4,058 matches
-
știm noi... Chiar în seara asta am să-i scriu. Se apropie Paștele și a avea și el ceva timp liber. Hai să trecem pe la nașu’, să-i spunem ce avem de gând să facem. Dacă spui tu, n-am încotro... Până la casa învățătorilor au mers cu pas grăbit. La un timp, Petrache a întrebat: E destul de târziu, Costăchele. Nu s-or fi culcat? Nu se culcă ei așa devreme. Când au ajuns la casa învățătorilor, au constatat că lumina era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în lume. Să nu duci grijă de asta. Am să-l rog pe hangiu să se ducă el unde știe și să cumpere jurnale de toate felurile. Când te întorci, treci pe la primărie, moș Dumitre. Am să trec, n-am încotro. Vorba ceea: „Cum și-o face omul cu mâna lui nu i-o face nici dracul”. Doar pe mine m-o mâncat limba, că am să merg la târg... Moș Țâdulă, mărunțel cât un ciocălău, s-a aburcat în căruță
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe milițian - a mai spus inginerul înainte de a pleca... „Doamne, cât îi de greu să stai în casă când toată lumea nu-și vede capul de treabă!” - gândea Costăchel, rămas singur acasă. A ieșit în curte să-și caute de treabă. Încotro privea vedea că tebuie făcut ceva. Ba una, ba alta, dar parcă nu știa de unde să le ia și unde să le pună. Se simțea ca în gospodăria altuia, unde nu știa rostul lucrurilor. Nu i se lega nimic de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dușmanului - a încercat Costăchel să glumească amar... Știam eu că doar tu poți vorbi de toate aiestea - a dres-o Petrache. Ai să mi-o plătești! - l-a amenințat prietenește Costăchel. Nu ai nici-o scăpare - a insistat agronomul. N-am încotro... După un ceas de la sfârșitul revistei de front, m-am trezit chemat la căpitan. „Sergent Costache Vultur! Domnul colonel a ordonat să te prezinți la dumnealui!” Am făcut stângamprejur și am plecat. Îmi bătea inima ca la chițigoi. M-am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
i-a întors vorba Costăchel. Vezi tu, Măriucă? Mehenghiu ista de Costăchel m-o invitat la masă fără să te întrebe. Da’ mai rău îi că trebuie să aduc băutura de acasă. Cum îl știu iute la mânie, n-am încotro... Se vede treaba, măi Petrache, că nu i-ai cunoscut pe ruși. Așa că nu știi ce spun ei despre unul ca tine, care vrea să mănânce pe gratis... Până una alta, dezhamă tu armăsarul, curăță-l frumos, dă-i apă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Iaca de ce ne-o fugărit zi și noapte!” - a vorbit aproape plângând un soldat. Peste câteva zile, ne-au dus într-o stație de tren, pustie. Ne-au urcat ca pe vite în vagoane de marfă... au încuiat ușile și... Încotro? Poate că nici Dumnezeu n știa... Apoi cine să mai țină șirul zilelor și nopților petrecute în acele sicrie pe roți? Când staționam, erau scoși doar morții. Restul? Mai departe. Unde? Întebarea asta ne scotea din minți... În sfârșit, ne-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o lună de zile, până... Într-o zi, când ne întorceam în lagăr, pe neașteptate l-am văzut pe Filip că se oprește în drum. „Care-i baiul”, l-am întrebat. „Stai să ne uităm pe busolă, să vedem cam încotro îi țărișoara ceea a noastră?” O scos busola din căptușela hainei, unde ședea în siguranță. „Uite, Costăchele! Dacă mergem în direcția asta, cu ajutorul lui Dumnezeu... Of! Doamne!” S-o oprit din vorbit, iar lacrimile îi curgeau pe obrazul numai piele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe uliță la o vreme ca asta. Când a văzut cine-i, o sudalmă grea i-a venit pe limbă. Ne primești în curte, să stăm de vorbă? - a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am încotro. Tot ați umblat prin glod până aici. Intrați! Măi Petrache! Ieși afară, că ai musafiri! - a strigat Costăchel. Echipa cunoscută a intrat în curte. Toți aveau mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
