567 matches
-
a lui Bassepin, să vină pe lume ca să strângă bani. Nici măcar nu e un gând mai prostesc decât altele. A profitat destul. După moartea lui, toți banii au trecut în posesia Statului: o văduvă frumoasă, Statul, mereu veselă și niciodată îndoliată. Când Matziev s-a mutat la el, Bassepin i-a dat cea mai frumoasă cameră și, de fiecare dată când se întâlneau, își scotea scufia în fața lui. Puteai vedea atunci pe țeasta lui, între vreo trei sau patru fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mi se părea atât de rău în clipa aceea. Preferam să mor acum decât să mă mut în apartamentul pe care mama îl închiria în oraș, preferam să mor decât să atârn între ei, decât să îl văd pe el îndoliat, decât să o văd pe ea făcând eforturi dezgustătoare pentru a trăi, pentru a-și justifica păcatul, și mă gândeam că dacă aș muri poate că ei vor rămâne împreună, să aibă grijă de puținul care le-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mii de yeni nu-i chiar de lepădat. Eram Îngrijorat că nu-mi pot aminti. Mai mult ca sigur, banii aceștia nu erau pentru a cumpăra ceva deosebit. I-or fi adunat colegii și mi i-au Încredințat pentru familia Îndoliată a vreunui amic de la serviciu... Ușurel, ușurel! Nu puteam să-mi cer imposibilul! Dacă stau și mă gîndesc, nici nu mai eram funcționar și nu Înseamnă că dacă mă Înșel pe mine Însumi, adevărul este altul. Oare chiar Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
locul. Urăsc partea asta. Tot scopul ședinței e să fii informat, de către șeful de echipă, câți pasageri vor fi. Și dacă sunt cerințe deosebite de îndeplinit, cum ar fi mese speciale, VIP-uri, persoane în scaune cu rotile sau pasageri îndoliați. Asta e în regulă. Ne notăm toți cu meticulozitate detaliile în carnețelele noastre. Apoi șefa echipei răcnește câteva întrebări legate de siguranță, la întâmplare. Bineînțeles că siguranța la bord e o mare problemă - să știți că nu suntem plătite doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
imam-ul s-a oprit preț de o fracțiune sau două de secundă, savurând gustul pe care i-l lăsaseră În gură toate acele cuvinte sfinte. Apoi a Început din nou să recite. Tocmai ritmul acesta ondulatoriu mișca sufletele femeilor Îndoliate; nici una nu pricepea o boabă de arabă. Chiar și atunci când izbucneau În lacrimi și suspine, femeile aveau Întotdeauna grijă să nu plângă atât de tare Încât să acopere vocea imam-ului. Nu plângeau nici prea Încet, neuitând câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
familia Haber Nutzi și sora sa l-au Îngrijit pe părinte cât a fost internat la Spitalul Sfântul Spiridon și l-au condus cu adâncă tristețe pe ultimul drum. După emigrarea lor la Haiffa au trimis mult timp scrisori familiei Îndoliate. Familia Pr. Năvroteanu formată din 6 persoane, tranformau vizita invitaților Într-un deliciu prin talentul lor muzical transpus de variate instrumente muzicale. La echipa gazdei de melomani se adaugă familia Ing. T. Costin, originar din Stoicanii Sarocii. Familia Pr. Loghin
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
puteau concepe frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare fidelitate lui Parodi.) III Vineri, cu noaptea-n cap, Ricardo Sangiácomo stătea la taclale cu don Isidro. Sinceritatea angoasei lui Îți sărea În ochi. Palid, Îndoliat și nebărbierit, a mărturisit că nu dormise toată noaptea, că nu Închisese ochii de vreo alte câteva. — Se petrece o chestie grosolană. Una cât caru. Matale, domne, care ați dus păsemne o viață mai curând spălăcită, Între Închiriere și Închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ghiuju Cárdenas, ăla cu gherocu cenușiu, care, fincă Înoată ca câinele, da și-a păzit pipa dă porțelan care o ține dă podoabă În bot, tomna mi-a salvat viața când cu a mai nouă viitură pă Maldonado. Julio, băiețașu Îndoliat, cu faruri de-ți vine să-i pui telmometru și care mandea Îți garantesc că m-am vizionat cu iele bănuitor pă veridic din pricina la grandiroba lui sărăcăcioasă și aeru lui dă morcov prăpădit, că venea la marile mece dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
