9,974 matches
-
realități și pentru demonstrarea principiului ne putem sprijini copios pe fapte și pe evenimente din istoria mare, pentru a înțelege mecanismul concret al unor asemenea întîmplări este suficient să aruncăm o privire ceva mai zglobie în jurul nostru. Cum cineva a îndrăznit să tulbure tihna somnolentă a unui anumit loc, așa cum s-a întîmplat cu regretatul Ștefan Drăghici la Călărași, de a cărui dispariție PDSR-ul este responsabil moral din pricina panicii pe care a creat-o în rîndul celor din afara cercului clientelar
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
face aprecieri globale' exclusiv atunci cînd am parcurs absolut tot ce a scris autorul pe care-l comentăm, ni-e teamă că și în ce-l privește s-ar cuveni a-i aștepta ultima filă scrisă înaintea decesului pînă a îndrăzni să-l abordăm cu pana critică. Să ne ierte dl Alexandru George, dar nu e aci o nouă obstrucționare a criticii? Aburul de senzațional ("misterul', cum obișnuiește să spună dl Alexandru George, cînd e și cînd nu e cazul) se
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
văzut ce scrie unul dintre cei mai apreciați critici ai momentului, Valeriu Cristea, de la care te-ai fi așteptat la cu totul altceva și care nu a ezitat să mă numească "ticălos" pe mine și pe încă vreo cîțiva care îndrăzniseră să pună în discuție situația unui scriitor foarte discutabil, de altminteri, și care nu era un artist cu valoarea și scăderile lui, ci o entitate intangibilă, un fel de zeu supraterestru. Ei bine, criticul acesta, foarte stimat de mine, pînă
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
și scăderile lui, ci o entitate intangibilă, un fel de zeu supraterestru. Ei bine, criticul acesta, foarte stimat de mine, pînă în acea clipă, nu ezita să interzică (?!?) discuția și să aplice o scatoalcă pînă și unei... "doamne editoare" care îndrăznise să ia apărarea lui Marin Preda (căci despre el era vorba), afirmînd: " Cred că, în anumite situații, a apăra pe cineva e doar un alt mod de a-l acuza. În care? În acela în care acuzațiile sînt, de fapt
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
săraci împotriva bogaților sau să-i ajuți pe cei bogați să-i considere pe cei săraci niște neputincioși, neadaptați la noile împrejurări prin care trece România. E și mai ușor să constați periodic că sporește numărul celor care nu mai îndrăznesc să-și dorească decît sănătate și că se împuținează cei care își fac planuri de viitor. În ultimele zile ale anului trecut, m-a uimit cît de mulți bucureșteni și-au făcut provizii de pocnitori, rachete și artificii. Acest uriaș
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
Caragiale e un mare vizionar - ceea ce e de recunoscut spre onoarea sa". Să observ că, dincolo de aprecierile așa-zicînd favorabile din final, Zamfirescu neagă aici întreaga operă a lui Caragiale (mai ales dramaturgia). Cît despre Făclia de Paște, își menținea opinia, îndrăznind să conteste opinia lui Maiorescu. "Ce dovedește asta. Că dumneavoastră una vă place mai mult decît alta, iar că lui Caragiale nu-i place Allesio. Dar cu asta nu s-a dovedit că O făclie de paște e o bună
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
dintr-un film precum "Singur acasă". Ideologizarea a afectat serios imaginarul infantil? Un muncitor musculos care își preamărește buldozerul este mai mult ideologizat decît Rambo? Iar aceasta nu se vrea o critică a suspiciunii, anticapitalistă sau ceva de felul acesta. îndrăznesc să spun că a existat un fond de normalitate pe fondul căreia mai erau posibile opțiunile. Comuniștii nu au știut că aducînd ideologia în tema iubirii adolescentine, de exemplu, o pot distruge pe cea dintîi. Este ușor să decupezi acele
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
la mitul sacru al literaturii române din Strada Plantelor, locația sanatoriului Șuțu. Cu aceeași oscilație deja adjudecată între SF și lirism, între demitizare culturală și îndrăzneală sexuală, autorul reconstruiește în această poveste un crîmpei din viața Luceafărului poeziei românești. Și îndrăznesc să spun, deși mă aștept să fiu contrazisă de agitatorii de serviciu care probabil nu vor citi această oroare, că o face cu un fel de tandrețe. Un personaj călătorește în timp pentru a-l întîlni pe Messer "altfel decît
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
