4,770 matches
-
îneca în el, fie un copil care se scălda în zilele caniculare de vară, fie vreun bețivan care s-a rostogolit printr-o bizară întâmplare a sorții pe pod și, în ciuda balustradei, a căzut în apă. Înecații erau mereu căutați îndelung și cu mare larmă, fapt care ținea toată regiunea în tensiune. Se organizau scufundări și se apela la bărci cu motor militare. Din povestirile adulților la care am tras cu urechea, trupurile găsite erau umflate și livide - apa spăla din
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
cele două mese așezate afară. Citea ziarul local, în care nesmintit cea mai interesantă era rubrica criminalistică relatând despre jefuirea pivnițelor cu gemuri și castraveți murați. Plecările lor turistice, în vacanță, cu skoda ticsită până la acoperiș, erau de temut. Erau îndelung pregătite, planificate în serile de sfârșit de iarnă, când zăpada abia a dispărut, dar pământul încă nu s-a trezit la viață; trebuia să așteptăm până avea să-și dea în sfârșit trupul plugurilor și săpăligilor, până se lăsa fecundat
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
la auzul bătăilor în geamul oficiului, sîngele lui bătrîn iuțindu-se, preluînd din zbor nerăbdarea acelor bătăi. Îl asalta cu trupul ei de pisică maidaneză, cu șolduri înguste și sîni cît pumnul, părînd să-și revendice dreptul la o feminitate îndelung reprimată, opresată, călcată pur și simplu-n picioare de un soț care o ignoră, mă rog, o poveste de găsit pe toate drumurile, care ei i se potrivește și o motivează, în afară că uneori îl duce pe Robert cu
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
fi înțepat o mie de ace. Am auzit cum pielea și carnea îmi scot un sunet mărunt, poc!, poc!, iar ce-am resimțit când sângele mi le-a umezit, pârjolite cum erau, m-a dus cu gândul la pământul aflat îndelung sub secetă peste care dă deodată ploaie binecuvântată. În acele momente, inima mi-era încâlcită precum cânepa și mă-ncercau simțiri fel de fel. Ca un meșter vopsitor cu mișcări iuți și precise și o artă și tehnică excepționale, dracul
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
putea trăi, nădăjduind că toate se vor schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
veneau, de care se despărțeau, războiul, mizeria, foametea, morții, tot, tot, tot ce ținea de amintirea zilelor și nopților prin care trecuseră. Lumina din case, lumânările și felinarele, camuflajele rupte cu plăcerea răzbunătoare pe care ți-o dă o dorință îndelung înfrânată, focurile alimentate cu lăzi și mobilă și poate chiar și neliniștea ei pentru Tudor, toate porneau din bucuria și voința aceea generală de-a încheia socotelile. De-a se lumina așa i se părea că vor toți oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu gândirea europeană, ba chiar prin anticiparea unor importante curente - precum existențialismul și logica intuiționistă -, așa cum au susținut discipolii săi. Nu e desigur un program revoluționar. Sunt lucruri pe care buna tradiție a cercetării filologice le-a practicat și verificat îndelung. Distorsiunile la care a dus discuția asupra surselor lui Nae Ionescu obliga însă la repetarea lor. Doar pe această cale cercetarea sursologică și filologia comparată vor putea aduce un folos real istoriei filozofiei, oricum ar fi înțeleasă aceasta, chiar și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nu-l voi citi niciodată. Și m-am ținut de cuvânt. Îl păstrez aici, în camera copilăriei mele, printre cărți, pentru că știu că se află în siguranță. De câte ori mi se face dor de el, îl scot din raft, îl privesc îndelung, apoi închid ochii și-mi așez palmele peste coperțile lui albastre. O să ți se pară o nebunie, dar de câte ori fac asta, am senzația că el stă în fața mea, tot cu ochii închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
inventar al cauzelor și condițiilor care determină sinuciderea, pentru a ajunge la o concluzie evidentă: "Moartea voluntară este, fără îndoială, fapta unui om care preferă moartea în locul vieții."22 Dar ce este moartea? Înțelepții spun că nimic altceva decât un îndelung exercițiu, pe care îl facem toată viața și prin care ne deprindem cu lumea de dincolo 23. Așa cum omul de rând învață să moară pentru a iubi mai mult viața, actorul moare atunci când se leapădă de sine pentru a cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aș avea atâta credință încât să mut munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare ; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufeste. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
scriitor cu „sensibilitățile” lui P.H.L. Cel puțin așa cred în acest moment. Dar P.H.L. nu se grăbește să-i arunce în „miezul aventurii”. Domnul R. (sau scriitorul însuși?) pare a-și face în continuare scrupule. Cei doi se întâlnesc, vorbesc îndelung, își fac confesiuni. Ea pleacă la o anumită oră (o așteptau copiii), nu înainte de a se lăsa strânsă în brațe și sărutată pe frunte, pe ochi și pe gură de acest „amorez” albit de timpuriu (cum ține să sublinieze el
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Inteligența și caracterul Teodorei impun altceva. Domnul R. va trebui să „lucreze” zi de zi și minut cu minut ca să-i dovedească dragostea. A citit și recitit memorabilul cap. 13 din prima scrisoare a apostolului Pavel către Corinteni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate [...], dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se poartă necuviincios [...], nu este iute la mânie [...], se bucură cu adevărul, suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată.” Profesorul R. înțelege că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
