16,685 matches
-
frică? - Sigur că mi-a fost frică. Era normal. Frică îți este tot timpul și în pușcărie, pentru că te simți la cheremul abuzului în orice moment. Dar te înveți să trăiești cu frica. Este un mediu al fricii care te înconjoară și te obișnuiești să trăiești în el. Și "afară" a trait lumea în frică. Poate că afară existau mai multe posibilități de eludare a fricii, de a apela la compromisuri, pentru a se pune la adăpost. În pușcărie, compromisul era
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
ar fi necesară cititorului, în plus este păcat că o cercetare atât de atentă să fie incompletă. Bineînțeles, romantismul este un teren bogat, iar Schumann cu aluziile sale culturale, cu fantezia, ingeniozitatea să, cu alunecările de stări, cu ambiguitatea ce înconjoară confidenta este prototipul artistului ce îndrăgește semnificațiile ascunse. Iar alegerea lui Alban Berg că "exponent simptomatic" al manierismului secolului XX se impunea de la sine. Muzică adresată connaisseurilor, "programe secrete", folosirea consecventă a citatului muzical cu conotații ascunse etc. configurează o
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
frapată din prima clipă - întocmai cum fusese și Jean Clair, unul dintre comentatorii creațiilor lui Henri Cartier-Bresson -, de "privirea albastră, transparentă", iradiind și totodată absorbind lumina, în tendința vizibilă de a capta invizibilul din interiorul lucrurilor și ființelor care-l înconjurau. Pe măsură ce atenția i se fluidiza, dispersându-se, în aceeași măsură luciditatea și acuitatea percepției se ascuțeau... Printre subiectele privind pulsul cultural, social, politic actual al României - pe care n-o mai vizitase din 1975 -, s-a strecurat și pasiunea pentru
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
învățăturile budhiste, iar budhismul e esența spiritului. Credeți în forța spiritului? Da, sigur, spiritul e energie, o energie primordială. V-ar plăcea să mai faceți fotografii în aceste vremuri? Nu, nu pe stradă. Mă refer la fotografierea atrocităților care ne înconjoară și pe care le detestați. Atrocitățile mă împiedică să alerg. Și atunci merg încet. Dar sunt pesimist în legătură cu viitorul. Mai ales cu Kosovo... Sunt foarte pesimist. Totul e foarte exploziv acum pretutindeni. Lucrurile devin atât de complicate... Totodată, când citesc
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
-i către dl Iliescu, agățând de vârful acesteia o fatidică, în patru părți, scrisoare. Autorul acesteia, anonim, este, firește, un binevoitor avizat - sau mai mulți? - dornic să-l vadă pe dl Iliescu centenar, însă înfiorat de niște pericole ce-l înconjură și de care cel vizat nu avea, vai, cea mai vagă cunoștință. Prafuri, săruri, alifii, gaze, lichide, gloanțe, bombe, ca în refrenul de operă: "Pumnal, otravă și satâr!" Așadar, în pantaloni praf de scărpinat, făcând cu neputință senina ședere pe
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
sub unghii, făcîndu-le să crească șase milimetri pe secundă, tocmai când arată cu mâna către viitorul luminos, către mineri; plombe dentare explozive, la gustările diplomatice, spray bucal care încleștează limba, tocmai când să invectiveze presa; bombe care, vuind, să-l înconjoare cu ceață ca pe cântăreții de rock, cu deosebirea că la risipirea norilor, solistul n-ar mai fi de găsit; buchete de trandafiri cu clești de rufe ascunși între petale, care să-l apuce de nas, la primire; gaze cu
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
maghiară din Cluj: "Articolul susține că în România politica națională este numai o mască pentru scopuri de partid. Sturdza a fost naționalist mare pînă a ajuns la guvern; după aceea însă s-a rugat de iertare de unguri, s-a înconjurat de flămînzi care îl aclamau în opoziție." Amarul lui Cristea era îngroșat de sentimentul că articolul cu pricina dezvăluie un crunt adevăr. De pe la sfîrșitul lui 1897, cam scîrbit și jignit, începe să se țină în rezervă, departe de culisele luptei
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
Georgeta Drăghici Prozele Alexandrei Târziu din volumul False obiecte prețioase (Editura Fundației Culturale Române, București, 1998) nu sînt deosebite stilistic de romanul Cel ce ne scapă, publicat înainte. Același lirism înconjoară narațiunea cu o aură, care însă, aici, nu-i face foarte bine. Fragmente dintr-un cîmp de maci, prima povestire din False obiecte prețioase joacă rolul unui cuvînt înainte la ce va urma: adică, "fragmente dintr-o lume mică neștiutoare
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
