788 matches
-
picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are aliați de partea lui), se mulțumiră să se înjure pînă cînd domnișoara Ingram veni și-i duse la director. Domnul Macrae era un bărbat îndesat cu o față de culoare porcului. — Bun, zise el. Care e pricina? Thaw începu să vorbească repede, iar explicația îi era întreruptă de înghițituri și bîlbîieli; se opri doar cînd își dădu seama că îl umflă plînsul. Coulter nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta în timp ce eu mă ocup de tipii ceilalți. După cu știi, nu prea avem timp. Monboddo porni cu pași mari spre tron, cu pelerina umflîndu-se în spatele lui. Mai toți membri suitei îl urmară. Wilkins era un ins brunet, scund și îndesat. — Care e problem? întrebă el. — Domnul Lanark nu cunoaște ce anume presupune relocarea, spuse Munro țeapăn. El a cerut să plece. Am găsit un guvern care-l primește, în ciuda dosarului lui prost. Refuză să meargă din cauza climei. — Vreau soare, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici o impresie specială asupra puterii, și nu mi-e teamă s-o spun. Credeți că, dacă ar fi un complot pentru a dezmembra orașul ăsta, ar încredința ei detaliile unui ins ca ăsta? — Dă-n el, Gow, cu vîrf și-ndesat! urlă o voce din spatele coloanei. Lanark se sufocă și se ridică în picioare. Auzi cum Grant îi murmură: „Atenție, acum!“ dar simțea în stomac o neliniște crescută, care n-avea de-a face cu dezbaterea. — Nimeni nu mi-a încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zbiere. Lasă-l jos, spuse Rima pierzîndu-și răbdarea. Trebuie să se odihnească, eu la fel. Lanark se așeză la picioarele patului și cîntă încet: „Dadadada“. Băiețelul nu se mai plînse și se cuibări în brațele lui. Trupul lui mic și îndesat era cald și liniștitor și-i dădea un sentiment atît de plăcut de pace, că Lanark se întrebă stînjenit dacă un tată ar trebui să se simtă așa. Puse băiatul în căruciorul de lîngă pat și-l înveli atent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al unui obelisc. Se aplecase atît de tare peste el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta doar capul se ridică și reveni cu un zgomot îndesat, care-l ameți întrucîtva. Cînd văzu din nou obeliscul, arăta perfect vertical, iar focul strălucitor din vîrf era puternic. — Spune-mi, ce se întîmplă, zise Rima. Stătea ghemuită pe pămînt, cu mîinile peste ochi. Toți stăteau pe pămînt cu excepția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căprui, triunghiular, atoateștiutor, deschis pe imaculatul frontispiciu. Când venea mașina gunoierilor, duhoarea grețoasă umplea biserica, iar blasfemiile gealaților cu șorțuri de mușama, rostogolirea lăzilor de gunoi, ciocnirea lor de tencuiala pictată cu arhangheli și balauri, judecăți de Apoi și sfinți îndesați unii-n alții, cu aureole ca niște farfurioare, readuceau vremile iconoclaștilor din vechime. E-adevărat: ai mei au plătit de cinci ori pîn-acum pentru mine amenda pentru parazitism, de cinci ori câte opt mii de lei pentru mine, și-ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
verde. Bănci și magazine încă închise, baruri cu măsuțe pustii. Trecu prin piața Dam, luînd-o direct prin forfota porumbeilor, mai matinali decât oamenii. Aproape că nu se fereau din fața trecătorilor, aproape că puteai călca direct pe ei, pe trupurile lor îndesate, burgheze, prospere ca și orașul ce-i adăpostea. Coborî pe Damrak, pe lângă masiva primărie, și pe lângă ea trecu primul tramvai. Deja un pumnal îngust, înghețat, de lumină portocalie țâșnise printre două acoperișuri și lățea acum o fâșie fluorescentă pe macadam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fugarilor, aruncând priviri piezișe, într-o tăcere sumbră. Patru dintre ei duceau un rănit, un tânăr ce arăta cam de douăzeci și cinci de ani, pe o targă rudimentară, improvizată sumar din două sulițe și o manta. înaintea lor mergea un om îndesat, cu păr lung, blondiu, și cu o tăietură verticală pe obrazul drept. Gândindu-se că voia să-i găsească rănitului un ungher liniștit și adăpostit, Canzianus