imaginat chiar cum arătau împreună cele două trupuri, unul gras și altul unduios. Șarpele boa și liana. Puah! O uram și pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să auzim... Acum e mai complicat. Fiecare aude ce vrea. Tot citind eu despre 11 septembrie și despre ce-a fost să fie după, parcurgând deci zeci de articole semnate de condee iscusite din țară și de peste oceane, despre America îndoliată și despre România deocheată (cele două imagini, nu știu de ce, se dezvoltau reciproc), despre tragedie și despre nihilism, despre scrierile lui Norman Mailer (pardon! voiam să spun Norman Manea) și ale lui Saul Below, trecând prin articolul lui Tony Judt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
vorbească pe scenă. Întoarcerea morților se înfăptuiește înăuntrul celor vii, prin aceștia ei își afirmă cu tărie prezența. Nu a construit Sofocle personajul Electrei în jurul ideii că părintele-i mort continuă să trăiască în ea? Cu toată ființa ei, veșnic îndoliata Electra refuză să uite, își închină întreaga viață amintirii nestinse născute din disperarea pierderii suferite. Pentru ea, fidelitatea față de cei ce nu mai sunt definește însăși noțiunea de conștiință a omului, incarnează esența valorilor umane, dintre care cea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
intens, strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și mângâietoare, buzele fin conturate. Femeia pe care o vedea nu semăna deloc cu o văduvă îndoliată, ofilită și lăcrimoasă. Arăta bine, chiar prea bine. Dar dincolo de ceea ce vedea și îi plăcea fără rezerve, Ledoulx se trezi strâns în limitele îndoielii de mai multe întrebări. De ce acceptase această femeie demnă de cel mai rafinat salon parizian să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta îl examinează. Danny își desprinse ochii de pe cadavru. Ieși pe rampă ca să-l caute pe Shortell, sufocat de duhoarea de formaldehidă, cu plămânii căutându-i avizi aerul curat. Un grup de mexicani stăteau în dreptul rampei, arborând expresiile unei familii îndoliate și uitându-se înăuntru. Unul din ei îl fixa insistent. Danny se strădui să-l repereze pe Shortell, apoi simți o mână pe umăr. Era Norton Layman, care îi spuse: — Tocmai am vorbit cu omul de la muzeu. Au identificat specimenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
wolverină - adică de gluton. Danny revăzu acel W însângerat de pe tapetul ieftin. Văzu un W în alb-negru, un W imprimat cu fier roșu pe fața lui Felix Gordean, W-uri pe toate mătăniile strânse în mâini de ciumeții de pachucos îndoliați, strânși laolaltă. Văzu la W-uri până când Jack Shortell apăru pe rampă și-l apucă de braț, iar el se auzi spunându-i: — Adu-l pe Breuning. Nu-s sigur că o să pot face față. Apoi văzu numai sânge. PAGINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chemat atât de dimineață dacă nu era ceva urgent. Ceea ce vă voi spune acum încă nu s-a anunțat oficial și nici nu se va anunța. Mal se uită la mentorul lui de la LAPD. Omul, rareori grav, părea acum aproape îndoliat. — Ce s-a întâmplat, domnule? Green își aprinse o țigară. — Ploaia a produs niște alunecări de teren pe coline. În urmă cu aproape o oră a fost descoperit un cadavru pe drumul de acces care duce la semnul cu „Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iarna, se agățau de sănii ca de ultima speranță, dar vizitii le desprindeau mâinile lăsându-i să se rostogolească în zăpadă. Dar, ca și în alte situații similare, am învins. Mai târziu am rămas trei din patru frați, părinții rămânând îndoliați o viață. După ani, a venit vremea să mă desprind de familie, plecând tocmai în Bacău unde eram tot străină și singură. M-am străduit să fiu o elevă bună la învățătură. Timpul a trecut, “urcușul” a fost anevoios, dar
