirme pas cu pas scenariul vinovăției închipuite de Ludwig. Prin alunecarea în foileton a unui subiect analizat anterior in vitro, Hilda este un roman compromis, în ciuda unor intuiții fine și a unor pagini de subtilitate analitică. Final grotesc (1940) aduce numai aparent o înnoire în literatura lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
însăși, a luminii cunoașterii apofatice, negintuiție revelatoare, donație a invizibilului care ne vede: "Din câte știm/ ce nu știm, e lumină", iar "toate cunoscând/ desăvârșirea necunoașterii începe"72. Imaginea divină se profilează ca răsturnare a înaltului într-un chip ne-închipuit, revers al feței, chemând la ștergerea înfățișării, la întoarcerea chipului uman în (spre) întunericul supra-luminos73. Retragerea în imaginea ce apare la distanță și intrarea în distanța imaginii, străbaterea ei până la inimaginabilul inaparent reprezintă calea regăsirii începutului absolut, restabilirea sa în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1940), vol. Veghe, în V. Voiculescu, Poezii II, Editura pentru literatură, București, 1968, p. 137. 2 Michel-Angelo (1948), vol. Veghe, în op. cit., p. 150. 3 Arhimede (1941), vol. Veghe, în op. cit., p. 151. 4 CCXIV (60) (1956), vol. Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, în op. cit., p. 312. 5 Imn sufletului; Popas în suflet, vol. Urcuș (1937), în op. cit., pp. 12, 26. 6 Ariadna (1944), vol. Veghe, în op. cit., p. 174. 7 CCXIII (59) (1956); CCXIV (60) (1956), în op. cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de către localitate, religie, națiune, rasă, ocupație sau cruciadă. Arhetipul ei, atât istoric cât și simbolic, este familia iar în aproape orice tip de comunitate veritabilă nomenclatura familiei este proeminentă." (Nisbet, 1993: 48) Fundamentală pentru forța comunității este imaginea reală sau închipuită a antitezei existente într-o aceeași structură socială între relațiile comunitare și cele non-comunitare, care prin relativa lor impersonalitate și anonimitate luminează strânsele legături personale ale comunității. Familia reapare și la Nisbet ca arhetip al comunității, ceea ce provoacă din perspectiva
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
turnate în "fundația" lor, ele recompun lumea, amplasînd repere de neocolit, în două dimensiuni speciale, fundamentale ale spațiului: înlăuntrul și în afara scenei romanului. "Respiră" în ritmul vieții personajelor, invenții, și ele, ale lumii de hîrtie în care își regăsesc arhitecturile închipuite. Sînt case-oglinzi, care răsfrîng în exterior pulsația unor existențe domestice, amăgitor protejate între pereții lor. Sînt secțiuni operate în spațialitatea reconfigurată cu mijloacele ficțiunii, în narațiune. Sînt locuri paradoxale, împlinind simultan o "scriere" exterioară, vizibilă și una deductibilă, a destinelor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a lui Roland Barthes, care situează detaliul "insignifiant" , cu o structură "aparent sustrasă sistemului semiotic", într-o strategie realistă, menită să confere imaginarul relief lumii reprezentate în operă. Amănuntul inutil umple, cu propria "mărturie" (aici, simpla existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual, "corporalizează" o lume a lucrurilor imaginare, lumea ficțiunii. Nu doar acest detaliu ne întîmpină în excursul călinescian. Reprezentată, mai curînd, este accepția cuvîntului regăsibil în limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și neașteptată a unui potențial de suferință pe care naratorul, Sandu, nu încetează să-l anime. Ca și în romanul O moarte care nu dovedește nimic, tortura provine din îndoială, din epuizarea psihică pe drumul presupunerilor. O tiranie a "posibilităților închipuite" pare a lega finalul (misterios) al Irinei de romanul următor, al Ioanei. Desfăcut din îmbrățișarea castă a Ioanei, bărbatul se pregătește pentru ritualul său insomniac. "Vechile scene" ale vieții celor doi, imaginile unui trecut apăsător, descoperite cu voință, procură naratorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
București, [1937]; Porunca toamnei, București, [1942]; Ioana, București, [1943]. Traduceri: Fr. Coppée, Greva făurarilor, București, f.a., Iacobiții, București, f.a., Părăsita, București, f.a., Trecătorul, București, f.a.; J. Swift, Pățaniile lui Gulliver, București, 1902; Gulliver în țara piticilor, București, 1920; Molière, Bolnavul închipuit, București, [1906]; Victor Hugo, Regele petrece, București, 1907; I.S. Turgheniev, Duelistul, București, [1908]; G. Flaubert, Doamna Bovary, București, 1909, Salammbô, București, [1913]; E.T.A. Hoffmann, Povestiri fantastice, București, [1909]; Wilhelm Meyer-Förster, Vechiul Heidelberg, București, [1909]; Arthur Conan Doyle, Spovedania unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
