1,002 matches
-
pentru că voia să ajungă până la limite, până la zonele extreme ale ființelor. Pentru a arăta alte cazuri de nedreptate și de profunzime, tre buia să răs colesc în alte memorii și să extrag din ele portrete inspirate de prejudecăți sau de îndârjiri diferite. Am mers până la Tocqueville, dintr-un motiv strict subiectiv: acela că, oricât n-ar semăna între ei, Tocqueville mi-este aproape tot atât de drag ca și nebunul acela de Saint-Simonă Pentru că am început cu un idol, se cuvenea să închei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la unii, îmbogățită la alții; totuși, portretul poate, în mod excepțional, cum este cazul lui Saint-Simon, să ia înfățișarea unei ma xime explodate, să se înalțe până la vervă sau înălțimi ame țitoare, să evoce infinitul prin acumularea trăsăturilor și prin îndârjirea de a fi exhaustiv: asistăm atunci la un fenomen care, înăuntrul unei literaturi, nu se produce decât o singură dată, la un caz miraculos de aberant, acela al unui scriitor care, pentru că se simte prea strâm torat într-o limbă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
influențare extrem de puternică. Acolo unde se manifestă ca forță. Nu este cazul României în care, după alegerile din 1996, societatea civilă pare să fi amuțit, cu excepția sindicatelor care ies la bătaie foarte contradictoriu: unele acuză lentoarea reformei, altele apără cu îndârjire nucleul dur al economiei socialiste: marile întreprinderi industriale aflate în stare de faliment, adică „sponsorizate” din banii publici. De ce a amuțit societatea civilă? De ce au rămas cetățenii fără reprezentare între alegeri? După părerea mea, cauzele sunt în principal următoarele: - Deși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nu fie lipsită de sens, valoare inutilă și nefericită. Cu alte cuvinte, decizia aparține individului. În alegerile politice, foarte rar cineva și-ar pune propria încredere într-un politician sau persoană ce se declară public în favoarea unui nihilism fundamental cu îndârjirea lui Zarathustra lui Nietzsche. Astăzi, mai curând, este mult mai răspândit un nihilism banal, practic: trăirea realității acestei vieți ca și cum nimic nu ar conta, ca și cum anything goes astfel încât viața este o distracție. O știință veselă sau un stil de viață
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sunt un truditor care duce la bun sfârșit munca mecanic, instinctiv, orbește, doar din dragoste pentru bani. Nu, sunt totdeauna concentrat asupra a ceea ce fac, dar fără a mă pierde din vedere pe mine însumi. Lucrez cu pasiune, nu cu îndârjire. Știu că sunt în acord cu cei din jurul meu, care adesea lucrează la fel de intens. Dar și pentru mine, evident, cu înaintarea în vârstă se pune o întrebare. Trăiesc pentru a munci? Îmbătrânesc, fiecare ființă umană îmbătrânește. Sensul vieții se poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și libertinajul sexual (pleasure principle). Nici chiar scopurile religioase nu justifică toate mijloacele când omul trebuie să rămână om, iar Dumnezeu să rămână Dumnezeu. Tradiția mistică ne determină să ne lăsăm atinși de misterul lui Dumnezeu. Dar cine apără cu îndârjire uniunea cu divinul ar trebui să aibă mereu în fața ochilor și latura ascunsă a misticii. În tradiția creștină explicația ingenuă a fenomenelor conștiinței paranormale ca pe un rezultat al influențelor divine sau demonice, larg răspândită în epoca premodernă, a cedat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de la început, m-am refugiat într-o mângâiere imaginară: aveam să reușesc să găsesc o altă locuință, am să fac un „schimb“, singura formă de mutare în acele timpuri. Vreme de ani de zile, păstrând această iluzie, am căutat cu îndârjire, am vizitat camere la nesfârșit, unele mai ciudate ca altele, în poduri, subsoluri, funduri de curte, mansarde sau maghernițe, căci toți cei ce voiau să se mute, pe atunci, erau mai prost instalați decât noi. Cei care aveau camere ca
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
victima s-a făcut ghem la picioarele sale, după care l-a izbit de perete, cerându-i să recunoască motivul pentru care se întorsese din Germania. O. a refuzat încă o dată să răspundă mincinos, iar Țurcanu, scos din minți de îndârjirea lui, l-a jucat în picioare, înfigâdu-și călcâiele și apăsând cu toată greutatea pe el, până a simțit că se sufocă, după care l-a trântit de perete și l-a arătat camerei: capul i se bălăngănea și avea sânge
