1,581 matches
-
fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă să intru În cancelarie. După ce că miroase de ți se Întorc mațele pe dos, mai și grohăi și plescăi ca-n cocină! Du-te și Îndeasă-n tine până crăpi În laboratorul tău de chimie. Poate dă Dumnezeu și-ți bagi lingura În vreun acid ori În sodă caustică!”. Lizica sărea și ea de doi metri În sus, cât era de grasă: „Dobitocule, criminalule, te dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Oamenii se băgaseră cuminți prin case și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea, drojdia. Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
povestea cu bateria de tractor. Ca să arate unora că el poate băga În gură orice, a Încercat și cu puțină sodă caustică. Astăzi răsuflă printr-un soi de supapă Înfiptă În partea de jos a gâtului, iar hrana i se Îndeasă, cu ajutorul unei pâlnii, pe un furtunaș care Îi străbate pielea și carnea burții și duce direct În stomac. E de prisos să-ți spun că n-a mai vorbit niciodată. În seara asta, În cinstea copilului Mișu, care nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se afla numeroasa familie refugiată. Tatăl achitase cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochilor, Ectoraș trebuia să-și pună niște prăpădiți de ochelari de motociclist, cu sticlele zgâriate, ramele din aluminiu strâmbate În fel și chip și prinși pe după cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la izmenele bunicii. În mâini Își Îndesa mănuși cu un singur deget, Împletite de bunica lor din fire de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea unor ciorapi ce nu mai putuseră fi cârpiți. Când trăgea câte un foc Împopoțonat astfel, Ectoraș nu vedea mai nimic și Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a fulgi de pasăre opărită. Când auzi acestea, bocitoarea se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintre miile sale de angajați știe ce are de făcut. Pilotul cere permisiunea să meargă la terminalul VIP și în timp ce chinezul îi comunică acceptul, într-o engleză prost, foarte prost vorbită, colegii lui John își căutau febrili lucrurile și le îndesau în bagajul de mână. Fiecare întreba de ceva pe fiecare pentru că la fiecare îi lipsea câte ceva, de la un telefon mobil, o geantă sau o eșarfă. O caută din priviri pe Ann și o vede discutând cu cel de la resurse umane
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pune în evidență rolul vocației popoarelor în alcătuirea unor construcții sociale: ,, Aceasta ne explică pentru ce popoarele tinere, pline de viață fizică, dar lipsite de tradiție sănătoasă sunt așa de sărace pe terenul vocațiilor. În școlile acestor popoare tinere se îndeasă o mulțime de individualități; este chiar o plăcere să privești la exuberanța cu care se prezintă aceste individualități - pare că al lor este cerul și pământul, pentru că ele au servit drept modele pentru tipul supraomului cântați de atâția poeți și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
clorofilă, xantofilă, licopină. La capătul de jos al coloanei cromatografice se pune un tampon de vată cu grosime de 1 cm care împiedică absorbantul să iasă din coloană. Apoi în coloană se introduc cantități mici de MgCO3 activ sau Al2O3 îndesînd bine fiecare porțiune cu o baghetă de sticlă. Înălțimea coloanei de absorbant trebuie să fie de 5-7 cm. Soluția benzinică de pigmenți trece prin coloana cromatografică folosind un vid ușor. Este necesar a se urmării ca la suprafață să rămână
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
