2,268 matches
-
Janto Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc viața prin ceață și mă întreb De ce mă doare liniștea? Incă n-o înțeleg! Simt că-mi rupe din suflet secundele care mă petrec Î-mi încrunt fruntea și le număr mirat, ce repede trec... Pierdut în întunericul care desparte cerul și pământul Rătăcesc în cuvinte, și-mi rostesc jurământul Aud un sunet de clopot care răsună flămând Valurile sorții mă izbesc de un mal abrupt vibrând
LA REVEDERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370371_a_371700]
-
vă fac nici un rău perșilor! spuse el oprindu-și oamenii cu un gest. Pe unul din degetele de la mâna stângă a lui Hasim, Matan zări un inel de aur având o imensă piatră de safir montată pe el. Persul se încruntă, aducându-și aminte de întâmplări petrecute cu mulți ani în urmă. -Acum parcă te recunosc...negustorule din Rekem, spuse el sumbru! -E adevărat. Eu sunt persule! Hasim din Rekem, spuse acesta întinzând mâna în așa fel încât inelul să fie
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
am coordonatele pe ecran. Tocmai ne amușină, ajutat de satelitul ASTAN. Cer perminsiunea de a-l lichida. -Foc! Spuse locotenentul apăsând pe tasta care repunea în funcție microfonul convorbirii telefonice. Shantal Perlyn pricepu imediat despre ce era vorba și se încruntă din nou. -Avem imagini, spuse Lup Katak. -Pe ecran la mine! spuse locotenentul. Așteptau acum amândoi încordați. Camera transmitea imagini de pe un aparat de zbor în care orizontul devenea aproape imediat o imagine care dispărea lăsând loc altei linii. -Trei
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
incorigibil de altfel, nu prea departe aflându-se și explicația. Sunt și rămân un visător, un suflet rătăcit pe alei întunecate și nesigure, un sentimental de nevindecat din nefericire. Am privit-o lung și apăsat în ochii verzi. M-am încruntat puțin pentru a da chipului meu o anumită expresie facială de om dur. Am întrebat-o: - Și cum se împacă munca pe care o prestați cu un fizic atât de... mirific de exemplu ? - Minunat, răspunse cu un zâmbet ușor ironic
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
să precizeze. Nu am fost de altfel niciodată. Nici nu știu dacă aș putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți poți închipui că am împlinit treizeci și cinci de ani ? A vrut parcă să mai adauge ceva. S-a încruntat nițel și a întors privirile către mare. Un timp păstră acea tăcere apăsătoare care te poate strivi psihologic la un moment dat, după care schimbă brusc subiectul discuției. Spuse: - Deseară se ține o discotecă în aer liber aici pe plajă
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
amăgiri albastre. Pașii de tină i-am afundat în lumină, I-am ars cu un gând fugar. Diminețile mele se deschid în mii de petale Și cad, cad, peste mine, zăpezi nesfârșite, nelămurite. Și ce dacă geana zării s-a încruntat îmbufnată? Pe marginea sufletului i-am dat loc de popas Unei păsări albastre. Referință Bibliografică: Amăgiri / Magda Harabor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Magda Harabor : Toate Drepturile Rezervate
AMĂGIRI de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370677_a_372006]
-
viață. Știam și, desigur, cunoști destul de bine că acest sentiment, Iubirea, este mai puternic decât temperaturile solare sau gerurile cumplitei Ierni. Iar inima lui Mărțișor și dragostea mea pentru el ne-au fost scut în cuptor. Soare-Împărat privi în gol, încruntându-se. Așa era. Fata lui avea dreptate. Străinii nu-i sunt dușmani. A greșit amarnic cu ei. - Hai, tăticul meu drag! îl întrerupse din reverie Primăvara, alintându-se. Iartă-i și crede în cele ce ți-au spus! Săriră și
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
prima oară, împreună... - Chiar am dorit să mă scuz, dragul meu... Sunt atât de udă... Să nu pornești aerul condiționat, îl rugă ea, observând instalația. Nu-mi face bine. Răcesc imediat... - Cum, încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
