1,250 matches
-
ani. Într-un anume moment, după un dialog pe anumite teme, nu prea obișnuite la vârsta noastră ori la relația existența între noi, prietena mea (cea care mi-a fost soție și este mamă copiilor mei) a exclamat : TĂUNULE ! Era încruntata și mă țintuia cu o privire înflăcărata, pe care n-o voi uita, ce exprimă surprindere, mândrie și admirație. Mă asemuia personajului principal. Intrând pe internet, în urmă cu vreo șase-șapte ani, se cerea un pseudonim, aproape obligatoriu. Eu aveam
INTERVIU PENTRU CITITORII MEI DRAGI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346251_a_347580]
-
răcnetele lui iar în pauze oftatul mamei. Nu era corpolent că bărbat aș zice chiar slab de statura mijlocie, era totuși un om ager, iute în mișcări. Dar ceea ce impresiona era fața lui, părul castaniu cu câteva fire argintii, fruntea încruntata, ochii verzi din care izvora o lumină crudă sălbatică, cred că alcoolul era de vină, obrajii palizi cu gura mereu deschisă țipând. Expresia fetei lui în acele momente avea ceva grotesc, aveai impresia că o hidoșenie morală se distingea pe
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
de aripă rănită, preschimba lumină semaforului în roșu. Mașină se opri cu un scrâșnet de frane. Omul privi o clipă mașină, fără să realizeze pericolul prin care trecuse, privi apoi absent arătarea albă din praful drumului și pleca posac și încruntat spre ușa casei, inca rămasă deschisă. Încet, cu grijă, îngerul se ridică și își scutură praful de pe aripi. Încet și trist, se ridică în văzduh și începu, ca în toate clipele de până atunci, de la nașterea acestui om, să se
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
Și dacă nu reacționează așa și dacă se repetă de multe ori, atunci duce o viață nebună. Asta spus pe un ton de înțelegere și cu un zâmbet pe buze atunci când e un prieten bun sau un verișor simpatic sau încruntat, plin de reproș, atunci cand e vorba de vreunul pe care oricum nu-l putem suferi. Orice abatere e anormală. Abatere de la regulile noastre. Ce caută ăla în Himalaia? Ce-o fi găsit el în a se chinui atât, se întreabă
LA VIDA LOCA de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376566_a_377895]
-
aibă cu fiica lui, care continua să trăiască în lumea ei, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Toți erau nervoși și nedumeriți. - Lea, după ce termini, te aștept la mine în birou! rupse el tăcerea apăsătoare, ridicându-se de la masă, încruntat. Nimeni nu răspunse, dar privirile furișe se întâlniră involuntar, ca să se plece imediat, încurcate. - Am terminat, deja! Te urmez imediat, tată! replică ea, cu prefăcută voioșie. - Mamă, Cris, vă rog să mă scuzați! Citește mai mult În salonul imens tăcerea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
aibă cu fiica lui, care continua să trăiască în lumea ei, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Toți erau nervoși și nedumeriți.- Lea, după ce termini, te aștept la mine în birou! rupse el tăcerea apăsătoare, ridicându-se de la masă, încruntat. Nimeni nu răspunse, dar privirile furișe se întâlniră involuntar, ca să se plece imediat, încurcate.- Am terminat, deja! Te urmez imediat, tată! replică ea, cu prefăcută voioșie.- Mamă, Cris, vă rog să mă scuzați!... XVI. DILEME ( FRAGMENT 28), de Silvia Giurgiu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mai fi loc? După numai trei minute, șeful echipajului ieși târându-l după el pe bărbatul încătușat. Zâmbind cuiva peste umărul studentului, îl dădu acestuia în primire, fără nicio explicație, se întoarse și închise ușa. Studentul îl privea nedumerit și încruntat pe individ, încercând să-și ascundă teama ce-l cuprinsese. Nu observase când intrase plutonierul Vijelie pe hol, gata să-l înhațe pe scandalagiu... Referință Bibliografică: D'ALE POLIȚIEI (7) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
Își îndreaptă spatele și zâmbește mulțumit, cu privirea ațintită spre instrumentele de percuție înfășurate în beteală. Devine nerăbdător, cu toate că știe că a venit mai repede decât ora anunțată pentru începerea concertului. Lângă el se așează doi flăcăi gălăgioși. Îi privește încruntat, nemulțumit și mustrător. - Ăsta vine în țară numai de Crăciun să-și umple desaga și apoi pleacă bine mersi în străinătate, spune unul dintre ei. Nenea Duca ar vrea să îi spună că nu merită privilegiul de a participa la
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