lui Mariedl? Stă acolo, câștigată cu totul, cu un pântece strălucitor. Și scaunul omenesc de pe corpul ei se transformă în praf de aur. Între timp, oamenii l-au doborât pe Herrmann și l-au legat și printre picături îi mai îndeasă niște pumni ca să se învețe minte, până vine poliția. Dar Mariedl plutește peste oameni și peste oameni se așterne tăcerea pentru că pot să vadă cum pielea lui Mariedl se decojește pentru că praful de aur o apasă așa de tare. Plutește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de gunoi. Dacă ar fi să se vină în ajutorul tău, atunci ar trebui să fie hăcuite toate părțile rele din tine. Atunci ar fi ca și cum te-ai omorâ pe de-a-ntregul, pentru că existența îți este de sus până jos îndesată cu viață depravată. HERRMANN: Bine, mamă, dar tabloul meu s-ar îneca în culorile cele mai sumbre dacă, undeva în interioarul meu, nu aș ține aprinsă o scânteie de bucurie. Toate sunt mereu în atâta beznă, peisajele astea... și nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai înainte ca bătrâna și putrezită măicuță să se desprindă de pe micul Herrmann, micul Herrmann o să mai fie odată drăguț cu maică-sa. Și așa va face îndemânatecul Herrmann o gaură proaspătă în capul mamei sale, și apoi își va îndesa pe acolo cocoșelul, în capul măicuței, pentru că lui Herrmann îi e atât de dragă mama. Da, Herrmann face o gaură proaspătă, pentru că cea veche îi face spaimă lui, că doar pe-acolo a ieșit micul Herrmann cel Șchiop. (Doamna Wurm
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îi întinde EI buchetul de flori. EA privește neatentă florile și le trântește pe masă. EL-VEHICULUL aruncă buchetul de flori în chiuvetă. Se îmbracă ca EA și începe să mănânce florile. EL se ridică smulge din fața VEHICULULUI-EA buchetul și îl îndeasă în lada de gunoi. EA-VEHICUL se transformă în EL-VEHICUL și calcă în picioare plantele furios și le înfundă mai adânc în ladă. Apoi iese.) EL: A fost necesar? EA: Nu, dar posibil. EL: Știți că sunt convins, că știți, că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
VORBI, A CĂLCA, A LOVI, A FUTE coada sângelui. COMPOZITORUL (o ia melodramatic în brațe): Defecțiune Sunet fals Promițători de tot felul Lumina piezișă pe gazonul cărnos garantat Expresia sănătății atacate O mică crimă exactă Romantic, liric, tâlhărește PIANISTA (se îndeasă înșelător în el): Chinul se mulează în pâclă Chinul se mulează în pâcla gata cumpărată Chinul cumpără aburii pâclei Chinul se mulează ca și cumpărat în pâclă Chinul mituie acomodarea Chinul răscumpără cincizeci de litri de chinuieli Chinul se mulează
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sursele enunțiative. Să analizăm următorul fragment din Céline care, în esență, nu este printre cele mai extremiste (autorul evocă persecuțiile la care își imaginează că va fi supus în calitate de "colaborator"): Mă bagă la zdup, lâncezesc, puroiez, sap... Mă extirpă, mă îndeasă la loc!... La bulău! Chtir! Aud ecourile de la Palat "Curtea Supremă Adunată..." E ca Bibisi-ul și mai ticălos încă. "I s-a pus sechestru și pe ce nu avea", porcul! La un loc cu lăturile naționale! La Talcioc cu medalia
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
teribilă de caverne, imensă și puternică, înspăimântătoare ca și cum pereții odăii mele într-o secundă s-ar strânge și s-ar contracta pentru a da afară tot aerul din cameră, într-o strângere care plesnește lichidul roșu în față și îl îndeasă, cu celulă peste celulă... îmi duc mâna căuș la gură și sug lichidul cald și gustul lui sărat îmi amintește gustul lacrimilor și pe cel al oceanului. E întuneric și sunt închis în vuietul și aburii propriului meu sânge 321
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îi face deja nasturii să plesnească. Tras de pe ea, capotul i se înfășoară în jurul urechilor. În vintre răsună un zgomot de fiare captive care încearcă să scape izbind cu picioarele. Cămașa de noapte din batist, lumânare luminoasă și alburie, e îndesată în gura femeii și natura bărbatului apare, șovăitoare, din exterior: o apă nevinovată și nepăsătoare. Străbătând ceața groasă a părului pubian, curge în cadă, stropind-o pe femeie, atingându-i obrazul înclinat. Emailul sclipește de un luciu nou. În mediul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în URSS, imnuri pentru Hristo Botev, Iannis Ritsos sau Nazim Hikmet, imprecarea Wall-Street-ului, ura de clasă („și versul tău să fie fără milă”), conjugată cu „alianța dintre clasa muncitoare și țărănime”, chipul hidos al speculantului, al chiaburului („...vor chiaburi să-ndese-n cota lor/ nisip și grâu hoțește, la grămadă”; „Dar iată-ți scărmănarăm noi cojocul,/ Mineri, strungari, mulțimea de țărani”), mai apoi țăranul mijlocaș în frământarea tonică a aderării la colectiv, miciuriniștii, legumele gigant produse de irigații („Când n-ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
