2,617 matches
-
spunem, am tăcut tot drumul. De altfel, e-mail-urile schimbate la serviciu au lămurit totul. După ce ne-am dat jos din tren i-am propus să mergem să facem dragoste și nu s-a opus. După ce ne-am consumat iubirea noastră încremenită în eternitate, ne-am luat rămas bun printr-o strângere furtivă de mână. Avea să plece în câteva zile, poate pentru totdeauna sau, oricum, când se va întoarce niciunul dintre noi nu va mai fi același. Eu nu mai folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
autism, nu sesizează și nu le pasă ce se întâmplă în lumea din jur. Universul lor se restrânge la acea carapace în care se pot retrage dacă sunt deranjate. Ca și cum s-ar autoconține, retrase în lumea lor, aceste viețuitoare stau încremenite cu orele pe picioarele lor elefantine și puternice, în aceeași poziție, acumulând energia solară necesară, să poată face abia sesizabilă următoarea mișcare. Oul țestos este hermafrodit; perfect rotund și translucid. În final, sexul oului este dat de expunerea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe urmele lor. Au trecut treizeci de ani. Cu totul întâmplător, li s-au găsit cadavrele într-un golfuleț în care se prăbușise montgolfierul. Femeia ținea încă în mâini camera cu care filmase până la capăt. „Cu siguranță că gerul îi încremenise gestul, altfel ar fi dat drumul camerei”, mă gândii, întrebându-mă în același timp de ce mă opream la acest tip de detalii. -În sală, se proiectează neîntrerupt filmul făcut de muribundă. Ca să zic așa, nu se vede nimic: imaginea arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de aceea chiar și în clipa de față se poate privi în oglindă cu aceeași plăcere cu care o făcea pe vremea cînd era holtei. Singura lui plăcere intimă de peste zi începe și se sfîrșește dimineața, cînd aflat la baie încremenit în fața oglinzii, luptîndu-se cu gazele din stomac care de obicei nu-i dau pace în timpul orelor matinale, își trece în revistă jucăriile cosmetice, care mai mult decît orice doctrine, idei politice sau răzvrătiri interioare l-au propulsat în viață, l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aveți ceva împotriva Piticului, chiar și numai pentru faptul că v-a acuzat mereu că sînteți niște vinituri în țara asta. Nenorocitul a știut întotdeauna s-o spună în așa fel, încît s-o simțiți ca pe-o insultă. Își încremenește privirea asupra periuței și a tubului cu pastă de dinți Cristal, îi place să-și studieze îndelung dantura, în timp ce desface căpăcelul de plastic și simte mirosul de mentă gîdilîndu i nările. Dacă v-aș spune-o franc în față, m-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai aveam ca să-i umplu rezervorul, am văzut cu ochii mei că era ras, chiar s-a prelins puțin pe bară cînd i-am pus bușonul, zice. — Atunci care-i explicația, întreabă Monte Cristo, exact în clipa în care automobilul încremenește inert pe macadam. — Nu-mi vine să cred că am rămas fără benzină, nu reușește să-și revină Petrică după șocul primit și, deblocîndu-și ușa, sare primul din mașină încordat ca un arc. — Haideți să coborîm cu toții, zice domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
direcție. Va a plecat așa cum pleci În prima misiune importantă de care depind mai multe vieți, după câteva minute a zărit blândul animal cum se Îndrepta către locul de unde tocmai plecase el, așa procedă și Va, și de-odată a Încremenit, a rămas fără glas și nu știa cum să procedeze, primul gând a fost acela dureros că nu este mare și voinic ca Victor, apoi a găsit mai nimerit să apeleze la singurul salvator posibil, Vizanti! Îi era tare frică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pacea ca de sticlă pisată se împrăștia în biserică. Lumina candelei, o mângâiere pe fețele sfinților, pendulul cea-sului de lângă scaunul judecății bătea repetat ora două. Petru, nedumerit, privea timpul încremenit între roțile Carului Mare. 61. Genia, mai multe incertitudini sunt în viață decât în moarte. Incertitudinea este precum o pecingine peste fereastră. Mă trezesc, adorm, mă trezesc, sorele se împarte aleatoriu în fotografie, soarele sfidează așteptările, incertitudinea bifează așteptări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
