1,396 matches
-
pot să-ți zic: Am în suflet o durere Și ți-o spun fără plăcere: În Ajun, anul trecut Tatăl meu a dispărut; Însă după ce-ai plecat, Tata, mult prea transpirat, Prea grăbit și plin de vată, Cu privirea încurcată, A intrat, zău, în odaie De s-a speriat mamaie, Căci pe cap tata avea Moșule, căciula ta! Mă gândesc de-atunci la tine Ai răcit, moșule, bine! Și-uite, tata iarăși nu-i, Dar e-n cui căciula lui
POEZII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341516_a_342845]
-
să stea. Timpul să uităm, cu ani ce-n grabă trec! Plecăm și-așa în grabă...din scurta noastră viată, Mergând mereu sens unic...cu drumuri bifurcate Pășim cu frica-n suflet...știind cä ea ne-nvațä Să dezlegăm .."necunoscuta"... Sorții încurcate. Am auzit, ne-ntoarcem din Cer evoluați... Din măreții astrale... c-o fațä fascinantä. Vom fi pe Pământ Ingeri... pe veci îmbrățișați Aripile vom întinde peste-o Lume...minunată. Referință Bibliografică: Trandafir de patimi / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRANDAFIR DE PATIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342185_a_343514]
-
Acasa > Cultural > Artistic > EL ALUMNO Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului EL ALUMNO Robinson Crusoe - Ilustrația este realizată de Luminița Șerbanescu, Ottawa, Canada Între scările pe care le coboram încurcat și indescifrabil, mă uimea grosimea lor variabilă, nu reușeam să găsesc corespondența cu ritmul picăturilor superioare, mă stânjenea diferența de constantă fizică, in plus sau minus, fiecare treaptă fiind dispusă manual și încrustată cu mare diplomație arhitectonica. O adevărată capodoperă
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
iubim". Intrebare: cât de mult îl ajută aceste cuvinte pe soț?.El se uită la ea confuz, ridică din umeri și se trântește în fotoliu în fața televizorului. Pentru tot restul serii este retras, nici măcar nu vrea să vorbească. Soția este încurcată, nedumerită. Ea a încercat să-l mângâie, să-l încurajeze, iar el acum s-a retras și nici măcar nu mai vorbește. Pentru a înțelege cât mai exact ce se întâmplă în astfel de situații este necesar să clarificăm un adevăr
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS II de IONEL CADAR în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342420_a_343749]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA EREZIEI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lume recunosc mă lasă rece iubirea ta Încurcate mai sunt și cărările singurătății De pildă eu nu pot să fiu singur decât îm preună cu altcineva Restu-i Shak espeare vărul meu după mamă Și cum se știe versurile se spală cel mai bine în familie Costel Zăgan, EREZII
EREZIA EREZIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341116_a_342445]
-
gura căscată. Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală. - Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit reciproc de o emoție în plus. - V-am adus niște fructe. Pot să le las? întreabă încurcat. - Sigur. Puneți-le unde doriți. Mă întorc la dulap, moment în care decopăr că cei care au stat în cameră înaintea noastră s-au gândit că pâinea și sarea nu mai sunt cool, dar că biscuiții și acadeaua rămase pe
Litoral la cinci stele în septembrie. „Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală”. „Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit de o emoție în plus” () [Corola-blog/BlogPost/337770_a_339099]
-
zile (poate că-l simțeam eu așa de la febră, nu știu). După o tăcere lungă, C. mă anunță că am intrat pe strada lui Radu. Îmi arată care e poarta și apoi se duce spre casa lui. M-am văzut încurcată. Poarta era întredeschisă dar nu voiam să intru. De strigat... nu puteam striga, căci drumul îngust de la poartă nu arăta și o casă spre care să ducă; am dedus că era ascunsă în spatele casei vecinilor. Vecinii lor aveau un cățel
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
bar. Pe stradă, în mijlocul iernii. Lângă pat, cu un bebeluș dansând pe Hooked on a Feeling. Și intro-ul, unul dintre puținele intro-uri de serial căruia nu i-aș fi dat skip. Din tot ridicolul situațiilor de acolo, din toate poveștile încurcate, geloziile, dorurile și sabotajele, din toate frânturile de imaginație conturate prin efecte speciale îndoielnice, ce am înțeles eu, în prag de adolescență, a fost că, ei bine, da. Cam așa pare să fie viața de adult. Ceea ce mi-am confirmat