se apropie de el și îl ajută să-și facă loc prin mulțime. Conducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jos aproape toate piesele din armură, păstrând doar platoșa și lăsând tot restul în carul lui Kayuk. Mandzuk, scutierul fidel, de acum trecut de șaizeci de ani, care îl însoțea totdeauna în luptă, aștepta mai departe, lângă o veche spălătorie. îndesat și puternic, sever și imperturbabil, ținea stindardul clanului lui Balamber - un taur negru pe un câmp verde - și privea, fără a face comentarii, satul în flăcări; chipul său împietrit, străbătut de cicatrici adânci, nu trăda nici cea mai vagă expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
improvizate, care îi cercetau chipul la lumina orbitoare a unui felinar pe care-l ținea un băiețandru. Nu mai așteptă să i se pună întrebări. Cine e comandantul gărzii aici? întrebă imediat, dând la o parte brațul tânărului. Un bărbat îndesat, pe la patruzeci de ani, făcu un pas înainte: — Eu sunt, răspunse. — Numele tău? — Mă cheamă Rutilius. De vreme ce spui că vii din partea lui Magister militum, îmi închipui că ai și acreditări. Sebastianus scoase de sub vesta de piele sulul de pergament pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă închin și ies să văd Prutețul care era la doi pași de colibă, nici o schimbare, peste tot, șuietul și cernerea dreaptă a ploii. Curăț cu sapa șanțul care înconjura coliba ca să nu vină apa peste culcușul dinlăuntru. În scurgerea îndesată a ploii, aerul era călduț, vederea nu mergea departe, toată lumea vegetală-și îndoise spatele și capul spre pământ. Hrana la amiază a fost cu economie pentru că nu aveam unde aprinde focul, m-am săturat cu harbuji păstrând mămăliguța pentru seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
zile. Repede au fost toate gata. În dimineața plecării, se cunoștea că peste zi va fi arșiță și ploaie. Mergem bine până ce trecem Moldova. Când urcam dealul spre Oglinzi, aproape de Târgul Neamț, ne iese în cale o ploaie repede și îndesată. La plecare, omul care era șofer a uitat să pună la automobil pochitul de doc. Am mers cât vom fi mers cu ploaia în față și tot suind la deal se oprește motorul. Stăm în ploaie cam multișor, tuciuriul pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
că aveam șapte ani, Adi trei ani. Eu slabă, tenul ușor măsliniu, tunsă scurt cu breton și vizibil temperamentală, Adi mic, gras, ten deschis și păr blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon<footnote mic și îndesat footnote>”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi ceruse sprijinul : - Mariana, nu pot să urc, vino aici! - Mă băiete, nu poți pentru că ești gras, nici piciorul nu-l poți ridica, darămite să te
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să devină o veritabilă casă de filme pentru marii creatori ai momentului?! Desigur, costurile acestor lungmetraje (în mai multe variante cu totul și cu totul originale) sunt enorme, nu numai pentru noi, cei care le-am plătit cu vârf și îndesat, ci și pentru producător. De unde să iei, la prețurile de astăzi, atâta peliculă câtă este necesară pentru a monta, la momentul oportun, toate variantele posibile și imposibile ale evenimentelor grave petrecute în țară? Și, în definitiv, de unde atâția bani cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur, ruine. Numai dincolo de râpă se văd case de lut turtite, îndesate; de acolo începe orașul. Mă întreb care nebun, ce persoană excentrică a construit cocioaba asta care datează cel puțin de pe vremea Potopului. Chiar cu ochii închiși, îi văd cu precizie cele mai mici unghere și mă simt apăsat de atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