vorba decât de o penibilă continuitate, de o jalnică scamatorie în care noul vodă preia, în întregime, acareturile și metehnele înaintașului. Dl. Constantinescu se lamentează că l-au învins securiștii. Așa o fi. Dar de ce s-a complăcut să fie înconjurat, de la cei care-l serveau la masă, sepepiști odioși dresați de Ceaușescu și Iliescu, la cei care-l păzeau, precum Truțulescu - șeful gărzii prezidențiale, orișicâtuși -, de prea mulți oameni ne-curați? De ce, chiar și acum, în ceasul al doisprezecelea, îi
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
bărbatul trist din poem - de copil/ a crezut că poesia îi va salva viața/ cu care nu știa ce să facă..." (Bărbatul trist din poem). Tristețea cu și fără motivație (uneori pare a veni din nimic, ca o misterioasă predestinare) înconjoară poezia lui Gellu Dorian aidoma unui cearcăn. Dacă, uneori, sentimentul de învins adoptă figura de genuflexiune a umilinței ("Imaginea unui cîine într-un/ tablou flamand, imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
faptul ca o pată a biografiei mele. Ar fi trebuit și astăzi încă să-mi plec ochii de rușine. Era nevoie de mine. Încă înainte de a mi se fi făcut oferta, agream într-o anume măsură o astfel de activitate, înconjurată de o aură întunecată și dificilă, un domeniu mitologizat de literatură și film. Deci și gustul aventurii? Fireștre că a avut și acesta un rol". Cu acest prilej i s-a cerut să-și adauge și un nume polonez, de
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
tot felul, opriți măcelul! Prin aceste rânduri afective nu vreau să cad în latura publicității materiale. Doresc să subliniez, doar, un fapt concret sau un fenomen cert, de natură morală. De-a lungul secolelor, în pitoreasca Transilvanie, podiș deosebit de bogat, înconjurat de Munții Carpați, sașii, maghiarii și românii au trăit în pace și înțelegere. Au copilărit laolaltă, s-au respectat reciproc. Căsătoriile mixte deveniseră ceva firesc. Bărbații au plecat împreună la război, uniți sub același steag. Anii au trecut și, în
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
pe ramuri și sfere" - Simplitate) își dispută, în altă parte, tușa groasă a unui tablou de Villon (de felul celor în care sunt zugrăvite trupurile goale exhibându-și indecența macabră, agățate în furcile spânzurătorilor): "Umblu peste morminte și văd/ Drumurile înconjurate de cranii/ Asemenea unor lăncii" (Sfârșit). Prin cultivarea acestui gust necrofil al barocului, Miron Kiropol se regăsește în versurile poeților baroci, ale unui Quevédo, Saint-Amant, Gaston d'Orleans, Agrippa d'Aubigné, sau ale celor care aveau să formeze vestita "Accademia
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
ochii de un albastru pronunțat, cu capul puțin aplecat spre umărul drept, Camil Petrescu nu vedea, în trecere, aproape nimic din cele ce se petreceau în afara lui. Toată viața a privit mai mult în el decît la cele ce-l înconjurau. Avea înlăuntrul lui o lume întreagă, veșnic în fierbere, mereu în agitație, lume pentru care își sacrifica mai tot timpul, dornic totdeauna s-o cunoască mai bine și să-i smulgă taine pe care voia să le comunice oamenilor. Nu
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
fost scrisă această lucrare. Însă mici "artificii" reorientează textul, - poemul "Marș funebru" își găsește un extraordinar corespondent în proză: "Prin draperii i se arată astfel o brună care într-un larg salon, cu o mantie cernită, cântă la clavir gemînd, înconjurată de făclii, un marș lugubru chopinian. O blondă aproape goală ia de pe clavir, care seamănă cu un sicriu, o vioară veche și acompaniază muzica celeilalte, delirând" etc. Ipoteze interesante sunt emise și apoi ignorate. Într-o notă autorul amintește de
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
autojustificare. Astăzi aceste mijloace nu mai sunt adecvate. Recuperarea purității se vădește o încercare prin sine imposibilă. E necesar să fie instaurată, dimpotrivă, convingerea că noblețea nu poate exista autentic decât în varianta unei purități dobândite, atente la ceea ce ne înconjoară, reușind să fie ea aceea care molipsește, nu invers. Fie din cauza amplitudinii, fie datorită participării implicate a receptorului analiza mai pronunțat teoretică creează un efect de catharsis care criticii viciului personificat, chiar celei îndreptățite, nu îi va reuși niciodată. Trebuie
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Textul singurătății ține de o operare în mod clar textualistă asupra conceptului de poeticitate în critica și istoria literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar nu cuvîntă. Cu supărare mare el se adresează iubitei (cea care îl visează perpetuu) topindu-și disperare în cuvinte frumoase, fraze limpezi, fără echivoc, se înțelege. Din adîncimea spirituală a lucrurilor, domnul Poet, în cazul în care e același
