614 matches
-
o generează zăpada: "Ninge cu dușmănie,/ Cu ură cade zăpada/ Peste apele înghețate cu ură,/ Peste livezile înflorite din răutate,/ Peste păsările care îndură./ Ninge ca și cum prin zăpadă/ Ar trebui să se sfârșească/ Viața acestui acvatic popor,/ Ninge cu o încrâncenare/ Omenească,/ Ninge otrăvitor". (Ninge cu dușmănie) Contextul ideologic, dominat de persecuția comunistă, "instaurează" la scriitorii subversivi metafora opacă. Ninsoarea simbol clasic al purității și al luminii este reconsiderată în poezia Anei Blandiana, întruchipând tăișul ideologie comuniste. Ura se alătură oximoronic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de meserie" sau simpli cugetători: ce caut eu aici?, de ce există ceva mai degrabă decît nimic?, există ceva după moarte? și, evident, există Dumnezeu?. Întreaga desfășurare a textului este și o scurtă istorie a credințelor noastre, fără partipriuri, fanatisme, sau încrîncenări de vreun fel, comentariile fiind mai curînd plasate sub semnul celebrului credo al Sfîntului Augustin (de fapt, al lui Tertulian), adesea invocat de d'Ormesson, "credo quia absurdum", totul cu o vioiciune, gratitudine și nostalgie care fac lectura nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar o voioșie conștientă și într-o anumită măsură asumată, deoarece nu conduce la schimbarea reală a ordinii existente, ci la acceptarea pieirii existenței, la fel s-a vorbit și despre textele postmoderne ale lui Baudrillard că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și altor intelectuali. Crimele revoluției din decembrie 1989 și cele care au urmat, până astăzi, au produs suferințe noi. Probabil că suferința face parte din natura omului, dar parcă altădată era compensată de relații sociale și interumane mai firești. Astăzi, încrâncenărilor politice li s-au adăugat distrugeri ale omului prin șomaj prelungit, muncă la negru, forme de sclavaj răspândite de la o latură la alta a Pământului. Alcoolismul, drogurile, sinuciderile, destrămările familiilor și abandonarea copiilor sunt incomparabile cu ceea ce a fost. România
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din Axă. Președintelui i-a plăcut ideea, considerând că această poziție "va stimula pe prietenii noștri din toate țările" [11, p. 143]. Expresia "capitulare necondiționată" a stârnit numeroase comentarii. S-a spus că aceasta a contribuit la prelungirea războiului, datorită încrâncenării unor țări beligerante de teama săvârșirii unor abuzuri din partea învingătorilor asupra lor. La conferința de presă din 24 ianuarie 1943, președintele a spus că "vom obliga toți inamicii noștri la capitulare necondiționată". Ulterior, protagoniștii expresiei au regretat că au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
cu moștenitoare cărora le luau pământurile și numele 79. Nobilimea militară, disprețuită, prigonită, sărăcită treptat și sistematic, jefuită în mod nedemn, dispăru aproape în întregime din aceste ținuturi; spiritul războinic al vechilor familii slăbi; micii proprietari fură urmăriți cu o încrâncenare nemaipomenită și deposedați fie prin fraudă, fie prin forță; același lucru li se întâmplă și proprietăților comunale. Totul era ușor pentru niște prevaricatori care aveau la dispoziția lor tribunalele și forța armată. Astfel a trecut terenul în alte mâini, și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
oricând neagă nu numai viața, ci și sensul ei ? Ca și cum Hariga ar fi fost bănuit și condamnat de ea, așa îl revedea în multele nopți când somnul venea târziu și încărcat. Sia Strihan avea oroare de orice fel de execuții, încrâncenarea și fantezia bătrânului Cosimo ar fi înspăimântat-o, n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
abia reprimă satisfacția, viclenia. Depune pixul galben pe masă ; nu, îl reține între degetele mâinii drepte ; cu vârful degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capodopere mai ales vremurile crispate. Geniile împing spre piscuri culturile mici în care au apărut. Geniile ridiculizează omenirea venind cu soluții extrem de simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție și de revelație. Cucerirea și păstrarea gloriei sunt acte de încrâncenare nu de cavalerism. În absența adversităților, geniile rămân în scutecele creației. IUBIRE Iubirea - un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. Inefabilul este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin anii ’50 : „vând borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism. Orgolioșii urmași ai arienilor s-au dovedit a fi, în cele din urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor vremuri. Istoria - o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
uneori răgazul de a se așeza pe nisipul fin al plajei, privind în larg. Zbuciumul Mării Negre, care-n vreme de pace îndeamnă la visare și melancolie, linia orizontului, frântă când și când de valurile mari, delfinii mici străini de încrâncenările oamenilor, îl făceau să cadă pe gânduri. I se ordonase să reziste pe poziții, fără ca cineva să precizeze până când, și inamicii înaintau. Când adversarii se apropiau periculos de mult, fugi impacientat la comandament, unde i se tăiară picioarele. Nimeni nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