Serialele vieții noastre () [Corola-blog/BlogPost/337884_a_339213]
-
jumătate de incubator. Eu eram vlăguită, ele, neclintite. Am întrebat‑o pe doamna Antoaneta, care de 30 de ani lucrează cu păsări, de 13 cu familia Oprea, dacă mai poate să mănânce ouă sau pui. S‑a uitat la mine încurcată. Sigur că da, mănâncă de toate, după poftă. Mai știe colege care după pensie ziceau că nu vor să vadă. „Dar astea‑s răsfățături.” În ziua a 19‑a, ouăle sunt mutate în eclozionatoare. Trei cabine mai mari, în altă
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
nuferi, când soarele trudit, nici n-a apus. și urlu ca un lup flămând, pe-o nară, și scârțâi, ruginit în balamale, dar ca un hoț te-aștept să-mi ieși în cale, să fur din seminția ta, stelară. și încurcat, atunci, ca-ntr-un halou, să mă trezesc poimâine dimineață, un prizonier bătrân, închis pe viață, sfârșind, prea fericit, în trupul tău. Referință Bibliografică: un prizonier închis pe viață / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 611, Anul II
UN PRIZONIER ÎNCHIS PE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343896_a_345225]
-
Părintele Visarion care a tresărit odată, văzându-mă acolo, și m-a întrebat șoptit, tremurând: “Ce-i cu tine aici?” Femeia rămăsese încremenită și-și aoperise sânii cu cearceaful, uitându-se când la mine, când la Părintele Visarion. Dumnealui, cam încurcat reia iar întrebarea:” Ce e, Mihaly, cu tine aici? “M-a trimis Pater Vardian să vă caut!” “Bine, bine,-repeta el nedumerit- dar cum ai intrat aici, că era încuiat?” “Am intrat înainte de a încuia...”-am început eu să plâng
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Piei drace! Omul a început să-și scuipe-n sân și să-și facă cruci când i-a apărut în față o fătucă mai mult goală decât îmbrăcată. Altul îl privi încurcat și bâlbâindu-se l-a întrebat : „băi da de ce ziseși așa, eu am văzut că era frumoasă, nu era neagră și cu coarne?” . De fapt dracu nu e negru și nu are nici coarne, în schimb poate pune coarne O
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342747_a_344076]
-
folosi? Iocentus ridică din umeri. -Nu știu mărite. Zic și eu ca și domnia ta. La ce i-ar folosi? -Mai spune-mi Iocentus, ce crezi despre toată întâmplarea aceasta cu Iisus din Nazaret? Care îți este părerea? Iocentus se simți încurcat iar Ponțiu Pilat observă. -Spune Iocentus, nu te tulbura! -Cum să vă spun mărite...? De când cu acest Iisus pe aici prin Ierusalim s-au țesut o sumedenie de povești care mai de care mai uimitoare. La început toată lumea l-a
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344022_a_345351]
-
canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată, ascultă destul de curios la cei de la „catedră”. Până când unul, care, parcă și-a lăsat roba-n cui, se hotărăște și zice: Justițiarul: Hei, hei bătrâne, ce vrei să faci? Lasă satul așa. Crezi tu că dacă încerci să-i aduci
MONUMENTUL DE LA...URSOAIA (LUMINA DE LA CERNICA VA STRĂLUCI ŞI ACASĂ) de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378507_a_379836]
-
poeții , mulți , foarte mulți, azi, s-ar aduna într-un singur Poet, dacă toți cititorii, inclusiv nebunii, l-ar socoti un profet, atunci critica ar tăcea mâlc, criticii s-ar aduna-n pâlc, ah, ce bine-ar fi. Nu ne-ncurcați, dragi critici savanți, Eu v-aș lega de un singur lanț și bâldâbâc în Bosfor, ca-n vremea sultanilor. Ah, ce bine-ar fi. Poetry - ce soartă obscură, nedreaptă și crudă, Prostească, mai bine SIDA, INFARCT, GLONȚ a la Kennedy
DACĂ POEȚII… de BORIS MEHR în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379886_a_381215]
-
să plece, dar ce putea să facă? La rândul ei, Julia, deși îl iubea pe Hans ca pe nimic altceva din lume, nu putea să plece împreună cu el, căci nu o lăsau părinții. Prin urmare, situația celor doi tineri era încurcată, disperată chiar. * Ar fi trebuit să fie cea mai frumoasă zi, când Hans, împreună cu părinții, verii, unchii și multe alte neamuri și prieteni, se îmbarcau pe corabia ce-i aștepta în port, ca să plece spre Lumea Nouă. Cerul era curat
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