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
paralel al încăperilor capitonate, perfect izolați de vuietul dizgrațios al străzii: prea ocupați de propriile afaceri și învârteli, obsedați de a-si "luxa" adversarii și de a-și compromite discret aliații, comunica numai prin secretare, se arătă, fugitiv, prostimii doar înconjurați de bodyguarzi. Singurul muritor de rând care se apropie, cât de cât, de ei este șoferul automobilelor din ce in ce mai luxoase în care-și plimba augustul trup. Cât de respingătoare e clasa politică românească - sau, în orice caz, o bună parte a
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
că monologhează, vorbindu-i fără a-l privi. ăNoi căutăm adevărul, spunea Canini, și vocea îi era clară, iar adevărul poate fi descoperit în tot ceea ce există. Fă în așa fel încât să cunoști cât mai mult din ceea ce te înconjoară și nu te rușina de va trebui să te afli într-o stare sub rangul tău, căci ea este vremelnică.ă" Personajul se înrolează în oculta rețea din convingerea că poate face astfel servicii țării sale. El este un patriot
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
un semn că sentimentul religios e mai puternic decît cel al corului care are și el importantă lui. Nevoia de a-ți face auzită vocea într-un unison spune ceva despre încrederea pe care o ai în cei care te înconjoară și eventual despre prețuirea pe care le-o acorzi celor din jur. Cînd glasul tău se aude puternic, asta înseamnă că îl adresezi și celor din preajma ta. În ultimul an am văzut copii care merg duminică la biserică. Nu stau
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
rugăciune, într-o atmosferă de "complecta nesimțire religioasă". A început prin a face prozeliți - puțini - printre babe și copii, adunîndu-i, săptămînal, la o predică simțită, în clădirea școlii. Visul sau era să înalte o biserică (dacă e posibil o catedrală), înconjurată de o mănăstire laică, unde să-și găsească alinare nefericiții cartierului. Dar, firește, n-avea mijloace materiale. Întîmplarea, firește fericită, face să-l cunoască pe marele bogătaș al cartierului Atanasie Ceaur. Cucerit de știință de carte a tînăru-lui paroh, bogătașul
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
Ana Blandiana. Am avut însă prilejul să constat, ca martor ocular, că s-a închegat și o altfel de comuniune, în proporții de masă. Am urmărit-o de curînd, în noiembrie 1998, la sediul din Piață Amzei al Alianței Civice, înconjurată de numeroși aderenți, oameni sărmani, loviți de necazuri, avizi să li se asculte pasul, convinși că numai aici pot afla un suport. Pentru ei chipul bun și frumos al poetei, dătător de speranțe, e fascicolul razei spre care se îndreaptă
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
autorilor de tratate despre binefacerile morții". Pentru împăratul înseninat doar de "întâlnirea semenilor în cuvânt", dar convins că "istoria nu are nici o noima", contrastul dintre vorbele creștinilor și faptele de la care pornesc acestea e prilej de veșnică frământare. Pentru cel înconjurat de personaje ale căror nume le arăta felul de a fi (onoma îl conține pe on, ca la Platon), ruptura dintre dogmă și realitate e cea mai bună dovadă a oboselii zeilor; întrebarea este dacă se va ajunge la situația
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
volum de proză semnat de Adrien Pasquali (Le pain de silence, Geneva, Editions Zoé, 1999), autorul plecase dintre noi, iar această ultimă carte devenise chiar ultima; gest disperat - ca orice asemenea gest - moartea pe care Pasquali și-a dat-o înconjoară cu un halou straniu Pîinea de tăcere și - retroactiv - toate celelalte titluri semnate de el. E greu să vorbești sau să scrii despre ele, tot astfel cum este dificil să numești doliul, moartea, absența, ceea ce e dincolo de clișeu, ceea ce s-
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
și vulnerabil, în loc să-l ocrotească. Fără nici o reținere, tristul episod a fost repede folosit că muniție și în lupta politică, "protocroniștii" (ceea ce înseamnă promotorii comunismului naționalist în literatura) făcându-i responsabili de moartea scriitorului pe "europeniștii" de care el se înconjurase în ultimii ani. În același timp, a început să circule zvonul că Marin Preda a fost de fapt "lichidat", fie de oamenii lui Ceaușescu (fiindcă devenise incomod prin independența să), fie de agenți ai KGB (fiindcă în românul Delirul îl
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]