metodei și finalit)ții propuse de el: ,,O sociologie istoric) a politicii internaționale trebuie s) încerce s) studieze sistemele internaționale care au ap)rut în istorie exact în aceeași manier) în care politologii studiaz) sisteme politice interne reale (în contrast cu cele închipuite)”. El consider) cert) existența sistemelor interne; cea a sistemelor internaționale e ,,mai mult ipotetic)”. Cel care studiaz) politică internațional) trebuie, a fortiori, s) porneasc) în mod sincer în c)utarea realit)ții. El trebuie s) se uite dup) relații între
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
o idee, slujindu-te de minciuni, mistificare, calomnie, denunț. Iată de ce cred că nu e, nici pe departe, domnul Eugen Barbu persoana potrivită spre a fi lăsată ori încurajată în a-și face publice așa-zise revolte ori îngrijorări privind închipuite prejudicii ce ar putea fi aduse intereselor noastre generale de unul ori altul dintre cei ce-i refuză domniei sale dreptul de a sfida adevărul. Cât privește includerea mea de către domnul Eugen Barbu în sfera a ceea ce domnia sa numește, citez, fapte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-mi acest spectacol, deseori m am gândit la Eugen Barbu. Din păcate, deși am început întotdeauna prin a-l compătimi, am sfârșit prin a-l disprețui. E și asta încă o deosebire între cum tratăm un om și o pasăre închipuitul mare polemist Eugen Barbu n-a dus, de fapt, nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
eliminarea lui Gheorghe Apostol și Chivu Stoica; Gheorghe Pană, Dăscălescu, Dincă, Ion Iliescu, devenit editor de editură, Ion Ioniță, pensionat avant la lettre, Petre Lupu și alții ca ei, printre care probabil Niculescu-Mizil, trecuți la odihnă. Toți incomozii reali ori închipuiți scoși din funcții care le-ar fi putut conferi dacă nu o ciosvârtă de putere, măcar un procent de popularitate. Despre Gheorghe Maurer nici nu mai trebuie amintit. A fost înlăturat de mâna pe care singur a înălțat-o. Al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
avantajoasă în sine: de mult își dorise un radio de-ăla a-ntâia și acum îl avea, căpătând pe deasupra și un ceas de mână pe cinste. Curând însă, starea lui sufletească s-a schimbat: el era o fire lăudăroasă, guraliv, închipuit, i se părea că nu trăiește de-adevăratelea dacă nu povestește tuturor, cu înflorituri, în gura mare, tot ce i se întâmplă. Iar acum era pus în situația să păstreze secretul - ceea ce categoric însemna o povară mai grea decât putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fuseseră trimiși în închisoare, în gulag, apoi războiul, rezistența eroică, apoi impunerea comunismului triumfător în Europa de Est, cortina de fier, războiul rece, apoi, spre sfârșit, îngenuncherea tuturor, și filozofi, și oameni de știință, și poeți și atâția alți inși d’ăștia închipuiți, cu pretenții fuseseră puși, ha, ha, ha, cu botul pe labe, se gudurau pe lângă tovarășul Stalin și erau obligați să-i recunoască cele mai mari merite în orice domeniu, ha, ha, ha, poeții îl luau drept călăuză în scrierea versurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
altul, să-i mai înghesuim, să încapă. Bucureștiul, care îmi place (de unele zone sunt îndrăgostit, pe unele mahalale abia aștept să le revăd, poate o voi face la toamnă, înscriind cu același stilou și în același caiet poveștile lor închipuite), Bucureștiul mă face să-l urăsc tocmai pentru că îl iubesc. Această reacție nu-i contradictorie, este o stare psihologică foarte firească. * Urăsc Bucureștiul pentru lipsa totală de grijă pentru "nebucureșteni". Un provincial, fie el doctor în cea mai pretențioasă disciplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atât de frumos, toamna, pe Strada Zorelelor. Nu am fost niciodată pe Strada Zorelelor, dar ce importanță are realitatea... Minciuna este delicioasă, nu adevărul, iar visarea nu are seamăn cu realitatea care nici nu se compară cu o închipuire bine închipuită. Strada Zorelelor este o uliță unde casele, deși destul de modeste, au geamuri sclipind de curățenie și înflorate de mușcate ochioase. Gardurile sunt curate și ele, unele fiind văruite, altele chiar vopsite în aceeași culoare, un albastru foarte frumos care, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mare, din Sighet la Constanța, de la Iași la Timișoara. Să o plimbe o lună întreagă. Fiul ei va conduce motocicleta, soțul ei, revenit în patrie, călare pe șa, în spatele tânărului, și ea, Maria Ivanovna, în ataș. Era o entuziastă, trăia închipuita aventură ca pe un eveniment extraordinar, o revoluție