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
Eitan, Îți stau la dispoziție. Am să-ți Întind chiar și celălalt obraz, dacă asta te va ajuta să-ți mai liniștești puțin hormonii. După care Sfântul Augustin al nostru ne va consola pe tine și pe mine, Împreună cu toți Îndoliații Sionului și ai Ierusalimului, spuse și, Întorcându-se cu o rotație perfectă, se Îndepărtă cu pași elastici, netezindu-și puloverul alb, pe gât, și lăsând tăcerea să se-aștearnă În urma lui. Cei doi medici dispărură În cabinetul doctorului Eitan. Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stare mai mult sufletească, probabil, deoarece averea lui Drăgănescu era cu totul la dispoziția ei. Pe acea avere n-o confunda însă cu moștenirea de acum, căreia, fără să știe de ce, îi făcea loc aparte. Pe când Mika-Le scria nenumărate adrese îndoliate și convocări de advocați, Elena găsea timp să trimită pe elegantele ei cărți de corespondență un cuvânt de amintire tuturor interpreților, în-cepînd, firește, cu Marcian, care, prin câteva telegrame călduroase, se arătase tot atât de bun amic, cât de mare artist. Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fără absolut nici un fel de muzică. Curând însă instrumentele mute păruse Elenei triste și ea cea dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Oberaußem abia dacă am avut ce să ne spunem. Poate că privirea aruncată pe deasupra mormintelor îți lua graiul, dar coșurile fumegânde ale întreprinderii Fortuna Nord spuneau mereu același lucru: Viața merge mai departe, viața merge mai departe... În afară de asta, grupul îndoliat se vedea înconjurat de pietre de mormânt din diabas, marmură de Silezia, calcar și granit belgian, care stăteau printre gardurile vii și tufișuri și ar fi putut proveni, toate, din atelierul Göbel, chiar dacă starostele calfelor Korneff și cu mine duseserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așteptându-și dureroasele anotimpuri? Gândul, prieten și dușman, mă bate amical pe umăr și-mi face semn discret cu ochiul să nu-i ascult îndemnul. Doar gândul a mai rămas în imensitatea golului din mine. Îmi astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate apare... Își vărsa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încerc să mai scriu ultimele versuri despre acel ce sunt sigură că nu se va mai putea întoarce. Nici ușa și nici fereastra de vise nu-l va mai putea aștepta la fel ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în căutare de vânt răvășit, Și mai doriți să-mi studiați aureola?! N-o să reușiți niciodată deoarece ea face parte din saturația dorului la capăt de linie unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu puterile lumilor îndoliate. AMESTEC DE SUFLETE S-a lăsat noapte în sufletul meu. Liniștea iubirilor e în căutare de lume. Stelele întârziate își dezvelesc trupurile reci. Mânia e o ghilotină a umbrelor care nu poate să ierte toate aceste dureri. Poate cineva se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și soarta îi era petcetluită fără nicio ezitare și fără menajamente, așa cum s-a întâmplat în ultima vreme cu cei doi țărani fruntași de la Calafindești și cu cei trei de la Frătăuți... că nici măcar cadavrele lor n-au fost încredințate familiilor îndoliate spre creștinească înmormântare. Prin sate se răspândise vestea cutremurotoare cum că tov. căpitan i-a împușcat pentru uneltire împotriva orânduirii sociale și abia după aceea a cerut justiției să-i condamne la moarte în regim de urgență pe acești vrăjmași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]