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vorbeau aproape numai de problemele lor: terenuri de vînătoare, cai și femei, cu aspirații muzicale spre operetele în vogă sau cîntecele birjarilor. Femeile, adesea frumoase și decorative, își purtau bine diademele și umerii lor, scoși din decolteuri bogate, rezistau cu îndîrjire la asaltul anilor. În cel de-al doilea sertar, baronii și cei recent înnobilați ardeau de dorința de a face parte din primul sertar, ca și marii industriași și bancherii bogați, și așa mai departe... "Cuiul" pentru diplomați era că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe pămînt bulgar, era acum exploziv, cu ieșiri sălbatice. Elita adică cei care, ridicați de la coarnele plugului, ajunseseră orășeni ce exercitau profesiuni liberale și se dedau politicii nu forma decît o poleială subțire. Dedesubt, masa rurală: țărani, muncindu-și cu îndîrjire palma de pămînt, dornici să se îmbogățească și prin învățătură (în satele fără școală comunală se putea vedea adesea cîte un bătrîn sergent pensionar instalîndu-și în livadă bănci de clasă și învățîndu-i pe copii primele elemente de gramatică și de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
românească, care contribuia la deprimarea spiritelor, în Italia mai era și lipsa de rezultate folositoare pe frontul bulgar al armatei din flancul oriental, armată creată din voința clarvăzătoare a lui Briand. Apatia generalului Sarrail era subliniată de presă cu o îndîrjire care trăda anumite ranchiune adunate împotriva Franței. Astfel, comandantul șef al armatei de la Salonic sosi la Roma într-o ambianță de curte marțială, fiind "audiat" de un sanhedrin reunit în acest scop în saloanele de la Grand Hotel și în care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să nu dau seamă nimănui - în care să îndrept ceea ce alții stricaseră. Găsesc o cameră la o bătrână cumsecade, ne instalăm provizoriu, tata 86 pleacă adânc marcat de situația mea, iar noi am pornit la treabă cu toată hotărârea și îndârjirea de a schimba situația dezastruoasă în care se afla localul de școală, dar mai ales - și aici era greul adevărat - să redresăm starea jalnică a procesului instructiv-educativ. Impulsionați de prezența și hotărârea noastră, meșterii mobilizează și alți membri ai familiilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
uneltească împotriva orânduirii comuniste... Era vremea apocaliptică a persecuțiilor și a exterminării elitelor țării, pentru ca astfel masele rămase fără conducătorii politici și spirituali să urmeze și să se supună noii orânduiri sub oblăduirea Moscovei. Izolați în acele locuri munceam cu îndârjire în profesia aleasă și nu prea știam ce se petrece în alte locuri din țară. La miez de noapte se petreceau arestările samavolnice și crimele inspirate de străini! Așa cum în 1931, la retragerea temporară din școală munceam la via tatei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că în viitoarea postură de solicitat nu ne vom simți tocmai bine la gândul că n-am știut să-i înțelegem la vremea respectivă. În anii care au trecut peste mine am avut parte de muncă, de efort maxim, de îndârjire în lupta cu viața și cu evenimentele care mai tot timpul mi-au fost potrivnice! Tocmai această îndârjire m-a mobilizat la maximum și mi-a adus suficiente satisfacții profesionale. Am trecut prin anii de foc ai războiului, m am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-i înțelegem la vremea respectivă. În anii care au trecut peste mine am avut parte de muncă, de efort maxim, de îndârjire în lupta cu viața și cu evenimentele care mai tot timpul mi-au fost potrivnice! Tocmai această îndârjire m-a mobilizat la maximum și mi-a adus suficiente satisfacții profesionale. Am trecut prin anii de foc ai războiului, m am supus legilor Țării, mi-am făcut datoria patriotică de tânăr, am înfruntat moartea cu oarecare teamă, dar și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai mult și am ieșit la liman. Din desperare și îndârjirea de a lupta cu viața am defrișat și desțelenit haturile și poienile din via noastră, atunci când am văzut că drumul spre carte îmi putea fi interzis. Noroc de regretatul meu profesor și director Paul Constantinescu, acel care se oferea să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fi interzis. Noroc de regretatul meu profesor și director Paul Constantinescu, acel care se oferea să mă adopte ca nepot, dar să nu plec din școală. În perioada 1950, persecutat și îndepărtat din școala din satul meu natal, cu aceeași îndârjire și încrâncenare am pornit și am defrișat și desțelenit „ogorul școlii din Căuești” redând școlii și slujitorilor