fostei librării o placă de aramă cu numele meu pe ea! Chiar dacă rămân convinsă că sunt o scriitoare fără cultură, și nici cu prea mult talent, am totuși pe unul din zidurile Londrei o placă dedicată mie. Cine ar fi îndrăznit să viseze la o asemenea poveste?" În toată această mirare, ironia n-o părăsește, dar nu mai este cea jucăușă și mușcătoare, ci una deconcertant de amară. Știe că succesul nu i-a venit din scrisul pentru care trudise toată
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
era reprobabil." Patetismul acestor rînduri cere un curaj nebun. Altfel nu poți spune că ai luat o decizie personală în numele a mii de morți. Trecerea în absolut a unei decizii (la urma urmei) individuale este mai mult decît riscată. Aș îndrăzni să spun că așa ceva nu se face - pentru că îți "omori" credibilitatea și autenticitatea textului. Gelu Ruscanu a văzut idei și vorbea cam ca Liiceanu în astfel de pasaje. Ultima "declarație" este făcută unor oameni "aruncați în groapa comună a istoriei
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
încă altele la fel de înnoitoare. Dar, încă o dată, de ce comunica aceasta, în plin 1953, președintelui Academiei R. P. R., Traian Săvulescu? Îi luase Dumnezeu mințile, le păstrase, era o frondă calculată de a încunoștința înaltul forum științific al țării cu ce îndrăznește să se ocupe un academician de vreme nouă? Cine ar putea răspunde? Textele din Sionismul la prieteni sunt o dovadă peremptorie că, iată, un preot cu aplecări teoretice teologale, a iubit sincer poporul evreu, îmbrățișînd chiar cauza lui Israel, sionismul
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
că este ceva extrem de periculos; Hal povestește cum, aflat la L. A. pentru un atelier de proză, la un moment dat, unul dintre cursanți, înainte de a-și citi creația, scoate pistolul și amenință că-l va ucide pe cel care va îndrăzni să rîdă fiindcă proza îi fusese inspirată de propria-i mamă; Charles completează imaginea cu descrierea devastării propriului birou de către cîțiva studenți, creațiile lor ținînd de gangsta rap, după ce se străduise să le explice că limba engleză conține mai mult
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
moară la puțină vreme după asta. Una din puținele emisiuni la care mă uitam, de cîteva luni încoace, era "Orient-Expres", pe Antena 1. Se difuza sîmbăta după-amiază, într-un interval convenabil. Avea un realizator cu idei și invitați de marcă. îndrăznesc să presupun că avea și o audiență bună - căci mulți dintre amicii și cunoscuții mei o urmăreau, îmi vorbeau despre ea. Stelian Tănase, cel care concepea și modera întîlnirile din "Orient-Expres", aproape că-mi vindecase nostalgia după emisiunile lui Iosif
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
și pe care - depășind chiar prognozele noastre cele mai sumbre - regimul posttotalitar le reia prea adesea, sub forma unor variațiuni pe aceeași temă. Ce premiu ar mai putea contrabalansa, consola, drege cît de cît viața mea de exilat intern, aș îndrăzni să spun reprezentativ, așa cum a fost, așa cum este? Oare ceea ce vine prea tîrziu, vine cu adevărat? Un premiu reprezintă un soi de idealizare a celui căruia i se acordă, o scoatere a sa din context pentru a fi țintuit ca
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
ajunge la profunzime, la o adevărată cunoaștere a lumii a propriei vieți, la un sens... Cum s-a închegat această viziune, care mi se pare a fi foarte caracteristică? Pentru că există, pe de o parte, foarte multe obiecte, pe care îndrăznesc să spun că le surprindeți cu o mare precizie și forță de sugestie a concretului, și, pe de altă parte, un puternic sentiment al vidului existențial, al faptului că toate aceste obiecte nu sunt decât un soi de măști, de
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
poate ști ori simți, accentuează cu atât mai mult o anumită tristețe a enciclopedismului - căci se vede că, în cele din urmă, personajele Dv., ascund, sub enorma îngrămădire de imagini, de definiții, cuvinte, comentarii, o tristețe pe care nici nu îndrăznesc sau nu sunt capabile să o mărturisească... Care e sentimentul Dv. în această privință? Întâi de toate, aș spune că o mare calitate umană este ușurătatea, politețea și buna dispoziție... E insuportabil să plângi toată ziua, e mai bine să
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
în cadrul căreia scopurile sînt apreciate în funcție de mijloacele folosite pentru atingerea lor. Cine ar avea astăzi curajul, în România, se întreabă Bujor Nedelcovici, să scrie o carte despre Responsabilitatea românească, asemănătoare cu aceea a lui Karl Jaspers: Responsabilitatea germană? Cine ar îndrăzni să scrie despre Prostia românească, așa cum André Glucksmann a scris La bętise? - recent publicată la București". În mediul românesc, de regulă, vinovăția se transferă asupra altuia. Spre a se păstra figura "superiorității" absolute a etniei noastre, obișnuim a incrimina Occidentul
