3,487 matches
-
în calea reintegrării sociale; influențe negative asupra familiei și a integrării copiilor. Se întâmplă adesea ca unele funcții laterale să devină temporar, adesea chiar definitiv, finale. O colectivitate care are probleme cu integrarea tineretului poate decide să scadă vârsta de încorporare. O asemenea decizie nu este determinată în acest caz de cerința funcțională finală - pregătirea mai bună în vederea apărării-, ci de funcția laterală a integrării sociale a tineretului. Ea ar putea fichiardisfuncțională pentru pregătirea militară propriu-zisă; sau poate fi neutră funcțional
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezvoltarea capacităților de acțiune. Sistemele sociale dețin capacități empiric constituite de soluționare a diferitelor lor probleme sociale și umane. Științele sociale și umane oferă însă promisiunea unor cunoștințe și instrumente menite să dezvolte semnificativ aceste capacități. Exemplificarea dezvoltării. Informațiile despre încorporarea cu succes a științelor sociale în alte sfere ale vieții sociale sau de către alte părți ale lumii reprezintă o motivație de solicitare, de asemenea, importantă. Soluțiile sale nu sunt utopice, ci realizabile. Integrarea mai eficace a subsistemelor în sistemul social
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care sistemul este dispus și capabil să utilizeze intervenția acestuia. Rezistența la utilizarea sociologieitc "Rezistența la utilizarea sociologiei" Dacă există o „foame” practică de sociologie în societatea actuală, este necesar să nu ignorăm nici rezistențele existente la aplicarea sociologiei, la încorporarea sa în funcționarea sistemelor sociale. În continuare vom trece în revistă câteva dintre cele mai importante surse ale rezistenței la utilizarea cunoștințelor sociologice, oprindu-ne mai pe larg asupra unora dintre ele. Lipsa mecanismelor de utilizare a științei. Organizarea socială
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rezultată din estimarea bazată pe calculele asociate celor doi factori. În anii ’50, un economist ca R.M. Solow considera că un astfel de decalaj trebuie atribuit creșterii productivității din cei doi factori ai producției - capitalul fizic și munca -, drept urmare a încorporării cunoașterii fie în forma calificărilor mai performante, fie în cea a uneltelor sau tehnologiilor mai bune. Numit uneori și „măsură a ignoranței teoretice”, datorită incapacității analiștilor de a construi estimări cât mai precise ale creșterii economice reale pe baza celor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
înțelegere. De aceea, „societatea riscului”, ca societate ce corespunde epocii postindustriale, este și trebuie considerată ca una a modernității reflexive, care demistifică știința și produsele ei. Conștiinței riscului i-ar trebui asociată o logică a revelării ce ar apărea odată cu încorporarea sensibilității tehnologice care a stat la baza propriei generări. Știm că hazardele, amenințările sau pericolele includ un domeniu al latenței, contingentului, invizibilului. Mai știm că actualizarea acestora nu apare decât atunci când riscul deja iese din potențialitate și că atunci este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
5. El contesta orice filosofie care pretinde să fixeze criterii eterne ale adevărului și valorii spirituale 6. Pretutindeni formele vieții colective și tradițiile culturale răspund unor nevoi particulare, în care își găsește expresia spiritul unui popor, al unei epoci istorice. Încorporarea exemplară a acestui spirit este limbajul comunităților istorice. Bunăoară, modelul cultural pe care îl reprezintă limba franceză nu se potrivește spiritului german, socotea Herder, deoarece limba franceză a fost făcută de francezi și pentru francezi. „Dacă limba este organul forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
libertatea de a lăsa personajele să se definească prin limbaj, prin subiectivitatea nezăgăzuită a comportamentului și a capacității de a-și explica acțiunile prin cuvinte. Unul dintre avantajele englezei americane - privit tot din unghiul pragmatismului scriitoricesc - se referă la ușurința încorporării clișeelor. Particularitățile de limbaj, dar și formulele gata construite constituie o bogăție idiomatică de pe urma căreia un operator inteligent poate extrage beneficii enorme. De altfel, puține dintre personajele lui Chandler nu posedă un jargon de uz personal - când nu sunt victime
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi două denumiri diferite ale aceluiași concept (Arieti, 1974). 2) Există opoziții nete, adevărate polarități ce rezultă din examinarea relațiilor dintre diversele moduri de apărare. Astfel, Chapman (1967), apoi English și Finch (1964) atrag atenția asupra faptului că introiecția și încorporarea sunt opusul proiecției. La fel, putem sesiza opoziții între activism și refulare sau între identificare și proiecție. Având ca premise aceste două constatări, Plutchik et al. (1979) studiază relațiile dintre șaisprezece mecanisme de apărare: activism, anulare retroactivă, compensație, deplasare, fantezie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
