717 matches
-
interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și de aceea devenită cu atît mai șocantă. Suflul scriiturii e animat sistematic, ca într-o sală de cinema la un film mut, în care pianul răpăie îndîrjit pe acordurile unor scene violente sau periculoase, în vreme ce pe ecran se perindă figuri tăcute și inofensive. Ai sentimentul ciudat că oricînd i e va putea întîmpla ceva grav Oedipei, că ea trăiește pericole reale, dar pe de altă parte știi
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
uzul curent a remotivat expresia, legând-o nu atât de ideea de strângere și fixare, cât de metafora familiară a toartei-braț, evocând deci o apropiere prietenească. Așadar, contrastul din vorbele lui Farfuridi e mai curând acela dintre aparențele unei opoziții îndârjite și realitatea unui acord secret. Până la urmă, dincolo de obsesiile filologice, e important faptul că textul nu devine obscur: acuzațiile pot traversa deceniile și secolele, chiar dacă termenii își modifică treptat sensurile specifice.
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
verbul, îi asigură elanul corespondent. Purificat, esențializat, limbajul se suprapune inspirației precum un mulaj ideal al acesteia. La Șerban Foarță, "materia verbală este modelată cu o uluitoare înlesnire ce sfidează gravitatea (...), care nu ar putea fi cea a unui bijutier îndîrjit, ci expresia de sine a unui poet inspirat". Elocvente sînt și rezervele lui Ilie Constantin, avînd ca obiect derogarea de la condiția de artă a versificației unor autori ce s-au voit "realist-socialiști", dar nu o dată și altceva. Purtate prin mîlurile
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
și dornic a ameliora lumea, chipul eului ludic și fericit să moară de rîs, al eului violent și neînduplecat, al eului ușuratic și copilăros, al eului disprețuitor și crud, al eului timid sau șovăielnic, al eului leneș sau al celui îndîrjit. „Fiind toate astea la un loc și altele mai multe, cine sunt eu de fapt? Sînt suita tuturor combinațiilor potențiale ale acestor euri, cu o dominantă de moment. Sînt recuzita eurilor mele." (p. 222) Spuneam că Întîlnire cu un necunoscut
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
Grosul îl constituie însă „trăncăneala” de acum, din cei aproape trei ani în care Iorgulescu s-a luptat eroic cu boala, cu tratamentele chinuitoare, cu suferințele generate de condiția de bolnav. O formă a luptei lui Iorgulescu, poate cea mai îndârjită și mai eficace, a fost nepărăsirea scrisului, a muncii literare, a legăturii cu publicațiile din țară care îi cereau texte la termen, așa cum conveniseră. Când răul îl lăsa cât de cât, fie și pentru câteva minute, Iorgulescu se târa la
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
Ionescu (alias Gheran), acel "dram de sfințenie", nu-l va duce pe tânărul "revoluționar" la un priveghi, ci la o renaștere; va rodi cu mult mai târziu pe un alt plan, superior, făcând să iasă la iveală, datorită unei munci îndârjite (ca a tatălui) monumentala ediție critică Rebreanu. Fiul își spălase toate păcatele. O prezență oarecum curioasă în volumul Arta de a fi păgubaș este falnicul bărbat Ion Pătrunjenaru-Moțu, "îmbrăcat în straie ardelenești, turnate pe el și purtate regește", om de
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
Pentru ediția de sâmbătă, 21 iulie, a emisiunii ”Nuntă cu surprize” de la Kanal D, difuzată de la ora 20.30, Andreea Mantea și-a pus băsmăluță pe cap și a intrat în rolul unei precupețe îndârjite, hotărâtă să negocieze la sânge legumele pe care trebuie să le vândă într-o cantitate cât mai mare, într-o zi toridă de vară. Andreea Manta, mare precupeață la o tarabă din Piața Progresul din București, burdușită cu roșii, ardei
Andreea Mantea, o precupeață îndârjită cu băsmăluță pe cap () [Corola-journal/Journalistic/22328_a_23653]
-