Că fata... știu că vrea și ea! - Și eu vreau, nea Petrică și sunt fericită că ai venit..., dar cuuuu...., știi matale, ce zici?... Ești de acord? Toate privirile au trecut pe chipul omului care înghițea în sec, încordat și încruntat. Părea că nu și-a revenit din surpriză. Emoțiile îl învăluiseră vizibil. A mai înghițit în sec de două ori, și-a dres vocea și a vorbit aproape șoptit. - Eu știu ce e mai bine să fac?! Mi-e greu
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
Grăbind pasul, nepăsarea, de-ai ști tu cât m-a durut. Mai târziu, când peste zi discutai cu-nflăcărare, Cu cei care te întâlnea-i cu vădită încrâncenare, Am privit duios, la mersu-ți și la pasul apăsat, La fruntea prea încruntată, la gândul preocupat. Cât aș fi dorit să schimbi și cu mine-un cuvânțel, Dar zadarnic, parcă-aveai, o inimă de oțel. O ploaie-nviorătoare în arșița după-amiezii, Ți-am trimis să răcoresc aerul , rodul livezii. Am strigat cu glas de tunet
FIUL TATALUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372596_a_373925]
-
ca piatra de pe sufletul tău, încărcat deja cu multe greutăți, să ți se ridice și trupul împovărat de nevoi să-ți fie ușurat. Dar nimeni nu te ajută... Îi vezi cum trec pe lângă tine cu capetele plecate și cu frunțile încruntate. Parcă ar ști că le dorești, măcar pentru o clipă, oprirea din drumurile lor grăbite să te asculte să știe că exiști. Și atunci, mă întreb din nou: este reală existența noastră sau doar o imagine a imginarului nostru perpetuu
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
din nou se întâmplă acel ceva nelămurit și va trebui să mâzgălesc ceva aici", a hotărât Gabriel, destul de greu, aplecându-se asupra hârtiilor. După fiecare frază lua o pauză de câteva minute. Recitea ce a scris, își exprima nemulțumirea mormăind încruntat și se ridica pentru a măsura în lung și lat încăperea cu pași mici și repezi. Trecea din nou la masă, ceva mai calm, pentru a mai scrie câte ceva, încercând să-și amintească exact ce-i ceruse polițistul. Abia acoperise
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
aveți niște sticle goale de bere pe care să le vând? - Arăt eu ca una care consumă atâta bere? întreabă cucoana la rându-i,vizibil iritată. - Atunci ,poate niște sticle goale de oțet ?? Se-nvârte așa ,cam pe la 40. Destul de încruntată de parcă tot timpul îi trăsnește. - Tata unde e,de ce nu vine-odată? întreabă copilul ,uitând pentru moment de ocupația cu mingea. - Taică-tu e cam mototol de fel. Dacă mă lăsam eu în seama lui ,nici pe tine nu te-aș
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
Deschideți! Sunt om bun! - se auzi o voce răgușită. Cu groază se târâră până la ușă. În prag îi întâmpină un bărbat înalt, învăluit într-o pelerină neagră, cu o mustață mare, puțin răsucită în sus, părul lung, sprâncene groase și încruntate căruia-i țâșneau parcă văpăi din ochii. - Am venit cu daruri pentru creșterea băiatului! - rosti el cu voce aspră. - Dar cine ești, domnia ta? - întrebă bărbatul cu vocea tremurând. - Omul nopții! - N-am auzit de el! - exclamă cu naivitate femeia. - Vreau
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
la salutul celuilalt. - Măi băiatule, dacă nu am și eu decât fete, mi-ar fi fost drag să... Bine, bine, am înțeles, nu te mai uita urât la mine, a schimbat șeful de post imediat vorba, când a văzut fața încruntată a bărbatului ce rămăsese în cadrul porții cu o mână ridicată parcă pentru a lovi. E groasă rău de data asta. În ce necaz te-ai mai băgat iar? Nu-ți vine și ție să-ți mergi pe cale, odată și-o dată
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
aici, că dacă... - Niciun dacă, bre! Au zis numele meu, careva pe undeva, ia spune? s-a încăpățânat omul să afle cât mai precis ce se știe despre el, fixându-l pe celălalt cu o privire dură, scăpată pe sub sprâncenele încruntate și pleoapele strânse cât să vadă doar direct în față. - Numele nu l-au dat... Au dat portretul robot, doar... Seamănă rău de tot cu tine, băiatul.... - Lasă dracului expresia aia, că mă înfurii rău de tot! Ți-am zis
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
cu încetinitorul. - Domnilor, în cel mult 24 de ore trebuia să avem rapoarte despre prezența tuturor autoturismelor cu marca asta. Trebuia să cunoaștem locul precis în care se găsește fiecare. Ce se întâmplă, domnilor? a ridicat vocea comisarul Olaru privind încruntat spre frunțile plecate ale celor prezenți. Ați luat de la dispecerat toate comunicările? Care sunt județele ale căror servicii de circulație nu au rezolvat problema asta? Dați-mi lista, imediat! Era nemulțumit și de felul în care au fost exploatate informațiile