devine un simptom. 27) A mânca și a bea (V.): tendință irezistibilă de a ingera alimente, băuturi, medicamente etc. pentru a-și menține sau restaura integritatea de sine - mai ales imaginea corporală - și pentru a controla mediul înconjurător. Mecanismele de încorporare și de introiecție sunt și ele implicate aici. 28) Omnipotența (DSM-IV): răspuns la conflictele emoționale sau la factorii de stres interni și externi, în cursul căruia subiectul simte sau acționează ca și cum ar poseda capacități sau puteri superioare celor deținute de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o astfel de relație ar putea-o stârni, Willick (1985) consideră că apărările nu pot fi descrise ca primitive sau mature în sine. Cu și mai mare atenție tratează problema Laughlin (1970), care clasifică mecanismele în apărări de rang inferior (încorporarea, refularea originară și refuzul) și apărări de rang superior (raționalizarea, proiecția și identificarea 25). Mecanismele de rang inferior sunt primitive, „magice” și succeptibile de a fi prezente la indivizi mai puțin maturi. Ele sunt deci asociate primei copilării și se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obținut rezultate mai ridicate pe cinci dintre scalele de evaluare ale PMA, ceea ce arată că ele utilizează mai frecvent două mecanisme de apărare - anularea retroactivă și întoarcerea împotriva propriei persoane - și trei „reductori de tensiune” (precursori ai unor apărări), respectiv încorporarea indirectă, expulzarea fizică și expulzarea verbală: - Încorporarea indirectă se referă la asimilarea, achiziționarea unor elemente abstracte provenind de la o altă persoană. Subiectul se simte ușurat, confortul său psihic crește datorită vorbelor, prezenței, atitudinii sau acțiunilor celorlalți. După cum se observă, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
scalele de evaluare ale PMA, ceea ce arată că ele utilizează mai frecvent două mecanisme de apărare - anularea retroactivă și întoarcerea împotriva propriei persoane - și trei „reductori de tensiune” (precursori ai unor apărări), respectiv încorporarea indirectă, expulzarea fizică și expulzarea verbală: - Încorporarea indirectă se referă la asimilarea, achiziționarea unor elemente abstracte provenind de la o altă persoană. Subiectul se simte ușurat, confortul său psihic crește datorită vorbelor, prezenței, atitudinii sau acțiunilor celorlalți. După cum se observă, acest reductor de tensiune este diferit de încorporarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Încorporarea indirectă se referă la asimilarea, achiziționarea unor elemente abstracte provenind de la o altă persoană. Subiectul se simte ușurat, confortul său psihic crește datorită vorbelor, prezenței, atitudinii sau acțiunilor celorlalți. După cum se observă, acest reductor de tensiune este diferit de încorporarea fizică ce presupune o asimilare, o achiziționare concretă, fizică. - Expulzarea fizică se exprimă prin comportamente simple, care nu necesită un bias mental pentru organizarea lor sau pentru amânarea exprimării lor. În această categorie se include, de pildă, exprimarea directă a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în vreme ce subiectul se estompează: iată o adevărată strategie defensivă! În continuarea lucrării sale despre narcisism (1914/1985) și a unei completări făcute în 1915 la cele Trei studii privind teoria sexualității (1905/1987), introducând ideea că identificarea se sprijină pe încorporarea orală, Freud explică (în „Doliu și melancolie”, 1917b/1968) că durerea melancolică este cauzată de o identificare cu obiectul pierdut, permițând relației de iubire să nu fi abandonată. Iată deci o modalitate defensivă, chiar dacă în acest caz nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de-a doua topici, prin aporturile realizate de capitolul 7 al lucrării Psihologia colectivă și analiza eului, intitulat „Identificarea” (1921/1981). Freud subliniază aici precocitatea funcționării acestui proces, „expresie primară a unei legături afective cu o altă persoană”, începând cu încorporarea, și care joacă un rol în preistoria complexului lui Oedip. Doi ani mai târziu, în „Eul și sinele” (1923/1981), identificarea este pusă în relație cu renunțarea la obiectul sexual incestuos ce transformă eul prin „introiecția” acestui obiect. Astfel, identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Meltzer et al. (1975/1984), discipoli ai Melaniei Klein, vor demonstra mai târziu că ambivalența este esențială în constituirea oricărei identificări, iar aceasta într-un mod cu mult mai precoce decât susținea Freud. Îi datorăm școlii engleze delimitarea prototipurilor identificării: încorporarea, introiecția, precum și aportul original al „identificării proiective”. A. Freud (1936/1993) nu citează identificarea printre mecanismele de apărare pe care le repertoriază, dar studiază în schimb amănunțit una dintre modalitățile acesteia, și anume identificarea cu agresorul. Pornind de la această trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cărui personaje sunt reprezentanți ai celui care visează sau în exemplul lui Gérard, unde o parte, „brațul”, este luată drept întreg - „mama”. Trebuie să ne reamintim că apărarea prin identificare nu poate fi desprinsă de mecanismele psihice care o precedă: încorporarea ca fantasmă și introiecția ca proces (Laplanche