1,615 matches
-
părinți în astfel de momente. Totul este redat, cu sensibilitate, cu un firesc absolut, încât, citind, poți să-ți imaginezi manifestarea suferinței morale, de la lacrimile mamei ce curg fierbinți pe obraji, până la cutele de îngrijorare de pe fruntea tatălui și maxilarele încordate cu putere. Autorul, prin stilul său narativ, transmite trăire, imagine și nu doar cuvinte goale. În acest context, autorul ne introduce intr-un mediu familiar dumnealui, dar pe care nu ezită a ni-l prezenta, într-un mod totalmente obiectiv
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
acea comunicare firească de sentimente dintre soți. Totul îl punea pe seama apropierii nașterii și a incertitudinii sexului ce-l va avea copilul. Lili ațipi imediat cum puse capul pe pernă. O liniște se așternu în organismul său și fiecare nerv încordat la maximum atât din cauza efortului depus la munca câmpului, cât și al stării existente în familie, se destinse. Doar mișcările pruncului îi aminteau că este însărcinată și că nu este singură în acea atmosferă ostilă din casa socrilor. - Să fie
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
cu mare plăcere. Simțeam furnicături prin tot corpul. Toată noaptea stătusem în pat, fără să pot dormi, emoționat, crispat și cu un tremur ușor prin întreg corpul. Când mă așezam în pat, din cauza emoțiilor, simțeam cum tot trupul îmi era încordat și vibra ca o coardă de violoncel, atinsă cu degetul fin al unei violoniste tinere și plăpânde. Tălpile îmi erau reci și umede, mâinile la fel. Nu reușeam să stau întins pe pat. Mă ridicam și mă plimbam prin cameră
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
Gândurile îmi dădeau semnale de pericol , beculețe roșii se aprinseseră, însă nu le vedea nimeni ! Trebuia să mă opresc! Dar cum? Nici nu eram la jumătatea pistei și eu îmi luasem zborul... În curând , aveau să mă lase genunchii. Eram încordată la maximum. Prin stânga mea , copiii urcau încet derdelușul , trăgând de sănii. Vorbeau, râdeau, dar eu nu percepeam nimic, decât marele pericol în care intrasem. O sanie , ieșită în calea mea, ar fi însemnat dezastrul ! Și mai erau pericole ce-
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
Fusese tot sugestia Americanului, ca să le creeze iluzia de stabilitate, altfel s-ar fi dezechilibrat și ar fi căzut în apă. Peretele-oglindă spre care se îndreptau le reflecta siluetele încolonate, la vârsta a treia. Doar Americanul privea degajat, ceilalți erau încordați la maxim, renunțaseră la privilegiul atenției distributive. În sfârșit, Americanul puse piciorul pe mal și se întoarse ușor să-i întindă mâna lui Papa, cel care-l urmase primul, pentru a face săritura finală. Așa procedă cu fiecare dintre ei
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
distrugând presupuneri din cele mai fanteziste. Brusc, intrusul s-a oprit. Era clar că îl interesa ceva. Am deslușit că deschisese deressingul și acum, îmi trecea în revistă hainele și încălțările. După un timp, s-a lăsat tăcerea. Oricât îmi încordam auzul, nu distingeam nimic, nu ghiceam ce anume făcea. Îmi țineam respirația, întrebându-mă cât mai durează acest joc. Curând, vizitatorul meu a pornit mai departe. În dreptul biroului, a ezitat. Nu îmi rămânea decât să sper că nu va fi
LOGODNICUL MEU, FRED (VI) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382057_a_383386]
-
dintre cei doi protagoniști. Ghioceii, toporașii, spectatorii care au primit un bilet gratuit la spectacolul confruntării aspirațiilor tacite cu aspirațiile eclatante, vizibile, au acum un motiv adevărat de clevetire! Cu cat refuză mai mult să dea explicații, cu cat își încordează mai mult voința spre a accede spre o altă dimensiune existențiala, Crypto se îndreaptă încet dar sigur spre momentul echilibrării balanței. Spre momentul adevărului. El va plăti pentru greșeli nefăcute, pentru vini imaginare, pentru pseudo-insomnii provocate supușilor săi. El va
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379394_a_380723]
-
Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Inelul (partea VI) Privind după ei simți cum o cuprinde furia din nou. Își strânsă pumnii până simți unghiile lungi intrând în carne. Fiecare mușchi i se încordase și avea o poftă teribilă să țipe, dar era prea multă lume bună în casă și nu vroia să se dea în spectacol. Se răsuci brusc și o luă la fugă pe scări. Intră în dormitorul ei și aruncându-se
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