minute, doamnă, și gata! Nu mai pot să stau, te rog să-mi scoți casca. Dar nu va ține! Mai trebuie să stați puțin, doar zece minute! Nu, nu, te rog, te rog mult să mă eliberezi. Lucrătoarea nu avu încotro. Respectă dorința clientei sale. Primi un bacșiș gras, o ajută să-și pună pardesiul, apoi îi puse ușor cu grijă eșarfa pe cap ca să nu se răsfire părul și, conducând-o până la ușă, îi mai spuse: N-o să țină, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
duci să-l vezi, scumpa mea? S-o sun pe Cici. Dacă merge ea, mă duc și eu... După ce o sună, veselă Biatrice îi spuse mamei: Merge, mă duc și eu! Tocmai când ieșea Beatrice din casă, intră tatăl ei. Încotro? La un film, flirtă ea, mi-a dat voie mama... Bine, bine, dacă ți-a dat voie mama... zise el conciliant, nebănuind că după ușă îl aștepta o artilerie întreagă cu toate tunurile încărcate. Sărut-mâna, Doina! Ea nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se adună o mulțime de oameni. Toți se întrebau între ei care este numele copilului, al cui este, cum îl cheamă? Nu se găsea nimeni să le dea răspuns la întrebare. Copiii cu care se jucase Răducu fugiseră speriați, care încotro. Unul singur, Georgel, cel mai bun prieten al lui Răducu se reîntoarse la locul accidentului. Tremura ca o vargă, plângea și spunea mereu: E Răducu, colegul meu... E Răducu!..." Auzindu-l, mai mulți oameni din preajma sa începură să-l iscodească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
am reușit să devin studentă la I.A.N.B., București. Am lăsat băiatul În grija părinților mei. Partenerul meu de viață n-a fost de acord cu plecarea mea la facultate și a urmat divorțul. Am fost destul de dezorientată, neștiind Încotro să-mi Îndrept pașii. După absolvirea facultății am primit repartiție la Tulcea. Minunat oraș, văzut pentru prima dată și, mai ales, cu Dunărea lângă casă... Directorul meu spunea ; "cine bea apă din Dunăre nu mai pleacă niciodată de aici". Avea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ne străduiam să fim cât mai cuminți toată săptămâna. Nu mai vorbeam urât cu colegii, acasă, nu mințeam, nu mai răspundeam părinților „Înapoi” atunci când ne spuneau să facem anumite treburi care nu prea erau pe placul nostru. Deh! Nu aveam Încotro! Nimeni nu poate bănui cu câtă emoție și bucurie așteptam acel moment. Din păcate, se pare că m-am născut sub o zodie a „ghinionului”. Și cred că, ghinionul meu a Început să-și arate fața ostilă, chiar În acea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Nu-l doresc, dar universul are alte legi care nu țin cont de firul de nisip care a visat să devină pasăre cu aripi atât de mari și larg deschise... Încât să acopere tot cerul. Iată nimicnicia! Iată... N-am Încotro și trebuie să revin la realitatea În care am fost aruncată. Înainte de plecare, au apărut doi tineri, fată și băiat, care Îl căutau pe „prea-sfințitul” pentru a le binecuvânta mașina abia cumpărată. I-am rugat să-mi facă câteva poze
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu-și puteau imagina că aș fi putut face ceva rău, fapt pentru care aș fi putut fi exclusă din universitate. Nu aveam încotro, trebuia să recunosc și să le spun adevărul. Nu mă certară. Mă ascultară cu răbdare până la urmă. Sinceritatea mea îi mișcă până la lacrimi. Atunci, pentru prima dată, tata, îmi vorbise ca unui om mare. Știa că eu mai eram încă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din copiii mei se duce să aducă o găleată cu apă de la fântâna bulgarului? Noi nu prea doream să ne ducem, ne plăcea și apa de la „fântâna mașinii”, de care beam în fiecare zi, dar dacă dorea tata, nu aveam încotro, ne duceam. Cei mai mari repede își găseau salvarea că aveau de muncă, eu, fiind cea mai mică, trebuia să mă duc. Dacă mai puteam convinge vreo vecină să mergem împreună, eram chiar fericită. Așa mă simțeam de fiecare dată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