am născut într-o zi cu eclipsă totală de soare... Ginka se opri și-l privi atent, iar el continuă: - Ăsta e un semn divin... - Crezi?, pufni ea zgomotos. - Sigur... - Dar poate că e taman invers... Mai știi? Lolek se încruntă. - Păi, dacă până și soarele s-a ascuns... se scuză ea ridicând ingenuu din umeri. Posomorât, el amuți mutându-și privirea în lungul străzii. Mai mult o făcea pe supăratul decât era. Dar peste toate amintirile gingașe, de una singură
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
femeie! E o nuntă, nu un bal cu cine știe ce fițe! - Lasă că nici cu tine nu mi-e rușine, așa-ți stă părul, de zici că ai vărsat un borcan de miere pe el! - Zii că nu-s frumos, se încruntă tata, atingându-și creasta din vârful capului cu buricele degetelor! Mama îi trase un sărut zgomotos pe obraz și se întoarse după brățări. - Dă-te jos, Mădă, alungă copila care se urcase pe pat pentru a fi mai aproape de podoabele
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
incorigibil de altfel, nu prea departe aflându-se și explicația. Sunt și rămân un visător, un suflet rătăcit pe alei întunecate și nesigure, un sentimental de nevindecat din nefericire. Am privit-o lung și apăsat în ochii verzi. M-am încruntat puțin pentru a da chipului meu o anumită expresie facială de om dur. Am întrebat-o: - Și cum se împacă munca pe care o prestați cu un fizic atât de... mirific de exemplu ? - Minunat, răspunse cu un zâmbet ușor ironic
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
să precizeze. Nu am fost de altfel niciodată. Nici nu știu dacă aș putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți poți închipui că am împlinit treizeci și cinci de ani ? A vrut parcă să mai adauge ceva. S-a încruntat nițel și a întors privirile către mare. Un timp păstră acea tăcere apăsătoare care te poate strivi psihologic la un moment dat, după care schimbă brusc subiectul discuției. Spuse: - Deseară se ține o discotecă în aer liber aici pe plajă
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
scoțându-te din minți. Te joci cu adevărul deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l susține. Ar vrea să se descurce cu propria putere dar în picior se-ncurcă răpus de nevedere și cade se încruntă aruncă două lacrimi tu îți înfrângi tristețea scăldându-te în patimi. Greu te urnești din ele. Ești slab. Nimicnicia cu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia. Trec zile însorite tu n-ai timp să le vezi ești prins
CÂTE CEVA de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353254_a_354583]
-
acum vara. Atunci ne vedem mâine? Da? - Da, doamnă. Vă aștept, doamna Gloria, cu cea mai mare plăcere, încercă Ștefan să fie cât mai convingător. Auzi click-ul de închiderea telefonului la celălalt capăt al firului. - “Asta îmi mai lipsea”, se încruntă pe moment, când auzi că trebuie să mai găsească o cameră în plus. Bine că nu trebuie să le pun apartamentul de protocol la dispoziție. Dracul știe cine mai apare de pe la minister și nu am unde să-l cazez. S-
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353538_a_354867]
-
sete azi Cum nu te-am mai iubit nicicând minune. Să-ți văd în ochi dorința de a cere Un minut în plus ca să mai stau - Tu femeie, veșnica mea avere A mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor zâmbind frumos Și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, Ce-mi răscolește sângele, m-avântă. Cerșești din ochi o oră de iubire - Banală contopire de trupuri asudate Și cauți în mine o vagă prelungire Pentru ai
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > COPIL Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Se-ncruntă oglinda la mine: Netezimea frunții unde se-ascunde? O cută-i mai apare pe frunte; Mă cercetează ca pe-o minune. Înlăuntru meu caut răspuns: Curios mă mir ce se-ntâmplă; Ce cată neaua la tâmplă? Zig-zaguri și cute cum
COPIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352963_a_354292]
-
sau peste zece ani. Încerca să-și imagineze aceste guralive fete, dar nu mai puțin guralivi băieți, peste un număr de ani, după ce se vor maturiza și își vor croi un rost în viață. Se amuza deșirându-i în sus, încruntându-i figurile peste vremuri, punându-i câte o mustață virtuală, cum ar fi putut să-și asorteze unii dintre ei. Sau punând câte un vârf de burtă la câte un băiat - care acum era cât se poate de firav, dar