găsea expresia în acest comportament aberant pe care îl aveam cu toții. La unchiul meu era mai expresiv, pentru că el lua mereu sensul propriu al cuvintelor, se lua prea în serios. Era vorba să facă economie, apăi făcea cu vârf și îndesat și cam asta îi era toată activitatea. Nu mai rămânea loc de altceva. O grijă obsesivă pentru obiectele tehnice. De fapt, avea și o mașină de spălat pe care nu a folosit-o niciodată, dar îi dădea o senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vacă blândă, mă umflă râsul din prima, mă întorc la Niculescu, omul se plictisea așa, singur, se uită la noi lung, vede catastrofa și, înainte ca să mai putem face ceva, se strâmbă puternic, Ițcuș râde ca un prost, scurt și îndesat, noi nu ne mai putem opri, Beligan pare dintr-odată foarte interesat de chestie, se uită la Marcela, care se prinde și ne fulgeră cu privirea, Ițcuș își vede sfârșitul aproape și o dă pe hohote, chipurile plânge, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se umplea fața de o lumină cât lumea. Balerina era numărul său favorit, semăna oarecum cu Charlie Rivel, avea haz, realmente avea haz, se juca așa cum ne jucam noi acasă, la Botoșani, în omătul până la streașina casei. Era o balerină îndesată, cu sânii mari - evident, erau făcuți din două baloane care se spărgeau când cădea pe burtă, spre hazul miilor de spectatori, al copiilor mai ales, care îl iubeau teribil. Era generozitatea în persoană, ochii săi calzi vorbeau de la sine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mi-e ciudă doar că n-am avut mai multă prezență de spirit să îmi dau seama mai din timp în ce ape ne scăldam și mai mult curaj să-i gîtui pe cîțiva care o meritau cu vîrf și îndesat acolo pe Baricadă, sau cel puțin a doua zi la Guvern, spune Gulie. Și ce-ai fi rezolvat cu asta? întreabă Bătrînul. — Măcar ne-am fi descărcat și noi nervii, dom’ Comandant, spune cu năduf Tîrnăcop. După atîtea nopți nedormite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu s-au gîndit la altceva decît la lovele și zaiafeturi. Prea s-au întins mai mult decît le era plapuma. — Ai dreptate, spuse Timișoara, nu spun că nu merită să și-o ia fiecare în bot cu vîrf și îndesat. Mă tem numai ca nasolia asta să nu se întindă pînă la noi. Există cîțiva indivizi care ar fi în stare de orice numai ca să ne vadă scoși pe tușă. Am făcut și eu aceleași legături, tocmai de aceea mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
termină de ronțăit ovăzul. Da’ să nu fie cu gheață. Asta o să te coste o avere și nu știu de unde ai să plătești. Ia vezi, jupâne Froim, colea în fânul din coșul căruței. Ai să găsești plata cu vârf și îndesat. Dacă-i mâna lelii Zamfira, apoi știu că fac o afacere bună... Moș Dumitru îl cunoștea prea bine pe jupânul Froim, de aceea îi adusese cu asupra de măsură plată, pentru că avea să-i ceară ajutorul când va avea nevoie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
arătat cu degetul un bărbat care stătea În picioare la numai câțiva metri mai Încolo: Dacă pe el Îl căutați, uitați-l acolo. I-am mulțumit, am parcat mașina și ne-am dat jos. Șeful de echipă era un bărbat Îndesat, roșcovan la față, de Înălțime medie, cu o burtă mai mare decât a unei femei În ultima lună de sarcină: Îi atârna peste pantaloni ca rucsacul unui alpinist. S-a Întors cu fața la noi când ne-am apropiat și, aproape ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o plăcere imensă. Îi aud râsul bărbătesc. Vântul aspru o să-ți remodeleze oasele și nervii! E fericită că m-a lăsat fără replică. Slavă lui Buddha că e urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa o siluetă scundă și îndesată, sunt sigură că are parte de multă singurătate. Tunsoarea ei, potrivit propriilor spuse, e inspirată de Shakespeare. Seamănă cu o umbrelă deschisă. Fața ei prelungă are linii ascuțite. Pielea cuiva care fumează țigară de la țigară. Când vorbește, mâinile ei gesticulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din pușculiță? Știi doar că taică-său trage la măsea. Dacă află că te-ai luat de puștiul lui, ai încurcat-o. Are să se țină după tine și n-are să te slăbească până când nu ți-o plăti cu vârf și îndesat. Îți aduci aminte când a trebuit să te cocoți pe acoperișul chioșcului, ca să scapi de furia lui? Abia după ce l-am chemat pe fratele tău cu Nero, s-a hotărât să plece de acolo.” „Ei, asta s-a întâmplat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]