pentru cea de 100 de lei, trecătorii au decis să confiște "banii" atît de energic, încît, deși psihologii le-au explicat mai apoi din rațiuni deontologice că au fost implicați într un scenariu experimental cu "scop științific", "descoperitorii" le-au îndesat în buzunar și au luat grăbit colțul. Spectaculoase au fost însă explicațiile postexperimentale ale celor implicați în studiu. în primul rînd, s-a observat că pe măsură ce vorbeau mai mult, făcuseră efectiv mai puțin pentru a ajuta. Se poate constata cum
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
COTNARUL, pe care îl transcriem mai jos, din „Podgoria Cotnari”: Te beau cu teama de singurătate - ocnaș noptatic, vergură regină - Lăsarea ta de sânge îmi închină auz și văz esenței care bate. Prin cataractele din rădăcină, Cât cerul gurii cupe îndesate respiră muzica și nestemate în orb rozariu joacă o lumină. sentimentală și începe visul nuntaș cobor ca la-nceputul lumii în crama ce deschide paradisul. La cina cea de taină-mi văd bătrânii Cotnarul blând plângând printre cuvinte a viței
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care cuvânt orbitor este un sinonim pentru opac), contemplându-se în oglindă, vedea doar opacitatea biologică: "M-am dezbrăcat de tot în fața toaletei cu oglindă. Ce animal eram! Ce cap triunghiular ca de șarpe (...) Ce torace îngust (...) Părul mi se îndesa pe pulpe )...) Fesele îmi erau rotunde și grele, aproape de fată, cu spațiul dintre ele întunecat de păr ca de o linie groasă trasă prin tuș. Eram, evident, un animal, un aparat fragil de materie organică". Cum o spune direct Cărtărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
părerii de rău în inima celui pe care ea însăși nu reușea să-l urască de-a binelea - își reluă ofensiva fără cruțare: "Ce vrei, mă, de la mine? Spune, ce vrei? Aaa, vrei brățara înapoi? Na, mă, brățară!" Și-i îndesa tenace lovituri cu posteriorul ei vag contondent, cerându-i socoteală de cotropiri. Tocmai când culoarea lui Rică se schimbă îngrijorător din roșu în vinețiu - urmând mai mult legile fiziologiei decât ale evoluției morale - avu însă loc o ruptură majoră în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
minerilor brazilieni din fotografii într-atât încât devenise brațul lor cu acțiune la distanță, peste mări și țări. Ei scoteau aurul din pământ pe-acolo pe la ei, prin Serra Pelada, iar el îl scotea de prin buzunarele unde fusese iarăși îndesat tocmai hăt, la celălalt capăt al nestrălucitului său voiaj. Un corp social străveziu, fără organe, traversa spațiul vizual al operei de artă, gata mereu să se reasambleze după dezasamblări și să-și transfere clandestin posibilități la distanță, printr-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se declarau expeditiv prizonierii unui zid potrivnic clădit pe ea. Apistia e tărâmul nisipurilor mișcătoare, spațiul vălurindu-se și contorsionându-se al îndoielilor, țara cea mai de jos și mai inexpugnabilă de dedesubtul oricăror fundații, nebuloasa pe care mersul lucrurilor o îndeasă sârguincios în gândul nostru. Însuși numele ei e cât se poate de îndoielnic, căci îndoiala se transmite prin cleiul etichetei ce-l poartă, venind dinspre lucrul numit. Apistia nu reușește nicicum să fie doar ea însăși - și nici măcar nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu atât mai bine cu cât era vulgarizat mai nonșalant? Toți în jurul ei behăiau în cor "fii tu însuți", dar a behăi la unison nu-i totuna cu a fi; când lucrul rămâne greu de atins, semnele lui se multiplică, îndesându-se de zor în distanța căscată nemilos între el și aspirantul la el. Terapia constă tocmai în puterea dubioasă de a-l substitui cu ceva mai tangibil - un fals tămăduitor, un furtișag benefic, o sustragere a pacientului de sub fascinația malefică
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]