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SĂRUTUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1573 din 22 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc cum freamătă copacii Sub verde crud, amețitor, Iar cerul se încrunt-a ploaie... Noi doi ne sărutam pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se împletesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Sub ploi de vis, furtuni sau soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353935_a_355264]
-
din marii inventatori ai lumii. - OK, lasă-mă să mă reculeg puțin...Ah, îmi amintesc că am citit undeva de faptul că NU Edison a creat becul, ci tu. La auzul numelui fostului său șef de muncă, Nikola s-a încruntat puțin. E adevărat, nu-i așa? - Fiule, dacă ți-as spune doar “da”, ai crede că smulg laude, sau că încerc să-l bârfesc de rău pe Edison. Edison e doar un lider, unul foarte bun. Are carismă, are fler
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
de rolul său în societate și în familie și nu se mai ține de năzdrăvănii, dar nu termină bine fraza că fiul său îi aruncă o privire fulgerătoare, apoi desfăcu palmele cu degetele în evantai către farfuria din fața sa și, încruntându-se, aceasta se desprinse ușor de pe masă și pluti în aer. Vasul săltă dintr-odată și vărsă ciorba în capul tatălui. Nesuportând batjocura aceasta, Prințișor își pierdu cumpătul și-l lovi cu dosul palmei de-l făcu grămadă pe podea
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
și învechit: să trăiți! Au ieșit din sală oarecum tulburați, nelămuriți, de vorbă doi câte doi, de unul singur, în majoritate, fiecare cu gândurile lui. La ieșirea din clădire se cam formaseră unele grupulețe. Agentul-șef principal Furtună aștepta privind încruntat peste capetele acestora. Și-a văzut partenerii de muncă - „subordonații mei”, precum îi plăcea să-i numească într-o singură expresie, a ridicat mâna cât mai sus cu putință pentru a fi văzut și le-a făcut semn să se
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
l-ar fi văzut pentru prima dată fără să știe că este căpitan, ar fi distins în acest om caracteristicile unui conducător, dădea impresia din priviri și gesturi, că el comandă în profesia lui. De altfel și modul cum își încrunta uneori privirea și fruntea sa lată, te făcea să înțelegi că era obișnuit să gândească mult, pentru a lua în orice circumstanță deciziile cele mai bune. El avea și alte calități, așa cum se zice în popor avea un suflet mare
POVESTEA UNUI ÎNVINS (5) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352692_a_354021]
-
cu el dacă într-adevăr vorbea serios sau doar glumea. „Intră te rog Nicolae este în sufragerie”, îi spuse Sandu. Intrând în sufragerie și dând cu ochii de Nicolae, fața lui Silviu arăta și mai mult dispreț, pe când Nicolae se încruntă ca omul ce vede deodată un lucru ce îi produce indignare. „Te salut domnu Nicolae”, spuse Silviu cu batjocoră în glas. Nicolae îl întrebă: „Să ne lăsăm de conveniențe între noi doi sunt inutile, mai bine spune-mi ce vânt
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
fi fost încântat să picteze un tablou în care să o înfățișeze pe Cecilia așa cum arăta în acele momente. Așezată înaintea pătuțului fetiței ce dormea, gânditoare, cu capul puțin aplecat, părul ei negru lung îi cădea pe spate, fruntea puțin încruntată de gânduri îngrijorătoare, ochii ei albaștrii, în acele momente exprimau multă durere interioară. În momentele când o vedea așa, Sandu căuta să o încurajeze, să aducă în discuție subiecte comice pentru a o scoate din starea ei de desnădejde, și
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
dânsul și Nemesis cea răzbunătoare pusese stăpânire pe el și pe destinul său care avea să fie infam. Iar zeița Primigenia, cea care hotăra soarta muritorilor îi destinase un destin crud. Răstignirea. Ce ciudați mai sunt uneori zeii!”, gândi procuratorul încruntându-se. ,,Uneori sunt însetați de sânge nevinovat. Să fie sângele unui neprihănit, mai plăcut zeilor decât unul pervertit în tot felul de fărădelegi?” reflectă el. Își aminti că în tinerețe, la Roma, auzise de multe ori contraziceri pe această temă
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]