complacem În fața frumuseții, care, cum spune Blaga, " Îndeamnă la un jaf imposibil": "Socot că orice frumsețe prilej de amăgire statornică este. Te ispitește. Vrea-n stăpânire s-o iei. Deși e departe de tine ca o poveste." Toată tensiunea și Încrîncenarea poemului este prinsă În tristețea remarcii: doar o monedă, tristețe asemănătoare cu aceea din altă strofă alegorică a poetului amintit: "Aceasta-i tristețea cea mare a spicelor / că nu sunt tăiate de lună, / că numai de fierul pămîntului / li s-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ostenita mea furtună. Există Însă În poem un distih ambiguu: “Cetini negren lume zică / zvonul brumelor ce pică.” În cazul lui, umoarea neagră e contrabalansată de moliciunea imperială a cetinișului și găsește, În plan secund, forța mirifică de a recalifica Încrîncenarea Înnegurării, Îmblînzind-o. Veste cu tîlc, zvonul brumelor ce pică basculează dinspre tristețea astenică, convalescentă a precarității către sunetul tonic al picurilor desprimăvărării. Accentul moral al vlăguirii furtunii crepuscular ostenite se mută pe zarea proaspătă a Înseninării. Iar tot ce era
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de lupte. Dar mai deloc să primim cu generozitate ceea ce ni se dăruiește, dar nu ni se-ndeasă-n traistă. Bănuiesc că m-am gîndit la mai multe variante prin care să surprind starea de indisponibilitate belicoasă, văzută ca un fel de Încrîncenare, și la o modalitate posibilă de armistițiu. Eram deja sensibilizat și, cum este și firesc Într-o atare situație, brusc mi-a venit În minte adio arme. Era, dincolo de faptul că cei mai mulți cititori ar fi recunoscut titlul romanului lui Hemingway
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pus de la mine. Și-n bună parte de la cei care, vorbind românește, mi-au oferit sintagme expresive, pline de miez și tîlc. Acum. TÎrziu. Dacă această cîinoșenie Întru bucurie vi se pare suspectă sau ușor blasfematorie, Încerc să vă Înmoi Încrîncenarea citînd dintr-un text mai vechi: „Soarta noastră este ca, atunci cînd, prin grația miraculoasă a Întîmplării, ne smulgem din platitudinea amorfă a vieții fără rost, să ne resimțim fericirea - cu vorbele lui Blaga - ca un joc de iezi pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pas pe culme, punct de trecere de la o natură terifiantă la o natură stăpânită. "Delectarea" clasicului, cea a lui Poussin, este dobândită împotriva groazei ceea ce-i conferă valoarea. Frumusețea este tot o groază domesticită. Iar seninătatea rezultatului artistic, fructul unei încrâncenări fizice asupra unei materii fizice. Consistența unei opere cere o anumită împotrivire a haosului primar, a materialului brut față de mâna care-l lucrează. Astăzi, el nu se mai împotrivește. Odată cu creșterea puterii uneltelor, putem să ținem lucrurile la distanță, să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fost dragi odinioară. Apoi o roagă să-i numească, ea știindu-i, pe cei mai de seamă dintre ei. Iar Elena, tristă (ce glas o fi avut?), îi numește pe toți, așa cum îi vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fost dragi odinioară. Apoi o roagă să-i numească, ea știindu-i, pe cei mai de seamă dintre ei. Iar Elena, tristă (ce glas o fi avut?), îi numește pe toți, așa cum îi vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
simți vizavi de competiție? O mobilizare mai intensă. Cum ai mai numi-o? O tensiune, o dorință de a lupta și de a învinge. Pot să o definesc și altfel? Aș putea să-i spun o stare mai mult de încrâncenare? O stare ce generează ură și dorință de eliminare a celuilalt, mai mult decât de armonie și dezvoltare? Făcu o pauză, după care continuă: E mai mult o încercare de a-ți dovedi ție însuși că ești, sau încerci să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
discutăm din punct de vedere psihologic, pentru că efectele, întotdeauna, în orice, au un impact psihologic asupra omului. Astfel, competiția, este adevărat, stimulează efortul, mobilizează, optimizează rezultatele. Dar cu ce preț? Mai departe îl duce la exagerare și are ca efect încrâncenarea, ambiția. Bun, ai să spui ce e rău în a avea ambiție? Dar nu uita, de regulă, ambiția mobilizează, dar blochează și sufletul. Ai să vezi că cei foarte ambițioși nu mai sunt sensibili la suferința umană. Nu mai primesc
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
nu-i mai interesează. Dus puțin mai departe e cărarea spre paranoia. Vor găsi cele mai logice și mai umane argumente pentru prestațiile și proiectele lor ambițioase. Când, de fapt, poți fi creativ ori benefic și în alt mod, fără încrâncenarea luptei cu toată lumea în jur. În mod normal, competiția dezvoltă individualismul și agresivitatea față de oricine altcineva "îndrăznește să se măsoare cu mine" sau să-i stea în cale. E o formă primitivă de a obține succesul, de a obține acel
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
revedere. Pe drum se analiza și se simțea parcă începea să se trezească dintr-un somn adânc și limitat. Avea senzația că transcende materia. Intuia că începe să meargă pe un drum mult mai luminat, mai relaxant și lipsit de încrâncenare. Apoi, îi venea în minte aproape obsesiv spiritualitatea și viața tibetană așa cum o înțelesese la niște emisiuni TV. La următoarea ședință, printre altele, îl întrebă pe Ion Mihai: Dar totuși bucuriile materiale, plăcerile materiale. Cum? Să nu mă mai bucur
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
aducând, alături de Hiroshima, "dovada concretă că omenirea poate să procedeze la propria eliminare", alimentând miturile sfârșitului lumii.315 Robert Elwood afirma că în contextul imediat postbelic lumea (și în special SUA), obosită în urma încleștării cu forțele fasciste, dar și în urma încrâncenării ideologice premergătoare, a anilor '30, deși abundentă, nu îi mai oferă satisfacție individului, obosit spiritual și intelectual, lipsit de scop, iar dezinteresarea blazată a acestuia față de proiectele contemporane ori disperarea existențială care adesea atinge cotele isteriei au oferit teren fertil
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]