cu el de mult. - Ah... am crezut că știi... Iartă-mă că te-am deranjat. - E acum dacă tot ai făcut-o spune-mi tu! - Cred că sunt însărcinată Lavi... și începu de-a dreptul să plângă dar cu auzul încordat la maxim încercând să deducă reacția Laviniei la vestea șocantă. - Ho, ho! Stai puțin fă-mă să înțeleg. Ești sau nu ești gravidă și ce e cu logodna, că nu pricep neam! Ia-o cu-nceputul! - Păi cred că sunt
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
ținut. S-a despărțit greu de ea și i-a dat animalul tatălui meu, cu tot cu nume. Era blândă Leana, “nepotu’ îi trece pe sub burtă”, le spunea tata oamenilor. Și vrednică, nu te lăsa la greu. Când era deal, odată se încorda și-și ducea capul spre piept trăgând continuu. Eu nu puteam să stau în căruță, coboram înainte să înceapă dealul și împingeam și eu. Cel mai mult îmi plăcea că nu suporta ca tata să vină băut lângă ea. Scutura
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]
-
un număr infinit de universuri paralele.” (Ioan Petru Culianu) Groaznic. Mă credeam pierdut pentru totdeauna în imensitatea unui Univers necunoscut, imens ocean de întuneric fără valuri zbuciumate și fără de culoare. Un drum fără întoarcere. Mă apropii de hubloul navei, mă încordez și privesc până la o epuizare totală, dar nu zăresc ceva care să-mi redea speranța salvării, cea a reîntoarcerii mele acasă. Rătăcesc de ani de zile fără vreo țintă anume, pierdut prin neant, întrebându-mă ... Citește mai mult MOTTO :„Fizica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
un număr infinit de universuri paralele.”( Ioan Petru Culianu)Groaznic.Mă credeam pierdut pentru totdeauna în imensitatea unui Univers necunoscut, imens ocean de întuneric fără valuri zbuciumate și fără de culoare.Un drum fără întoarcere.Mă apropii de hubloul navei, mă încordez și privesc până la o epuizare totală, dar nu zăresc ceva care să-mi redea speranța salvării, cea a reîntoarcerii mele acasă.Rătăcesc de ani de zile fără vreo țintă anume, pierdut prin neant, întrebându-mă ... XVIII. SPINII UNEI FLORI DE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
vre-o revoltă ori altă altercație între legionari și iudei. Oamenii lui Ahav înarmați cu niște ciomege în mâini sfărâmară picioarele primului tâlhar apoi celui de-al doilea. Atunci, Gaius care cu destulă greutate putea desluși silueta lui Iisus își încordă privirea și prin ceața albă care îi împăienjenea ochii reuși să se apropie de cruce. Înțelegând că acel gest al iudeilor avea și o semnificație de batjocură, Gaius își ridică sulița și împunse cu putere coasta lui Iisus. Era, credea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
revederea, chiar dacă e târzie! Dar pe tine? -Urarea mea-i un zâmbet strâmb! E tot ce pot să-ți dau prinos! Ar fi minciună ca să-ți zic Bine-ai venit! îi aruncă tânărul persistând în agitata-i preumblare. E tare încordat de așteptarea lungă! Sărmanul! își zice-n gând tatăl, improvizând apoi: -Nu mă plâng de recele primirii! Că te-am regăsit e pentru mine darul ce râvneam, să știi! adăugă cu glas tremurând, sfielnic. -Eh! Chiar că îmi displace abureala
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Adriana era convinsă că se apropie acea clipă magică, adevărata împărtășanie din potirul iubirii, unei iubiri care o pătrunde prin toți porii. Își simțea tremurul emoțiilor cum o străbat din vârful picioarelor, până în creștet și cum mușchii picioarelor i se încordează, devin tot mai rigizi, mai greu de coordonat. Sebastian continuă „asaltul” asupra Adrianei, acoperindu-i cu buzele sale cărnoase, tot ce era descoperit de îmbrăcămintea care începea să pice, una câte una, precum toamna frunzele copacilor. Totul se desfășura într-
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
nu poate fi rupt din contextul timpului său, de arealul în care s-a născut și a crescut, cu toate că nimbul său strălucește peste timpuri și spații, transgresând istoria, lumea aceasta și lumea de dincolo. Secolul XII - epocă zbuciumată și foarte încordată din istoria Europei și a Bisericii orientale obosită de scindări și lupte intestine pentru glorie și putere, are la bază o societate caracterizată pe de o parte de mentalitatea profitului imediat, a acumulării de capital, de abuzul banilor, iar pe
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
maica învățătorului răstignit, care începuse să plângă cu mâinile întinse către fiul ei aflat sus, țintuit pe crucea din mijloc, care era mai înaltă decât celelalte două. Atunci, centurionul Gaius, care cu destulă greutate putea desluși silueta lui Iisus își încordă privirea și prin ceața albă care îi împăienjenea ochii reuși să se apropie de cruce. Cunoscând că gestul zdrobirii picioarelor avea o semnificație de umilire și de batjocură, Gaius Cassius nu-i mai așteptă pe cei doi legionari care așezau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