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
2016 Toate Articolele Autorului În noaptea de Sfântul Andrei Cerul mă scrutează cu ochi de genuni din întuneric, fără margini magnific pictat cu miliarde de stele scântei. Din înalt luna cu palida-i față ascunsă jumătate de umbrele ei privea încruntată Te văzuse iubite lunecând afară din castelul tău de iluzii și gând furișându-te șerpește, căutând ascunziș în unghiurile secrete ale umbrelor ei cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din înalt m-ai zărit otrava dulce a iubirii în
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
de centura orașului. Cele patru lovituri de cuțit aplicate în zona abdominală păreau nefiresc de mari în comparație cu structura firavă a decedatului. Comisarul se întoarse către cei trei specialiști criminaliști care căutau cu minuțiozitate probe pe terenul din jur și - deosebit de încruntat ( nu dormise toată noaptea din pricina unei dureri lombare) - se răsti la ei: - N-ați găsit nimic încriminator care să ne apropie de autorul faptei ? Cu glasul tremurând - toți cei din secție cam știau de frica celebrului comisar - unul dintre specialiștii
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
hotel, comanzi ceva la cofetărie sau la restaurant, în magazin, angajezi un taxi, ești condus în sala de teatru, „țak” este un cuvânt de politețe și ospitalitate. Nu am auzit nicăieri un schimb de cuvinte ofensatoare, nu am văzut priviri încruntate. Să facă parte oare și asta din rețeta tinereții fără bătrânețe ? S-ar putea! Steagul național flutură peste tot, indiferent că e zi de sărbătoare sau una obișnuită. Oricând voi reveni cu cea mai mare plăcere în această frumoasă țară
MICA SIRENĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362158_a_363487]
-
și comunicativi, se târâie o procesiune funebră, sau poate chiar membrii teribilei Inchiziții, veniți din fundul Iadului ca să vadă ei, cu ochii lor, cum mai stăm cu păcatele. Stăm prost, dar prost de tot, după cum arată momâile alea negre și încruntate. Până la urmă, aflu de la un italian, mai obișnuit cu lumea decât mine, că sunt membrii curentului EMO, o chestie pe care noi, oamenii cu existențe banale, nu o putem înțelege. Mort de curiozitate, mai aflu și că ei sunt tineri
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
să ne instruiască, să ne învețe armată și, într-un final, să ne facă oameni. Îl analizez la repezeală: soldatul ăsta, sub boneta lui cu o stea cu cinci colțuri, are o frunte de două degete; sub ea, o căutătură încruntată, la care se adaugă o voce pițigăiată, de o asprime ieșită din comun. Ne privește ca pe o adunătură de răufăcători.” Cartea domnului profesor Grig Gociu mi-a amintit de un comentariu făcut de criticul literar, domnul Alexandru Ștefănescu, cred
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
pe la casa Armatei sau pe la Foișorul de Foc sau pe la Piața Matache, mă rog, nu are importanță (oricum, nu la Dalles). Mai vedem, la aceleași mirobolante Actualități, că la vernisaj e prezent însuși dl. Hăulică, ademenit, sustras UNESCO-ului, vag încruntat, vag aferat (de ce?), oricum prezent. În dreapta expozantului. În stînga, șeful lui Mărinică, dl. acad. ing. Drăgănescu, obligatoriu, colegial obligatoriu. În rest, toate categoriile: literatori și zugravi de subțire, generali, parlamentari majoritari, autovizuali (da' Raveica era?), ostași, țărani, everaci, muncitori (dl.
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
partidul fierbinte, gata mereu să dea în foc, însumînd calități de bază: agitator colectiv, organizator colectiv. Mă prezentam cu luminoasa copertă la tovul cu propaganda (și agitația), piticul oacheș se ridica de la birou (să atenueze întrucîtva handicapul de înălțime), privea încruntat produsul artistic și zicea: Mai gîndește-te! Mă întorceam la redacție, mai băgam o macara și reveneam la pitic: Merge! zicea piticul înălțîndu-se pe vîrfuri. Școala intensivă și permanentă a carnetului agitatorului n-a pierit. Cum ne-am fi așteptat. Deși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și un alt fel de rîs, cel al "Băiatului cu cîine" de Murillo (1618-1682). Sufletul topit în milă veselă. Contaminantă. Într-un moment dominat de daciada hingherilor. E un bebeluș, pe un spot publicitar, la t.v. În prima secundă, încruntat, e Răzvan Theodorescu, în a doua, rîzînd, e pruncul primordial. Să mori de rîs, nu alta... 1 martie Îmi intră-n atelier (fără să bată) și numai nu-mi pune mîna-n gît: Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]