ei încrederea în forța muncii educative, în șlefuirea caracterelor umane! Adrian, un tânăr de pe strada mea, mă salută respectuos și se oprește rugându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mâinile unor localnici vor profana incinta preasfântă a Domnului. Zeloții n-au refuzat să dea crezare acestei profeții, dar s-au pus ei înșiși în slujba înfăptuirii sale"38. La această profeție, Iosefus amintește o alta, tocmai pentru a explica îndârjirea cu care asediații au apărat Cetatea Sfântă, deși această îndârjire fusese interpretată greșit, în opinia lui, chiar de rabini: Dar ceea ce i-a îndemnat mai ales să-și dezlănțuie războiul a fost o profeție echivocă, păstrată tot în scripturile lor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
n-au refuzat să dea crezare acestei profeții, dar s-au pus ei înșiși în slujba înfăptuirii sale"38. La această profeție, Iosefus amintește o alta, tocmai pentru a explica îndârjirea cu care asediații au apărat Cetatea Sfântă, deși această îndârjire fusese interpretată greșit, în opinia lui, chiar de rabini: Dar ceea ce i-a îndemnat mai ales să-și dezlănțuie războiul a fost o profeție echivocă, păstrată tot în scripturile lor sacre, cum că în acest răstimp cineva din țara lor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de opusul acestor „calități“. E nevoie de simțul conjuncturilor (fără excese de „acomodare“), de pragmatism (fără abuzuri cinice), de încredere (fără credulitate), de răbdare (fără pasivități obediente), de ambiție (fără egolatrie), de orgoliu (fără vanitate), de tenacitate (fără încăpățânare și îndârjire), de curaj (fără temerități prostești), de concentrare asupra țintei (fără îndârjire). Nu zic că e simplu. Dar se poate! Cunosc tineri care au reușit. Îi felicit și sper să devină modelele ade vărate ale generației lor. Aș adăuga listei de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de „acomodare“), de pragmatism (fără abuzuri cinice), de încredere (fără credulitate), de răbdare (fără pasivități obediente), de ambiție (fără egolatrie), de orgoliu (fără vanitate), de tenacitate (fără încăpățânare și îndârjire), de curaj (fără temerități prostești), de concentrare asupra țintei (fără îndârjire). Nu zic că e simplu. Dar se poate! Cunosc tineri care au reușit. Îi felicit și sper să devină modelele ade vărate ale generației lor. Aș adăuga listei de mai sus încă o înzestrare, care mi se pare decisivă: talentul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate în serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin sermonizare catastrofică. Mult mai eficace e să le iei peste picior, să înțelegi cât poți fi de caraghios sub impactul lor. IV
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inspirat agresivitatea și tupeul. Pledăm, în acest caz, pentru delegitimarea spiritului critic? Nu. Sugerăm doar dublarea autorității lui prin politețe și respect față de aproape, dublarea inteligenței prin bună tate, și dublarea libertății prin virtutea discernământului. Altfel ne vom sufoca în îndârjire, scrâșnirea dinților, bășcălie malignă, țâfnă și arțag. Și vom ieși din tranziție desfigurați, ca după un caft de cartier. Pentru o politică mai feminină Sunt o fire conservatoare. Nu-mi plac ideologiile de ultimă oră, activiștii modelor corecte politic, fundamentalismul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stigmatizate global: europeni, creștini, americani „liberali“ etc. Moartea nu e rezultatul unei confruntări explicite; nu are profil individual și nici justificări circum stanțiale. E produsul unei isterii abstracte, al unei „idei“ născute nu prin raționament, ci prin intoxicație doctrinară și îndârjire fanatică. „Dușmanul“ nu știe, sau află prea târziu, că are un statut de dușman. Căsăpire colectivă exista și în Evul Mediu. Dar ea avea, potrivit documentelor, fie motivația penalizării adversarului, fie pe aceea, barbară firește, a cuceririi de teritorii, dacă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nici una din taberele politice, politicieni care, din când în când, să facă, inteligent, haz de ei înșiși! Aș semnala o singură excepție: Toader Paleologu, care a adus, în peisajul public dâmbovițean, un ton nou: destins, ușor relativist, politicos, străin de îndârjire și de patos militant. Dar pentru genul lui de politician nu avem încă, cel puțin așa cred, un electorat pe măsură. În orice caz, dl Paleologu îmi provoacă, adesea, sănătoase accese de bună dispoziție, ceea ce alții nu prea reușesc decât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]