libertatea lor limitată, să nu-și piardă încrederea unul în celălalt! Ceea ce nu-i deloc simplu. P.H.L. subliniază hotărârea eroilor săi de a-și conserva statutul social, de „a nu deranja lucrurile de la locul lor”, de a menține aparențele. Cântăresc îndelung orice idee de schimbare. Ea este preocupată în primul rând de copii, pe când el este tentat să gândească mai mult la ei amândoi. Dar nu poate ignora grijile mamei și toate frământările ei. Încearcă să-i fie alături cât îi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
personal”, plin de elemente dislocate: mâini, picioare, aripi, ochi, frunze, pietricele colorate, furnici etc., pe un pământ plin de umbre și ascunzători, sub un cer nesfârșit și aflat mereu prea departe. Fluturele și-a luat zborul iar Clara îl urmărește îndelung, parcă un pic necăjită, poate din cauza neputinței de a-l însoți în volutele lui aeriene. Domnul R. o privește zîmbind, așteptându-i întrebarea: „Fluturele de ce zboară singur?” „- Dar nu este singur! Oriunde se îndreaptă, pe fânețe, în poiene sau grădini
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fiecare zi planete, comete, asteroizi... Aplauze, animație generală. Eva: Vă mulțumim pentru participare; vă așteptăm la următoarea întălnire cănd vom vorbi despre Galaxii dar și despre planetele Sistemul nostru Solar, de comete, asteroizi, meteoriții din jurul Pămăntului. Participanții, în picioare, aplaudă îndelung. x x x în laborator, la o cafea: profesorul, Aurora, Evelin, Adam și Eva. Aurora: A fost o întălnire cam lungă... Evelin: Lungă, dar foarte interesantă, cu întrebări la care uneori nu știi ce să răspunzi, nu știi cum să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
este o viață veșnică! I am ripostat: tu cu viața veșnică și Moartea cu nemurirea morții! I-am lăsat certăndu-se ca la ușa cortului și m-am trezit din calvar. M-am spălat cu apă rece și m-am privit îndelung în oglindă care mi s-a părut puțin strămbă și cam opacă. și m-am hotărăt: nu vreau veșnicia Iadului și nici nemurirea morții. Rămăn un muritor ca toți muritorii Pămăntului; te naști, trăiești căt poți și mori. Asta-i
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
revarsă în spațiu, inundă planetele cu energia conservării vieții! Este greu de explicat dar mai ales să fie acceptat. Omul pentru eternitate face și crede orice vede sau aude. Vă mulțumesc pentru atenție. Asistența se ridică în picioare și aplaudă îndelung. Laboratorul Aurora: Se apropie noaptea magică, confruntarea dintre Evelin și Charles Darwin. Profesorul: Oare va fi nevoie să intervenim între un extraterestru nemuritor și un muritor mort?! Eva: Domnul profesor are dreptate... Adam: Eu merg pe tactul și înțelepciunea domnului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
spargă semințe?! Un argument științific profund: când maimuța a 116 început să spargă semințe a devenit inteligentă și s-a transformat în om. Dar și astăzi maimuțele sparg semințe, de ce nu devin oameni? Darwin îi smulge ziarul din mână, privește îndelung și cu indignare: Dobitocii, distrug o teorie cu o maimuță care sparge semințe?! Evelin: Cu voia dumneavoastră, vă amintesc că cele trei mari continente au avut o floră și o faună specifică. Tărziu ceaiul, cartoful, lamăia, elefantul, cămila, papagalul și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
răzbate strigătul spaimei de moarte: poetul își întreabă mama, cea care a fost la început mormântul său, de ce acum îi este atât de frică să treacă din lumină în alt mormânt ? Dar, începând cu volumul La cumpăna apelor, va urma îndelung catharsisul de luminoasă sărbătorire a vieții de fiecare zi, a iubirii, a pământului natal și peste toate a duhului poveștii. În poezia Giordano Bruno cântă balada permanenței, Blaga evocă identitatea cu ele însele a luminii și a creației în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Arus a trebuit să cumpănească greu. Rațiunea îi spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tatăl său știe mai bine ce au de făcut amîndoi. Fu suficient să se relaxeze cîteva secunde, pentru ca pînza viselor să-i învelească trupul obosit. Dură ceva vreme pînă cînd se așeză la somn și lupul înțelept. Preferă să asculte îndelung și cu nesaț respirația regulată a fiului adormit, nevenindu-i a crede că toate acestea se întîmplaseră, că avea, în sfîrșit, lîngă el, jumătate din pierduta-i comoară... O zi, și înc-o noapte apoi, dormiră neîntrerupt călătorii. Le-ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu se vor întoarce înainte de apusul soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită îndelung. Doi Oameni nu pot plăti pentru răul pe care toată haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu ești acasă citind o carte, hrănindu-ți spiritul? Acum, că ai trecut prin încercările acestea, ești demn de atenția lui. Se cheamă că ai trecut examenul. Cu o figură demnă de muzeul de ceară, o morgă atent plictisită, studiată îndelung în colțul de oglindă al toaletei din spatele restaurantului, alunecă spre masa ta. Apoi te lasă întotdeauna să te bălăcești în propria salivă alegând de pe lista de bucate, pe coperta căreia scrie inegal, cu carioca, Menu. Constați cu un colțișor de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și așa rănit de iubirile trecute în care crezuse, de bărbații care o părăsiseră, ca și el. Cum să mai creadă acum în adevărul acestor cuvinte? Și totuși se întorsese, printr-o scrisoare. Îndepărtă eșarfa de față și o privi îndelung. „- Cine ești tu, străine?” Vocea îi era necunoscută, venită din adâncuri, dintr-o negură în care nu putea răzbate, de undeva de foarte departe. Cât de mult reușea să o schimbe suferința, într-atât încât să nu se mai recunoască
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]