1,026 matches
-
pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în grup lângă scara avionului, și nu-i lasă să urce. încleștez dinții de îngrijorare - valiza, valiza! Grăbesc pasul iar, depășesc alt sec, dar mi se pune-n cale iar ăla care m-a oprit întâi. își scoate ochelarii de soare și-mi spune: - Ce tot te-mpingi așa, mă? Ce, ești
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
încât încep să mă simt nesigur (butonul, butonul! La loc furia! Numai că... nu găsesc butonul, și în secunda asta nici nu sunt furios!) Ne-am mai întâlnit, nu ții minte? Nu ești supleant la tineret? Aha... Da, sunt... Și încleștez din dinți ca de o amintire neplăcută. Tineretul României comuniste are o organizație de tineret, și organizația de tineret are o conducere, un comitet central, după modelul partidului tată. In acel comitet central sunt incluși și tineri intelectuali și artiști
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și să deslușesc înțelesul vorbelor sale, nici asta n-am izbutit. Apoi am aflat că a murit. Au găsit-o în fața blocului celui urât, înghețată. Câinele său o veghea tăcut. N-am fost în stare nici măcar să plâng. Mi se încleștaseră dinții, gata-gata să o iau și eu razna. Însă povestea ei nu s-a încheiat. După o vreme tanti marioara mi-a reapărut în fața ochilor. Apoi, a devenit o regulă: Când și când, se ivește și zice "Eu uit totul
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu mă lăsa, nu mai ajung, oh, uite c-am ajuns. Urcă pe mal în Austria cu maxilarele încleștate de frig, dîrdîind, lîngă o tablă albastră dreptunghiulară pusă pe două țevi înfipte în marginea unui drum de țară, pe care citi numele localității: Neusiedlersee-Burgendland - să țină minte unde a pus prima dată piciorul în Austria. S-a dezbrăcat de
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
ca niște cozi de mătură, capul mare lipit direct pe trup părea și mai mare din cauza unei coafuri enorme în formă de tort. îți amintești? Eram deja împreună. Am visat-o într-o noapte că se agăța de mine, își încleșta mâinile ca niște gheare de vrăjitoare pe cureaua pantalonului și trăgea cu disperare, vroia să mi-l dea jos. Mă gândeam, în coșmarul ăsta al meu, de ce dracu' n-o las, în definitiv, dacă reușește să mă aducă în starea
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
sunt... - Habar nu am ce ești sau ce-ți închipui că ești, dar romancier în orice caz nu... Furioasă, Marianne îmi închide telefonul în nas. de mică făcuse balet asta a ajutat-o în cariera de mai târziu când se încleșta de bară și începea să se rotească agățată mai întâi cu brațele amândouă pe urmă cu unul singur avea un număr mai special își desfăcea nasturii de la bluză cu o singură mână continuând să se învârte și n-avea sutien
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
al umilinței și al supunerii. Și, de multe ori, înainte de a reuși să pronunțe sacrosanctele silabe: ma-ma, micul om reușește să aplaude. Dar cât de greu, cu câte eforturi, cu câte eșecuri! Îl privesc cum se încruntă, cum își încleștează fălcile, cum strânge din sprâncene încât un rid minuscul apare deasupra nasului, prevestind marile griji de mai târziu. Dar și aceasta e o grijă, o grea încercare, după marea victorie a mersului de-a bușilea. Da, se pare că pentru
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu mâna încleștată pe lesă, te lași târât la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu cuie și limbi de cuțite. Picioarele se afundă în cleiul de frunze căzute, o broscuță de apă
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
Gheorghe Grigurcu Expresionismul șaizecist era unul grav, înfiorat de grandoare, încleștat de misterul sumbru al unui cosmos asumat. Tînărul (încă) Daniel Dăian ne propune un expresionism în formulă derizorie, intrat în criză, voindu-se un „deconstructor” al acestuia. Postura d-sale e cea a unui macho care se ia de gît
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
un vultur. Bătălie aeriană. Amândoi cad uciși reciproc. În Maramureș, un om în pădure se apleacă să bea apă dintr-un pârâu. Un lup îi sare în spate și încearcă să-l sfâșie. Omul se luptă, apucă lupul de grumaz. Încleștat de animal, cu el în spate, gâtuindu-l din ce în ce mai tare. Aleargă astfel spre sat, intră în sat urlând cu lupul în spate, care acum, dacă ar putea, s-ar desprinde de om și ar fugi, însă acesta, înnebunit, în starea