și Pontalis, 1967). În măsura în care identificarea își are originea în încorporare, fantasmele orale, canibalice, pot fi mobilizate sub efectul regresiei. Interesul copiilor pentru poveștile în care se vorbește despre devorare își poate găsi astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este luată drept întreg - „mama”. Trebuie să ne reamintim că apărarea prin identificare nu poate fi desprinsă de mecanismele psihice care o precedă: încorporarea ca fantasmă și introiecția ca proces (Laplanche și Pontalis, 1967). În măsura în care identificarea își are originea în încorporare, fantasmele orale, canibalice, pot fi mobilizate sub efectul regresiei. Interesul copiilor pentru poveștile în care se vorbește despre devorare își poate găsi astfel explicația. Deoarece ambivalența față de obiectele parentale este esențială în constituirea oricărei identificări, putem presupune că rolul refulării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care-și suge degetul și care, sub influența principiului plăcerii, caută să depoziteze în el însuși și să păstreze amintirea contactului real cu sânul. Termenul „includere” (Torok, 1978/1987) desemnează procesul progresiv de introiecție, avându-și originile în fantasmele de încorporare. Laplanche și Pontalis (1967) subliniază că „introiecția este apropiată de încorporare, care constituie un prototip corporal, dar ea nu implică în mod necesar o referire la limita corporală (introiecție în eu)”. Chiar dacă recunoaștem existența unei legături între încorporare și introiecție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să depoziteze în el însuși și să păstreze amintirea contactului real cu sânul. Termenul „includere” (Torok, 1978/1987) desemnează procesul progresiv de introiecție, avându-și originile în fantasmele de încorporare. Laplanche și Pontalis (1967) subliniază că „introiecția este apropiată de încorporare, care constituie un prototip corporal, dar ea nu implică în mod necesar o referire la limita corporală (introiecție în eu)”. Chiar dacă recunoaștem existența unei legături între încorporare și introiecție, este totuși interesant să le diferențiem atât ca moduri de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fantasmele de încorporare. Laplanche și Pontalis (1967) subliniază că „introiecția este apropiată de încorporare, care constituie un prototip corporal, dar ea nu implică în mod necesar o referire la limita corporală (introiecție în eu)”. Chiar dacă recunoaștem existența unei legături între încorporare și introiecție, este totuși interesant să le diferențiem atât ca moduri de apărare, cât și din perspectiva rezultatului obținut. Fantasma de încorporare are un scop pulsional, acela de a absorbi, într-o manieră instantanee și magică, ceea ce lipsește. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
implică în mod necesar o referire la limita corporală (introiecție în eu)”. Chiar dacă recunoaștem existența unei legături între încorporare și introiecție, este totuși interesant să le diferențiem atât ca moduri de apărare, cât și din perspectiva rezultatului obținut. Fantasma de încorporare are un scop pulsional, acela de a absorbi, într-o manieră instantanee și magică, ceea ce lipsește. Ea este apropiată de halucinație. Astfel, se vorbește despre fantasme canibalice, expresia fiind cât se poate de ilustrativă, prin forță și realism. Perseverând în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
într-o manieră instantanee și magică, ceea ce lipsește. Ea este apropiată de halucinație. Astfel, se vorbește despre fantasme canibalice, expresia fiind cât se poate de ilustrativă, prin forță și realism. Perseverând în refuzul de a cunoaște adevăratul sens al absenței, încorporarea devine o simplă amăgire. „Tocmai pentru a nu «înghiți» pierderea, ne imaginăm că înghițim, că am înghițit ceea ce s-a pierdut, sub forma unui obiect” (N. Abraham și Torok, 1973/1987). În schimb, deși încorporarea lasă loc procesului de introiecție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cunoaște adevăratul sens al absenței, încorporarea devine o simplă amăgire. „Tocmai pentru a nu «înghiți» pierderea, ne imaginăm că înghițim, că am înghițit ceea ce s-a pierdut, sub forma unui obiect” (N. Abraham și Torok, 1973/1987). În schimb, deși încorporarea lasă loc procesului de introiecție, acest lucru se va petrece cu prețul unui travaliu psihic orientat mai degrabă spre legătura cu obiectul decât spre obiectul însuși. Introiecția nu poate avea deci ca motor pierderea efectivă a unui obiect îndrăgit. Grație
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ca motor pierderea efectivă a unui obiect îndrăgit. Grație fantasmei, relația este interiorizată, rămânând astfel viabilă, fapt ce permitea abandonarea obiectului în lumea exterioară. Prin urmare, mișcarea nu este una identică: introiecția poate fi comparată cu învățarea unei limbi, în vreme ce încorporarea ar echivala doar cu achiziționarea unui dicționar (Ciccone și Lhopital, 1991). Derivat din nevoile pulsionale, scopul introiecției constă în evitarea angoasei (prin aceasta, el constituie un mecanism de apărare) și intensificarea funcțiilor psihice. Acest proces se caracterizează deci prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]