În timpul unei lecții despre „clasificare”, scrupuloasa lui bună-credință ne pusese răbdarea la încercare: a sfârșit prin a ne captiva. Prezenta totdeauna interes pentru oamenii care nu respingeau noutatea, întrucât, neurmărind să fie original, nu cădea în nici un tip de conformism. Îndârjită, sinceră, atenția lui surprindea esența vie a tuturor lucrurilor. Ce strâmtă era mica mea lume față de acel univers abundent! Mai târziu doar unii nebuni aveau să mă facă să simt o smerenie asemănătoare, atunci când descopereau într-o petală de trandafir
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
care profitase la maximum -, cu un start mult mai timpuriu și mai bun decât al meu, știa mai multe despre orice: dar adevărata lui superioritate, de care era conștient și care mie îmi sărea în ochi, era pasiunea calmă și îndârjită ce-l împingea către viitoarele lui cărți. Altădată, disprețuiam copiii care jucau crochet sau studiau cu mai puțină ardoare decât mine; iată că întâlnisem pe cineva în ochii căruia pornirile mele pătimașe păreau sfioase. Într-adevăr, în comparație cu el, înflăcărările mele
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
decizie de a fi convingător, pentru semeni, frații acestora." Departe de a fi convingătoare, demagogia lui Dinu Săraru nu e nici macar coerentă. * În plus, revista să pusă sub semnul tutelar al armoniei și frăției are o orientare politică evidență și îndîrjita, mai ales în paginile de literatură - scrise integral de Aureliu Goci, un ratat care, pînă la 50 de ani, nu a produs decît recenzioare mediocre. Avînd acum atîta spațiu la dispoziție și, probabil, dispoziții să-i radă pe cei ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
însă cum apreciază oamenii avizați ai timpului - și nu neapărat români. Iată: „Doresc să exprim din partea guvernului britanic profunda noastră admirație pentru curajul eroic și avântul ce la dovedit poporul român în timpul unui an de încercări aproape fără seamăn... Rezistența îndârjită - rezistență atât de prețioasă pentru cauza comună - pe care această armată o opune dușmanului în acest moment, în condiții de o greutate excepțională, prezintă un exemplu măreț de tărie, pe care libertatea o inspiră unui popor liber”; cuvintele aparțin lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nr. 15, din 14 noiembrie 1944, se spune: „școala de subofițeri de rezervă de infanterie Radna, comandată de lt. col. Petrescu Alexandru, s-a acoperit de glorie cu ocazia luptelor dintre 14 și 20 septembrie 1944, în regiunea Păuliș-Ghioroc-Cuvin. Datorită rezistenței îndârjite a elevilor și conducerii pricepute s-a reușit timp de o săptămână să se sfarme puternicele atacuri inamice, sprijinite de care de luptă, care căutau să pătrundă pe valea Mureșului spre inima Ardealului. Pentru exemplul strălucit de bravură și spirit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
știe, pe singurul drum pe care poate s-ajungă?... Unde să ajungă dacă el este deja acolo, chiar dacă nu poate încă să știe că este câștigătorul? Ce competiție este mai de temut decât aceea în care tu ești singurul concurent îndârjit? Dar cum mai poți lupta când adversarul poartă, drept amuletă, doar chipul tău? „Alungă toate speranțele”, ți s-a spus, pentru a putea să speri cu adevărat! Dar, spune-mi, la ce mai este bună speranța pentru cel care are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de sudoare și de murături. Cîndva o să plece de aici, iarăși, cum mai plecase o dată cu douăzeci de ani în urmă. La fel de liniștit se va întoarce la celălalt fel de viață pe care-l gustase, care-i era familiar, la munca îndîrjită a cîmpului. De asta era sigur. Așezat pe patul tare de scîndură, pe prici, își dezbrăcă straiele civile (cele mai proaste pe care le avea). Numai în izmene, încet, fără grabă, împături fiecare lucru și-l băgă în cufăr, încercîndu-i
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
balaurul mai are în plan să fure Soarele, pe tatăl meu, și să îl pună în lanțuri în adâncurile pământului, pentru a lăsa lumea să orbecăie prin Întunericul său, ca să fie el stăpânul lumilor. -O să te ajut, răspunse Andrico îndârjit. Nimeni nu o să schimbe planul lui Dumnezeu. Nici măcar fiorosul de balaur Marco. Lumea are nevoie de lumină, mai adăugă el și porni spre marginea pădurii ca să caute fântâna și fructele cu pricina. Dar, Doamne, în seara aceea a văzut ceea ce
