559 matches
-
o ascultau. Până să-i adune și să-i adăpostească, din înaltul cerului a venit în picaj o gaie. Cloșca a întâmpinat-o curajoasă și s-a luptat cu ea. Gaia nu a putut să o prindă cu ciocul ei încovoiat și puternic. I-a smuls mai multe pene și a lovit-o. Din nefericire, după ce a scăpat de cloșcă, a răpit doi pui pe care i-a prins cu ghearele ei puternice și a zburat spre înălțimi. A doua zi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cumsecade, că așa nu merge. Am să-mi dau silința - i-am răspuns și nici prin cap nu mi-a trecut să mă supăr pe ea. A treia seară, Engelhard s-a întors, nu era nici mai slab, nici mai încovoiat, nu avea hainele pline de noroi, ba chiar și-a schimbat undeva și cămașa. Nu a spus decât că ce a fost mai greu a trecut, dar nu părea să fie așa și nici nu l-am crezut. Ulterior am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că ora e prea târzie ca să le mai ridice. Seara se lăsa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
greutatea acelor cutii, de unde Puiu a dedus că, deși se vedea că au capac, erau totuși goale... Până la urmă cupoane, cuvântul acela, trebuie să fi fost ceva de rău. Se aplecă pe spate și ceea ce văzu fu șirul de spinări încovoiate ale celor care ședeau incomod pe banca lungă, fără spetează. Lumina palidă venită de afară le scotea în evidență curbura spinărilor. Cu toții ascultau în tăcere discursul domnului înalt de la masa cu daruri, pe care Puiu nu-l cunoștea poate că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în ochii lor se citea o complicitate vădită - ceea ce însemna că versiunea lui Carol fusese acceptată și nici una dintre părți nu avea să o pună la îndoială. Cel puțin, nu în momentul acela. — Aaau, băga-mi-aș, spuse Wiggins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făcu șuierat de valuri. Își închipuia, dincolo de ziduri, o mare de palmieri drepți și mlădioși, unduind în furtună. Nimic nu semăna cu ceea ce își închipuise ea, dar valurile nevăzute îi răcoreau ochii obosiți. Stătea așa, greoaie, cu mâinile atârnând, ușor încovoiată, simțind cum o pătrunde frigul de-a lungul picioarelor ca de plumb. Visa la palmierii drepți și mlădioși și la fata care fusese cândva. După ce se spălară, coborâră în sufragerie. Pe zidurile goale cineva zugrăvise cămile și palmieri, înecând totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plană. Puneți palmele pe suprafață pentru a vă sprijini și ridicați un picior la câțiva centimetri deasupra solului. Înclinați piciorul în față din gleznă cât de mult puteți, apoi retrageți-l și îndoiți-l spre spate cât de mult puteți. Încovoiați degetele în față în timpul extinderii și spre spate în timpul revenirii. Repetați de 20-30 de ori, destul de energic, apoi repetați și cu celălalt picior. Apoi, învârtiți fiecare picior descriind cercuri din articulația gleznei, pe rând, de 20-30 de ori pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Am tot repetat asta la nesfârșit, apoi am simțit o atingere blândă și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de oțel au sfârtecat aerul în direcția mea. Arma îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti a fost frica care i se citea mereu în ochi, mizeria din păr, mirosul acru al corpului ei, felul umil în care stătea încovoiată. Fusese o femeie, exact așa cum mama era femeie, dar fusese în același timp tot ce putea fi mai diferit de mama. Nu înțelesesem niciodată de ce Lea era așa de bună cu ea. Eu, în sufletul meu, îi înțelegeam bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu această bănuială. Cea mai mare ciudățenie a lui Victor era că ținea ascuns sub pernă un dicționar vechi din care tăia zilnic un cuvânt. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să fie țăran, muncitor de pământ, așa îl arătau mâinile lui înnegrite și brăzdate de crăpături, și spinarea lui încovoiată, și ochii lui triști deasupra feței uscate și supte, ca și întreg trupul lui slab, înalt și osos. - Ți-e dor de ai tăi, Iahuben, așa e? îi spuse Auta, după ce se mai uită câteva clipe la vâslaș. Niciodată nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
șiruri de clădiri scunde și cenușii, din granit cioplit, cu acoperișuri drepte din plăci de bronz. Printre arborii din dreapta se zăreau mișunând soldați. Dincolo, în stânga, nu era nimeni; acolo, numai noaptea târziu se întorceau de la muncile grele oameni uscați, slabi, încovoiați, cu pielea neagră, galbenă sau roșie. Acolo, în casa robilor, stătuse Auta câteva luni până când o întîmplare dintre cele mai rare l-a adus în casa Marelui Preot. Odată, acest adevărat stăpân al Atlantidei de care și regele se temea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ocoli privirea bătrânului, știind că aceste cuvinte aveau numai rostul de a-i îndepărta gândul de la răspunsul așteptat. Bătrânul ridică dintr-un colț al raftului lângă care i se afla jilțul un toiag de lemn negru, al cărui mâner ușor încovoiat închipuia un om cu spinarea îndoită și cu mâinile legate la spate. Tălpile omului se prelungeau în toiag. Oricât de mult ar fi vrut să se stăpânească, Auta scoase un strigăt: omul pe trupul căruia trebuia să-și sprijine mâna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