sufletească eliberatoare. Când motocicleta și-a făcut apariția, Maria Ivanovna și-a confecționat un fanion cu tricolorul românesc. Va străbate țara, cu motorul foarte puternic, fâlfâind din steag. Era o răsplată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Și altele la fel de inteligente. Ne-am despărțit cu ideea, atât de trăsnită, încât ne-a atras pe amândoi ca un magnet, să încercăm o cât de sumară cercetare a ceea ce a mai rămas din poveștile noastre, și așa mai mult închipuite decât reale. Vom cânta locurile de altă dată. Ieri am fost ocupați. Timpul potrivit acestei extravagante investigații este. ziua de astăzi. Ne-am întâlnit la opt dimineața, la hotelul meu. Notasem fiecare un "plan de bătaie", după expresia colegului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cunoscători), dar cred că am sugerat simțământul care animă pe bunul consumator de elixiruri. De la Moscova la Petușki se bea până la comă și apoi înapoi din comă. La trezire se spun povești în râs hohotitor, se plâng iubiri pierdute sau închipuite și se tot visează la ceva... ceva care, iarăși, este dincolo, poate raiul, sau măcar niște îngeri cumsecade te vor duce undeva, într-un spațiu... într-un loc... într-o primăvară... Pentru că, la urma urmei, ca și viața tristă, tristă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tot ei. Doar ei. O geană de eroare este o crimă. Ce să mai zic de o genă? În vreme ce dl Ioan Mircea Pașcu bate câmpii parlamentari spre a se vedea autorul unei legi aberante, dl Vasile Dancu declară jihad împotriva închipuiților dușmani interni și externi ai României, iar dl general Talpeș uită dimineața că peste noapte lucrează la strategia acestui „război sfânt”, o haită de haimanale își continuă lucrarea. Vârfuri intelectuale, altfel într-o permanentă stare de agitație fără rost, tac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
numit demersul diplomatic. În cazul volumului dnei Laignel-Lavastine el este reprezentat de intervențiile semnate tot în revista 22 de doi eminenți universitari, Matei Călinescu și Toma Pavel, strămutați în Statele Unite, și de doctorul Ion Vianu. Despre cel din urmă, disidenți închipuiți uită să spună că este nu doar un intelectual rafinat, dar, că înainte de a emigra în Elveția, a fost unul dintre puținii medici care au riscat enorm denunțând încercările dictaturii ceaușiste de a folosi medicina ca tortură politică. Comun celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un om mai sfînt, un om apostolic și mai presus de toate credincios, chiar și cu prețul propriei sale vieți, nu spun adulator, nu spun curtean, nu spun tîlhar, nu spun să satisfacă servil toate dorințele și gîndurile cunoscute și închipuite ale regelui, ale miniștrilor, ale Guvernului, acel Episcop trebuie să lumineze și să îndrepte oamenii după litera Evangheliei pe care să știe să o tălmăcească 255. Dacă nu aceasta este rațiunea pentru care principele acordă atîta importanță deținerii puterii de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu a celor bogați, a smeriților și nu a trufașilor, a „umiliților și obidiților” și nu a „demonilor”, a oamenilor și nu a supraoamenilor, a celor „simpli” și nu a elitelor. Sunt de stânga pentru că nu-mi plac durii, fudulii, închipuiții, „stăpânii”; pentru că iubesc animalele; pentru că vreau ca toți morții să învie; și ca Dumnezeu să-i ierte pe toți; deoarece ideea apocatastazei lui Origen mă entuziasmează, ca și cuvintele lui Isaac Sirianul despre nemărginita bunătate a Domnului, pentru care păcatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aparține autoarei, n.n., Ct.C. Lucrarea nu urmează cursul istoric al evenimentelor vieții lui Mihai Eminescu, constituindu-se într-o suită de "momente" care îmbină scene din viața reală a poetului pretexte pentru construirea unei alte existențe, paralele cu scene "închipuite" sau inventate de autor". Iar ceva mai încolo, tot într-o notă: "Consider că a sosit momentul să privim lucrurile foarte obiectiv. După ce Eminescu a fost tras de mâneca dreaptă, să-l tragem acum violent de mâneca stângă, în interes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la bariera Letea: „Nu sunt vinovat! Nu sunt vinovat!“ A doua zi după ucidere s-a aflat de trecerea la nemți a colonelului Alexandru Sturdza, cel care tocmai denun țase și trimisese Curții Marțiale, nu mai știu pentru care vină Închipuită, pe ofițerul protestatar de nevinovăția sa și care, [acesta], cunoscuse intențiile trădătoare ale colonelului cu nume atât de cinstit, fiul unic al lui Dimitrie A. Sturdza, secretarul Căi măcămiei de trei de la 1859, [cel] care a pregătit Unirea, fost prim
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]