să le spună tuturor? Nu putea să accepte să recunoască eșecul! Asta, nu! Niciodată! Cel mai bine ar fi fost să le spună că venise în concediu, apoi mai vedea el. - Bună ziua, îl trezi din gânduri un salut liniștit. Clipi încurcat. Primul lucru pe care îl zări fu un piept generos, peste care, o ie cu broderii roșii stătea întinsă, gata să plesnească. Sfinte Dumnezeule! Sophia Loren era nimic pe lângă țărăncuța aceasta. - Bună, mormăi, conștient că se holba cu ochii ieșiți
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată, ascultă destul de curios la cei de la „catedră”. Până când unul, care, parcă și-a lăsat roba-n cui, se hotărăște și zice: Justițiarul: Hei, hei bătrâne, ce vrei să faci? Lasă satul așa. Crezi tu că dacă încerci să-i aduci
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată, ascultă destul de curios la cei de la „catedră”. Până când unul, care, parcă și-a lăsat roba-n cui, se hotărăște și zice:Justițiarul: Hei, hei bătrâne, ce vrei să faci? Lasă satul așa. Crezi tu că dacă încerci să-i aduci
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
m-ar dori de soție tocmai pe mine și de ce nu acceptă decizia mea. - Nu înțelegi? Somn îi mângâie ușor conturul feței. Ești incredibil de frumoasă. Și eu mi-aș dori să te am de soție... Stela își aplecă privirea încurcată. -... doar că mie, continuă prințul peștilor, nu mi-ar face plăcere să îți forțez mâna și aș fi de-a dreptul încântat să îți dorești și tu acest lucru. - Sunt atâtea sirene frumoase în mare... - Niciuna nu este atât de
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
lung la ușa apartamentului. Eugen deschise ușa. - Am venit cu verificarea centralei. Este obligatorie. Vă costă numai câteva milioane, spuse omul. Unde este instalația? Și se apucă cu zel să o demonteze. - Acum trebuie să o montez la loc, spuse încurcat bărbatul. Se uită pierdut și încercă să asambleze două piese. Nu se potriveau deloc. Mai încercă câteva, fără rezultat. - Ce faci, nene, nu mai ști să o pui la loc, spuse Jeni. - Se pare că da, răspunse încurcat meseriașul. - Păi
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
loc, spuse încurcat bărbatul. Se uită pierdut și încercă să asambleze două piese. Nu se potriveau deloc. Mai încercă câteva, fără rezultat. - Ce faci, nene, nu mai ști să o pui la loc, spuse Jeni. - Se pare că da, răspunse încurcat meseriașul. - Păi și noi ce facem? întrebă Ilie. - Nu știu, vă semnez că am făcut verificarea și sunteți în regulă, răspunse specialistul. - În regulă, pe dracu’! Noi, la ce ne mai încălzim? se supără femeia. Este iarnă! - Singur nu mă
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
m-alungi, cu firea ta ușoară... Îți place și te plac în toate, știi Dar nu din toate se culege Viața Și nu zidesc din flori de păpădii Mai mult ce-n mine am numit 'speranța'... Oprit e pasul, dansul încurcat, Mă-ntorc în sine când orchestra tace- Privesc la drumul alb, însingurat Și zău..., nu știu dacă mai am ce face! Cum suflă vântul, stele-mi risipesc O prea-curată Ana plânge-n mine În gând la tine luuung mă oglindesc
TU ȘTII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382022_a_383351]
-
e pace! O clipă m-opresc s-amăgesc rătăcirea, Doar o clipă-n care să știu de trăiesc... Sunt încă viu, respir și-ntreb nemurirea Ce căi să cutreier să te regăsesc. Univers peste tot și căi infinite S-aștern încurcate în față-mi, iar eu Te caut, te caut cu-alean de ispite Și nu m-oi opri, te-oi căuta mereu! MOTTO: Distanțele de spațiu și timp năruiesc sentimente și speranțe, schilodesc suflete! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: FĂRĂ
FĂRĂ TITLU... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380328_a_381657]
-
ochii, sprâncenele, bărbia, buzele, apoi culcușindu-se la pieptul lui îl îmbrățișa cu dragoste. Dar veni o zi când rațiunea i-o luă înainte: -De ce vii așa târziu acasă? Și de unde?-îl întrebă ea în una din nopți. El rămase încurcat, nu se așteptase la întrebare, mereu îl primea caldă, fără să-l întrebe nimic. -De nicăieri, am fost cu prietenii. -Ai fost cu prietenii?!-se surprinse ea-.Ce s-ar întâmpla dacă și eu aș petrece cu prietenele? -Și de ce
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]