până când Henry Îl rugă să se Întoarcă, motivând că, altfel, avea să Își vadă și el numele pe lista neagră a Emmei. Rămase neclintit pe trotuar, urmărindu-și amicul suind panta, până când acesta dispăru În bezna cețoasă. O siluetă fragilă, Încovoiată și cam tristă. N-ai fi ghicit că era unul dintre cei mai celebri scriitori din lume. Celebritatea lui Du Maurier crescu odată cu timpul. Henry reveni la Hampstead, de data aceasta Într-o duminică, și găsi familia adunată Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o șuetă. - Ceea l-a alarmat dimineața pe tovarășul director, îndeajuns pentru a alerga, gâfâind, pe scări, până la cabinetul meu, sorbi elegant din ceșcuță, ținîndu-și degetul mic ridicat și încovoiat, 375 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucurase!), până la draga lui Otilia, la Rege și la banda izbăvitoare a Ierbii Fiarelor. Marginile atârnate ale cearceafurilor pocneau sub zvârcolirea capricioasă a vântului. Partea lor dinspre stradă era împroșcată cu la fel de numeroase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a clubului. Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat dejatc "Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat deja" Roșie la față și transpirată, Susan a abandonat cele patru sacoșe în pragul ușii, pentru ca apoi să-și flexeze degetele încovoiate, care o dureau îngrozitor. Femeia a realizat că viața, așa cum o știuse ea, se încheiase. În ultima vreme, se trezise privind jinduitor la cărucioarele alea pe care orice persoană ajunsă la șaizeci și cinci de ani e obligată, prin lege, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de trei ori pe zi, a curățat legume și a amestecat În oala În care scutecele fierbeau cu spume. Acest tip de mâini va dispărea peste o generație, la fel ca și șorțulețele legate În talie și friptura de duminică. Încovoiat ca să se apere de ploaie, Richard Împinge căruciorul pe drumeagul care duce la catedrală. Emily e atât de udă Încât s-a metamorfozat din copil În duh al apelor. —Mami? — Ce e, Emily? —Pruncul Iisus are multe case, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
putut revela Întreaga poveste În care era implicat Frank.) Cel mai bine ar fi să luați taxiul și să vă duceți. O să vi se clarifice totul la Marbella... Señor Danvila mă aștepta În holul de la intrarea În judecătorie. Înalt, ușor Încovoiat, spre șaizeci de ani, ducea două serviete pe care le tot muta dintr-o mînă În alta, semănînd cu un profesor de școală buimăcit, care scăpase clasa de sub control. M-a salutat cu vizibilă ușurare, strîngîndu-mă de braț de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci. Papa își puse amândouă palmele pe spatele meu încovoiat, în semn de afecțiune sau de luare în posesie, nu știu prea bine, înainte de a spune, la adresa piratului, câteva cuvinte de mulțumire. Eu eram tot îngenuncheat, ținut astfel cu intenție de noul meu stăpân, care nu-mi dădu voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
parte din mobila de acolo În micul meu birou Însorit ce dădea spre grădină și acolo a fost instalat Într-o dimineață uriașul birou, care nu avea pe suprafața lui mare din piele Închisă decât un imens cuțit de hârtie Încovoiat, un adevărat iatagan din fildeș galben, retezat din colții unui mamut. Când a murit unchiul Ruka, la sfârșitul anului 1916, mi-a lăsat o sumă care azi ar echivala cu două milioane de dolari, plus moșia cu conacul ei cu colane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la primele lecții - cuvinte care să nu depășească trei litere), imaginația mea reușea cumva să obțină datele necesare. Acești prostănaci cu fețe palide și membre mari, mândri că posedă anumite unelte („Ben are un topor“), evoluează acum ca niște siluete Încovoiate care se deplasează lent pe fundalul cel mai Îndepărtat al memoriei; și aidoma alfabetului bezmetic de pe panoul unui oculist, se ivesc din nou În fața mea literele din cartea de gramatică. Camera de Învățătură era scăldată de razele soarelui. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o vietate splendidă, galben-pal cu pete negre, cu franjuri albastre și câte o bulină de cinabru deasupra fiecărei cozi negre tivite cu roșu de crom. În timp ce examina floarea plecată pe care stătea agățat cu corpul său acoperit de puf, ușor Încovoiat, continua să zvâcnească fără astâmpăr din marile aripi, și eu l-am dorit cu atâta ardoare cum nu mai dorisem nimic până atunci. Sprintenul Ustin, instalatorul casei noastre de la oraș, care dintr-un motiv comic (pe care-l explic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]