însușiri atît de mari încît păstrîndu-și prietenia soldaților, a reușit să domnească tot timpul fericit, cu toate că a asuprit poporul, însușirile lui îl făceau să apară soldaților și popoarelor lui atît de minunat încît acestea din urmă stăteau uimite și ca încremenite în fața lui, pe cînd cei dintîi se arătau plini de respect și mulțumiți. Și pentru că faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cît de bine a știut el să adopte natura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dintre epidermele noastre greu Încercate de soarele verii. Ne jucam și „de-a irisul albastru“, după cum aș putea numi astăzi distracția, ne luam adică de bărbie cu vorba: „Ia să-i văd dacă sclipesc!“ și ne-nfigeam privirea În ochii Încremeniți În fața noastră. Cu toții Îi aveam albaștri. Chiar și ai mei băteau spre culoarea asta, iar fetele ziceau: „Dacă ne uităm la tine, albastru mai tare e pe partea dreaptă“. Cei mai interesanți erau ai Liei, pe ea o chinuiam mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Is. 63,12). Semnificația logion-ului: lectură intertextuală La un prim nivel de lectură, conflictul Isus-farisei trimite la conflictul Moise-Faraon, dar sensul teologic diferă 61. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (în speță Faraon) rămân încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le împietrește deliberat inimile; în cazul fariseilor, ei înșiși se fac vinovați de împietrire. Pe de altă parte, în episodul vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la două puncte. El denunță, pe de o parte, „pierderea sensului transcendenței lui Dumnezeu printr-o teologie raționalizată, care-L tratează pe Dumnezeu ca pe un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne încremenită în formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu mișcarea filozofică ori științifică actuală” (ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se îndepărtară, apoi se apropiară din nou, iarăși și iarăși se spărgea ceva lemne, sticlă... cine știe. Un fum acru și gros își făcea loc prin tavan. Apoi se făcu liniște. Nu știu cât a stat așa. Nu-i mai era somn. Încremenise de frică. Se priveau unii pe alții și nu îndrăzneau să vorbească. În pivniță era de mâncare, aveau și apă abia atunci văzu că pivnița era făcută exact ca și casa de deasupra mai puțin ferestrele. Dar, oricum, aveau ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de copilul acela străin cu care nu ne prea jucam noi. Și atunci s-a întâmplat: copilul a strigat bătând din palme: "Zburați!" și păsările de lut și-au întins aripile și într-o clipită au fost în înaltul cerului. Încremeniserăm toți. Stăteam în lutul ud de unde zburaseră păsările și nu mă dumiream ce și cum se întâmplase. Ceilalți au fugit strigând, dar eu, când m-am ridicat cu chiu, cu vai, murdar de lut, m-am luat binișor după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frate", dacă vreau, dar mie-mi plăcea mai mult "unchi". Fiindcă nimeni, dar nimeni nu are un unchi ca al meu ! De data asta, chiar mergem ! a zis tata. Nu mi-a venit să cred. Îmi pierise graiul și am încremenit cu gura căscată. Hai, du-te, mișcă-te odată, spală-te și să te găsesc gata când mă întorc cu mama lui, că o luăm și pe ea să-l vadă. E fiul ei și i s-o fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