1784. Vreme în schimbare ▪ Magda Szabo, Abigel ▪ Magda Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Tîrgul șaradelor ▪ P.C. Jersild
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
colonel, spuse Ina, nu există o altă cale de rezolvare a situației? - Privind adevărul în față, nu întrevăd. Trebuie să acceptați să mergeți pe acest drum, cu voia sau fără voia dumneavoastră. O dată ce părăsiră sediul Miliției țiganii se împrăștiară care încotro. Rafira nu se dădea urnită locului. Soțul ei o întrebă: - Ce faci, nu mergem? - Lisandre, vreau să-l mai văd o dată pe băiatul acela... - De ce? Negăsind alt răspuns ea îi spuse: - Așa! - Tu nu ai auzit ce-a spus bulibașa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oarecum jenat că trebuise să vină în audiență el, fiul unui reputat inginer, care construia atâtea edificii în oraș și care ar fi putut să i găsească o locuință, fie ea cât de modestă, dar se vede că nu avusese încotro. Și dădu o altă turnură discuției : - Dacă vei avea puțin noroc, garsoniera aceea ar putea fi a ta! Acum când știu cine e tatăl tău sunt sigur că poate să-ți dea o căldare cu var, și ce ar mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
determinând țara noastră să devină o colonie hiperpolitizată, nesuverană și neindependentă, departe de a avea un statut egal cu celelalte țări membre în interiorul Uniunii Europene. Cine sunt eu! Necondiționat, îmi pun uneori întrebarea filosofică „Cine sunt eu, de unde vin și încotro mă îndrept?” Din punct de vedere ezoteric sunt o entitate guvernată de o structură universală cosmică, și care, la rândul ei, este fructul unui Dumnezeu unic. Legile care guvernează tot ce s-a creat sunt o rezultantă a reacțiilor primordiale
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta este, poate, cea mai mare nedreptate! Sunt și un om singur. Aș putea spune chiar foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului. Sunt la... disprețul timpului. Și nu am Încotro! Deși nu am dorit cu nici un chip să iasă așa (altfel Îmi planificasem timpul acesta de viață, alta fusese hotărârea mea În trecut), cred că Începe să-mi lipsească Melanie. Simt asta mai ales atunci când nu este cu mine (voiam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când ți-l voi aduce la alăptat...Trebuie să ai puțină răbdare, ești încă slăbită. Olga voia cu tot dinadinsul să prelungească, cât era posibil de mult, întâlnirea dintre mamă și fiu, dar la insistențele repetate ale Inei nu avu încotro și-i aduse copilul. Mama își privi o clipă băiatul, îl lipi strâns de trupul ei și, după ce îl sărută îl privi insistentă, sesizând că e cam brunețel și nu prea îi semăna. Ce gânduri aiurite poate să-mi umble
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să asiguri niște sponsorizări mai substanțiale, începând cu perioada imediat următoare. Mai substanțiale decât până acum? Cu mult mai substanțiale. Dar...nici un dar...Dacă dorești să facem echipă, în continuare. Dacă nu, găsesc eu, slavă Domnului. Văzând că n-are încotro, strânsul cu ușa cedează. Bine. Continui să fac parte din echipă. Bine. Menții legătura cu persoana din fața dumitale. Eu sunt extrem de ocupată. La treabă! Fiecare în direcția sa.Campania electorală s-a consumat într-un timp și o atmosferă de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dus, pe apa sâmbetei, cum se duc, de când e lumea, pentru fiecare. Nu-i frumos ca, cineva, să și dea propriul exemplu, atunci când în viață survin momente de mare încercare. Dar, dacă, totuși, vin, cum au și venit, n-ai încotro, trebuie să le suporți duritatea, apăsarea, srtângerea de menghină la care te supun. Așa, că, eu, unul, strig, guvernului, căruia i te-ai adresat: nu-l eutanasia! Nici vreun alt ajutor nu-i acorda! Lăsați-l să se descurce singur
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]