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
pocnetelor, hohotelor, domolite acum de spiritualitatea vederii și de puterile imaginarului: "}ipătul / Încercând să se-agațe cu unghiile / Și lunecând mereu înapoi / Pe pereții de sticlă, / Încercând să urce / Rupt în bucăți / Clădite una peste alta, / Echilibru nesigur, / Până la dinții/ Încleștați cu sălbăticie / În tăcerea fără sfârșit" (}ipătul). Istoria nu mai este privită "cu încetinitorul", ci cu frământări lirice de tensiune ridicată, cu viziuni smulse din realitatea strictă. Apar inscripții cam argheziene dacă n-ar fi morale, se dau definiții cum
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
gleznă galbenă, obrintită. I-am cules cârjele de pe jos și am ajutat-o să se ridice în picioare. În timp ce palmele mele îi ștergeau coapsele de moloz, am simțit în buzunarul de la rochie câțiva biscuiți obișnuiți - și atunci mi s-au încleștat fălcile de poftă." (Relatarea unui bărbat). N-aș vrea să sune a cobe, dar acest poet formidabil ieșit din subterana socială și existențială îmi pare a fi autorul unei singure cărți. Cu toate cele trei ediții de până acum din
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
cele mai ciudate și tentante tărâmuri, astfel încât, la bilanț, constată că a obosit și a îmbătrânit colecționând doar o grămadă de lucruri inutile. Se mizează probabil pe celebra zicală dialectică cu acumulările cantitative. Stau oamenii înțepeniți în fața calculatoarelor, cu mâinile încleștate pe șoricel, și prin fața ochilor li se perindă curgând de jos în sus sau invers, mii de linii, mii de pagini și milioane de date. Oricum, creierul nu le poate integra pe toate! În mod normal, numărul dosarelor ar trebui
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
versuri ale poemului similar în temă Această oglindă: "Între noi doi/ această oglindă moale, nesigură/ astfel înclinată încât/ eu nu mă văd/ și tu nu te vezi/ dar te văd/ și mă vezi,/ ochii ni se întâlnesc/ și ni se încleștează/ în zarea ei argintie." Întregul volum este centrat pe metafora mării agitate ("magnifica blană lichidă/ de fiară a apocalipsei"), un topos de altfel recurent în toată poezia Anei Blandiana, deși niciodată în imagini atât de puternice, îndrăznețe, dramatice și violente
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
moartea literaturii", sloganul fundamental al avangardei, afirmat și totodată infirmat prin coborîrea lui în codul caricaturii: "noi sîntem scriitori pentru urechi, sîntem artiști ai pupilei, noi înfiorăm creierul, noi nu scriem nimic. noi căzusem într-o zare unde viziunile ne încleștaseră gura. atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și-n carnea mea aveam
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
nisip, spuse Hoshie și, curioasă, strânse puțin nisip în mână, dar Suzuko se lăsă în genunchi în mica groapă cu nisip, plângând. - E groaznic, groaznic! E prea de tot! - Nu-i nimic de plâns, spuse Hoshie, strângând din buze și încleștându-și pumnii. E o adevărată plăcere. Nu-i așa că-i interesant? Disperat, Takeuchi se duse la biroul de informații. - Știți cumva dacă Nanjo, din cabina cu numărul 185, a coborât deja de pe vapor? - Sunt mulți pasageri și nu aș putea
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
evita recontextualizarea unor expresii și comparații verficate în timp. ("desișul că peria - noaptea neagră că păcura" etc.) Original în sensul de intuiție a dozajului este Adrian Grigore în scenele dinamice, cu personaje aflate la ananghie, urmărite, între viață și moarte, încleștate în confruntări terifiante. Ceea ce nu înseamnă că descrierea chiliei starețului nu emoționează. Deloc comercial, Tragă Șerpilor este un roman de citit în tren în sensul celei mai pasionante lecturi. Datorate și ireproșabilei limpezimi narative. Adrian Grigore, Tragă șerpilor, Editura Albatros
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
de jalnicul dezastru; Unde-o fi să cobor? Eu am bilet albastru. Venedikt MART (1896-1937) LUPANARUL FUMATORII DE OPIU Ager și intens cu văzu-i sticlos Fumătorul privește la blana de tigresă - Cândva răpitoare fiară de Amur. Spre-a se încleșta-n bețive-mbrățișări Femeia și tânărul cu ea se-acoperiră. Fumătorul privește cum blana se tot mișcă. În țările ce cunosc opiul drept plăcere Animalică-i pohta-ntru depravate femei, Patimi ce întunecă ne-nțeleptele suflete. E liniște-n ăst fumuar