El ședea acolo. Nu m-am uitat la El. Demult nu mă mai uitam la oameni și, dacă puteam să-i ocolesc, mă credeam în siguranță. Am simțit că învățătorul mă trage de haină. "Haide, du-te! Te cheamă". Am încremenit. Cum o să mă cheme pe mine?! Dar L-am auzit șoptindu-mi numele. Îmi știa numele! De când nu-mi mai spusese nimeni pe nume, aproape și eu îl uitasem! Știi, așa e când ești singur: zidurile cresc în jurul tău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în fața mea; din râu mă privea ceva ce nu văzusem niciodată : semăna cu un cal, dar în frunte avea un corn lung, de culoarea luminii... Când m-am aplecat să beau, chipul din apă s-a tulburat. Și atunci am încremenit : acela eram eu. Eu eram acum Inorog !12 Nu se putea ! Visez ! Dar în jur, alte făpturi la fel alergau cu copite de aur pe potecile cerului, chemându-mă să le urmez. Mă uitam la ele, dar eu îl căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Barabba!" și mă țineam strâns de poala maică-mii, dar ea nu vedea și striga altceva. Nimeni n-o lua în seamă. Și atunci, cu cumnată-sa (altă nebună, mi-am zis!), a încercat să rupă rândurile de soldați. Eu încremenisem. Mă uitam la ea cum lovea în dreapta și-n stânga, să-și facă loc înainte, dar soldatul acela, un zdrahon, nici nu băga de seamă. Cred că și muștele dacă l-ar fi izbit tot s-ar fi mișcat oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se auzeau numai suspinele ei, înăbușite în părul acum parfumat și care se strângea în bucle de parcă avea o viață separată în jurul picioarelor Lui. Stătea acolo și plângea. Când se așeză la picioarele Lui, așa cum mai stătuse odată, ascultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mele a păstrat aceasta. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă, nu Mă aveți întotdeauna". Ca să vezi! În timpul mesei, nu scosese nici un cuvânt, nici când Maria, soră-mea, I-a uns picioarele, nici când ceilalți au încremenit de uimire, nici când satul venise să se mire de învierea lui Lazăr, frate-miu, și să-l atingă, nu cumva să fie vreun duh, și acuma... uite ce spune! Mai bine tăcea! Ce mai e și asta?! Ce înmormântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
agățat de plafon. Pe al doilea pat din încăpere, o tânără ridicată în capul oaselor pentru a putea urmări mai bine un serial american. Tânăra, pe care Dora o observă fără a-și schimba incomoda poziție în care parcă a încremenit, nu îi adresează nici o privire, nici o vorbă. Este prea captivată de film și din când în când aplaudă sau intervine în acțiune : "Încetează cu minciunile Marcia ! Tom este atât de frumos, atât de bogat ! La ce îți mai trebuie alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ai doamnei în alb, ai doctoriței anesteziste Alindora Bosch. * * * Mâinile spălate îndelung, după proceduri valabile de veacuri : apă-săpun..., apă-săpun, și încă, și încă... În fine, după un jet abundent de betaïdină, mânuși lungi, chirurgicale, îmbracă până la cot brațele care rămân încremenite într-o așteptare verticală. Profesorul Grand nu are nici o ezitare, nici o temere în fața gestului chirurgical pe care urmează să îl facă. Sunt ani și ani de când nu are altă preocupare decât să își concentreze toată ființa în gesturile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unde mâna lui trebuie să intervină, impun o precizie absolută de care el se știe capabil. Trepanul si scalpelul nu dau greș niciodată în mâna lui. Adresează câteva scurte întrebări de rutină celor trei persoane, echipate ca și dânsul și încremenite în aceiași așteptare : Diagnosticul I. R. M ? 4 Conflicte vasculo-nervoase de gradul doi între artera cerebeloasă superioară și fața inferioară-mediană a trigemenului precum și între vena traversă pontică și fața supero-laterală a trigemenului stâng, vine cu promptitudine răspunsul precis. Materialele ? Microscop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ficțiune ; o navă abia luminată, încă legată de pă-mânt cu fire și tije misterioase. La un semnal nevăzut, irumpe o lumină albă, o lumină orbitoare care lasă în umbră tot ce mai lega nava de pământ. Ai spune că persoanele încremenite la limita dintre lumină și umbră sunt cosmonauți care așteaptă să urce în nava spațială. Vocea profesorului, calmă, pragmatică, fermă, rupe firul filmului de ficțiune : Colega, prima doză de papaverină ! Ființa Dorei s-a concentrat în urechea stângă, cea în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]