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
ministru își pune la punct partenerii de dialog. Vorba vine de dialog: într-un interviu la BBC (care-ar trebui citat mereu, ca mostră de rea-credință și suficiență), d-na Puwak aproape l-a luat la palme pe reporterul ce îndrăznea să-i pună niște întrebări (cât se poate de inocente, de altfel). Propoziții precum: "N-ați citit programul partidului nostru", "Vă rog să încetați cu insinuările", " Nu cunoașteți activitatea noastră" etc. etc., eschiva permanentă de la un răspuns direct arată că
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
poetului, nu e decît o înstrăinare de obiectul iubirii sale universale: "Mă simt în continuare foarte departe de mine. O ființă/ care trăiește viața altcuiva. Un trandafir adînc. O fîntînă/ cu ghimpi.(...) Atîta timp,/ de cînd nici o pasăre nu mai îndrăznește să zboare/ în prelungirea semnului pe care-l am, din copilărie,/ pe frunte" (Mă simt în continuare foarte departe). Să urmărim acum drumul către regăsirea iubirii, supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
asimilat, cu o luciferică satisfacție, ființei lăuntrice. Pătrunzînd în bolgia unui pragmatism al vîrstei mature, autorul își vizionează gratuitățile ca pe niște dansatoare adormite, ce tresar în atmosfera unei desensibilizări suverane: " În casa aceea dormeau dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în jur./ Uneori desfăceau degetele încet,/ Rotindu-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
totală incapacitate de lucru de o săptămînă". Și la 21 august 1936: "tot august pierdut fără lucru și, în consecință, "bilanț negativ al vacanței"". E consemnarea cu care se încheie, de fapt, această dramatică secțiune din viața marelui E. Lovinescu. Îndrăznesc să sper că în vreo doi ani vom vedea apărînd și ceea ce a mai rămas nepublicat din acest relevabil jurnal. E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV. Ediție de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt. Note de Alexandru George, Margareta Feraru
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
apoi, bizarerie a întregului scenariu, de unde știe (vreau să spun cum poate proba) dl N. Georgescu că Maiorescu a folosit un manuscris pregătit de poet, cînd nu se știe măcar cînd a ajuns lada de manuscrise eminesciene în posesia criticului. Îndrăznesc să cred că sumarul l-a alcătuit ("întocmit") Maiorescu, folosindu-se de colecția Convorbirilor literare și unele manuscrise aflate în posesia sa sau a altora. De altfel, mai tîrziu, cînd s-au pregătit edițiile V.G. Morțun și, mai ales, A.D.
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
fără să-și pună vădit nici una dintre problemele de mai sus sau altele conexe, nici după ce unul dintre noii premiați și alții asemeni lui au făcut demonstrația palpabilă a falimentului antreprizei subprofesionale, cu filme pe care, terminîndu-le în fine, nu îndrăznesc să le prezinte publicului. Condamnați la dragoste (La veuve de Saint-Pierre) de Patrice Leconte - Franța-Canada, 2000 - cu Juliette Binoche, Emir Kusturica, Daniel Auteuil. Naufragiatul (Cast Away) de Robert Zemeckis - SUA, 2000 - cu Tom Hanks, Helen Hunt, Nick Searcy.
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
pe care e greu să le iei de la capăt nu e lesne de acceptat; * Pentru că facem față cu greu schimbărilor, nefiind tocmai atât de inteligenți, talentați, competenți și civilizați cum ne place la nebunie să ni se spună. Dacă cineva îndrăznește să pună sub semnul întrebării virtuțile noastre bimilenare, îl sfâșiem cu furie.) Dar să ne gândim puțin: dacă suntem așa de geniali, de ce atunci toți meșterii pe care-i plătim pentru construcții și reparații sunt incapabili să ne facă lucrul
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
cuvenite noua doleanță a guvernului României. Iar de Weck se interesa mult de soarta evreilor, primind asigurări, dar era neputincios să abroge decizia furioasă a dictatorului de a-l trimite pe W. Filderman în Transnistria, ca pedeapsă că acesta a îndrăznit, într-un memoriu, să demonstreze că evreii nu mai au de unde procura imensa sumă ce li se impusese. Reîntors dintr-o vacanță în Elveția, de Weck îl informa pe M. Antonescu că "anglo-americanii nu pot face nimic pentru România cît
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]