adânc prin plămân încât nimeni n-ar fi rezistat chiar în cazul în care n-ar fi pierdut prea mult sânge. Iar dacă ar mai fi trăit câtuși de puțin în momentul loviturii, cel aflat pe cruce și-ar fi încordat trupul de durere, apoi ar fi tușit sânge pe gură de câteva ori și apoi ar fi murit aproape imediat. Știau asta cu toții. -Dar acesta este obiceiul vostru, al romanilor când faceți răstigniri, spuse din nou Ahav Caleb. Zdrobiți picioarele
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
așezat lângă corp. Era fractu- rat.Se ținea numai în piele. Celălalt nu se vedea; era sub pântec, pentru că era întinsă pe burtă. Așa căzuse. Era pe moarte. Am întins mâna, s-o trag de sub leasă la soare. S-a încordat să se întoarcă și a mugit stins. Pe sfârcurile țâțelor se prelingeau picături de lapte. Din părul scămo- șat ieșeau aburi. Corpul era moale ca de moluscă. Lacrimile, acum, curgeau de-a binelea. Ge- mea greu. Mi-am dat seama
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
toate puterile de mobilitate, ca statuilor, la venirea pe platoul din fața Sălii de Sport, a Nadiei. Nici eu, nici ea nu văzusem o glorificare pentru eternitatea sportului, a celei care l-a apoteozat. Pentru noi, în acea zi, Nadia a încordat timpul, prefăcându-ne dispăruți din realitate, ca zecele imposibil de arătat pe tabela electronică, substituit de acel unu înțepenit, debarasat de identitate, prefăcut în semn de întrebare. Vedeam în fața ochilor pe Nadia înstelată pe culmile gimnasticii mondiale. Amândoi înțelegeam că
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Se simțea altfel, mult mai liber și ușurat că după o furtună interioară ce-l apăsase până atunci cu o greutate nevăzuta pe umeri și pe cap, începând de la acel incident. Chiar fibrele gâtului nu știuse că le avusese oarecum încordate până în acel moment al relaxării; abia acum gâtul îi prezenta oarecare durere moale. Mergând acum singur pe stradă, părea precum ca niște voci prelungi tot îl urmează, însă nu mereu... Auzea normal vântul, foșnetul frunzelor din copacii de pe marginea trotuarului
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
-și termine gândul bine, Emanuela luase telefonul în mână și a inițiat apelul către profesor. - Bună seara, domnule profesor! - Bună seara! se auzi vocea lui Dragoș, oarecum agitată. - Emanuela Romașcanu, la telefon... - Oh! Slavă Domnului, doamna Romașcanu! Sunt atât de încordat încât nu v-am recunoscut vocea. Doamne, Dumnezeule! Nu sunt la spital. Am venit pentru prima dată acasă, de când s-a întâmplat, să fac o baie, sa mă schimb, mă rog... și..., trebuie să recunosc, sunt foarte stresat, îngrijorat, mă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
până la nivelul lor. Fixa cu ochii larg deschiși apa, ce părea că din clipă-n clipă va cuprinde tot corpul șubred al navei și va năvăli curând prin toate deschizăturile, simțindu-i forța, intuindu-i imensitatea și trupul i se încorda ocupând tot mai puțin loc pe bancheta de lemn, în timp ce forfota și rumoarea glasurilor din jur creșteau, părând că nimeni nu se sinchisea de iminentul pericol pe care Ana îl simțea cu fiecare fibră a corpului său. Ar fi țipat
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
De groaza lor pământul se răsuci în gol Și marea-nfricoșată restituiră morții În urma lor cadavre se-nșiră tăinuind Omenitatea sumbră îngenunchiată sorții. O dâră de mizerii în urma lor purtând, Mai negri ca disprețul pe săbii lunecând. VI Încet își încordase penultimul străjer Trompeta cea de groază împrăștiind sentința, Sub dealurile-n zbucium, dorm spaima și fiorul Cu moartea-n fruntea oștii cerșindu-și biruința; Eu mă-nfior privindu-i, tresar la orice semn Ce liber i-ar sloboade din gropile păgâne
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
paraziți Voi însă poate n-auziți Nici hăituiala și nici prada Vrea întunericul lumina Să o coboare de pe soclu În maniera lui un cioclu Spre restul lumii zvârle vina Vrea întunericul lumina Pe turta lui să tragă spuza Și-și încordează archebuza La ora când servim noi cina Referință Bibliografică: Nu-mi luați paharul de pe masă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 397, Anul II, 01 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NU-MI LUAŢI PAHARUL DE PE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347020_a_348349]