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
cavalerul Fecioarei. Oșteanul țărilor cerești. Eu... (1921) Konstantin BOLȘAKOV (1895-1938) * * * Cu coșuri de fabrici din funingine de cărbuni Pe genele mele tristețea negrului urșinic Văzul înrăirii lor cârpește indolent, În cerul gri hârcâind supărat. Aburi turmentându-se, sfărâmând uși putregăioase, Încleștară albi-surii bicepși de oțel, Giuvaiergii ceasuri montând minuțios. A fabricii înmiit-vorbitoare voci risipiți-vă. Clipind, se fâstâci la poartă electricitatea, Oboseala cu ziua sură cochetându-și-o, Zile și nopți întregi audiența la majestatea sa, Excepționalul dintre excepționalii Medici. (1913
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
-ți vezi de treabă și dacă vrei să trăiești cinstit din meșteșugul tău?... Ori din numărul din 13 mai, articolul de fond, în chenar gros, cu titlul "Dreptul la critică": "Am rămas pesemne cu o spaimă în oase, care ne încleștează încă degetele ce poartă condeiul, ori de câte ori vrem să așternem pe hârtie, fără părtinire și fără gând de sabotare, cutare lucru necugetat, cutare treabă pripită, cutare greșeală asupra căreia, în loc să se revină, se stăruie". Pentru Nichifor Crainic, care nu-l agrea
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
lungul râului, am trecut prin mai bine de zece sate și ne-am încrucișat cu numeroși oameni. Am recunoscut destul de mulți prieteni din satele vecine, dar de fiecare dată când vroiam să deschid gura să le dau binețe, dracii își încleștau, neîntârziat și cu mare precizie, mâinile de gâtul meu, făcându- mă incapabil să scot și cel mai mic sunet. Mi-am arătat intensa nemulțumire față de această stare de lucruri: i-am lovit cu piciorul în pulpe, dar n-au zis
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
70 de ani, a fost spitalizat deoarece suferea de tuberculoză, o boală care l-a urmărit până în ultimele zile; - a fost eliberat pe 11 februarie 1990, când a fost așteptat cu aplauze de oamenii în fața cărora și-a ridicat pumnii încleștați deasupra capului; - s-a despărțit oficial de soția sa, Winnie Mandela, în 1996, deși erau separați de mai mulți ani; - și-a găsit noua dragoste doi ani mai târziu, iar la vârsta de 80 de ani s-a și însurat
Nelson Mandela, 18 iulie, Google Doodle. Google sărbătorește 96 de ani de la nașterea lui Nelson Mandela by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61906_a_63231]
-
cu la fel de încăpățânata, dar "turbulenta" Letiția. "Crezi c-ai să faci doar ce-ți place în viață?", își întreabă el nepoata, cu înțelepciunea amară a omului pățit. Da", îi răspunde ea provocator, înfruntându-i privirea cu un râs obraznic și încleștându-și apoi, tot așa, fălcile late ereditare pentru a se putea ține de cuvânt. Că unchiul Ion a devenit un substitut al Tatălui, nu mai încape îndoială. Reapariția acestuia din urmă e cvasi-concomitentă cu moartea primului (înmormântarea fiind o scenă
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
clinică la vreo treizeci de minute distanță, lîngă Bracketville. Se uită la prosopul legat în jurul piciorului. Era îmbibat tot cu sînge și sîngele se infiltrase și în scaunul mașinii. Aruncă pe podea cartea de telefoane și rămase așezat, cu mîinile încleștate pe partea de sus a volanului. Rămase așa aproximativ trei minute. Apoi băgă mașina în viteză și intră iar pe autostradă. Merse pînă la intersecția de la La Pryor și o luă spre nord către Uvalde. Piciorul îi pulsa ca o
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
generație, care nu vrea să aștepte la rînd. Inegală în afirmații, pe care le lasă în lume cu mult prea puțină cumpănire, memorialistica din Printre scriitori și artiști e de citit pentru tablouri, pentru studiile după natură, cu lume literară încleștată pe viață și pe moarte de o miză, în definitiv, mică, și cu clar-obscur de boemă a cărei inconsecvență, orice ar zice Simion Stolnicu, te cam obligă la revizuri... Cu toate corecțiile aduse, post-factum, atmosferei din Câmpineanu, comparația cu eternul
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]