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
deosebit de frământat de tot felul de războaie, nimeni nu se putea considera înconjurat numai de prieteni. Nici chiar Charlemagne, care nu mai era un împărat oarecare. între adversarii lui, fățiși sau ascunși, a apărut, la un moment dat, unul mai îndârjit decât toți ceilalți. Era contele Girard, stăpânitor al castelului Vienei și al pământurilor înconjurătoare. Cum, pe atunci, de la vorbă la faptă nu era nici măcar un pas, cei doi au ajuns în scurt timp să se încaiere. S-au luptat cele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
făcându-se astfel purtătorul de cuvânt al localnicilor. Cum se întâmplă, însă, de regulă în asemenea cazuri, trebuie să se ia în calcul și poziția celeilalte părți. Lucru pe care corsicanii l- au cam ignorat, ei socotind că simpla și îndârjita lor opoziție trebuia să fie suficientă într-o rezolvare favorabilă a chestiunii. Ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că Ludovic al XV-lea a trimis asupra insulei nu mai puțin de 22.000 de soldați, în frunte cu contele de Voux
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
ce cătănie am făcut? Trei ani pe muchie. După al doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încordez privirea și mi se pare că zăresc lumina de acasă... „Ce-o fi gândind sărmana mama? Cum de n-am ajuns încă acasă? Crede că mi s-o fi întâmplat cine știe ce!... N-aș vrea să fiu în locul ei...” Merg îndârjit, cu ochii țintă la luminița de acasă, dar... „Ce-i asta??? Doamne ferește!!! Pe albul omătului mi se pare sau chiar văd o mogâldeață care se zbate să înainteze prin nămeți! Mă frec la ochi. Poate mi s-o năzărit. Nuuu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mergeau de o bună bucată de vreme. Mitruță a mai contenit pasul, ca să-l ajungă Cotman din urmă. Se vedea limpede că ar vrea să-i spună ceva, dar parcă nu îndrăznea. Îl tot fura cu coada ochiului prin viscolul îndârjit. În cele din urmă a vorbit: Spune-mi, Ioane, dar fără să te superi. Spune-mi de ce ai sărit așa de speriat când ai auzit că a dispărut Hliboceanu? Apoi nu te-ai mai dezlipit de lângă el din clipa în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acceptat de fiecare dintre noi: să poți alerga liber prin 10 prundișul unei albii, jumătate pe mal, jumătate în apă, să aluneci, să eziți, ca apoi să râzi de stângăciile tale față de stabilitatea cursului apei, atât de sigură și de îndârjită, atât de plină de farmec! De la această apă care uneori trece pe lângă noi, fără să ne privească, fără să ne întrebe ceva am învățat să ținem drumul fără ocolișuri, izbindu-ne de pietre, căzând în văi, oprindu-ne în vaduri
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
printre cheflii și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și facă loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și răzbunător. Ce căuta el, aici? Era nebun că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui rea și venise să afle, ce? că-l înșală? că altul mai șmecher... Coborî atent, amestecându-se printre cheflii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
râvnită. Pieptul ca o gușă de porumbiță săpa fântâni negre-n carnea lor. Ceva mai în spate, o curvulice de șaisprezece ani, inconștientă și vicioasă, râdea de nu mai putea. Râsul ei îl dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme, cu capul vâjâind, neajutorat și scofâlcit, cu coșuri pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în vagoane, conform ordinului, ei, pe de altă parte, cu băieții de la sculărie, descărcau. Toate piesele principale erau scoase din vagoane și îngropate în spatele depoului, sub stiva de zgură. Lucrau îndârjiți, încordați, pe muțește. Santinelele, cu armele la piept, mișcându-se automat de ici-colo, supravegheau cazna celor care se speteau scoțând fierăria din ateliere. Un lăcătuș băgat sub vagoane, întins pe linii, cu burta pe traverse, își sălta capul, nevăzut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]