1,132 matches
-
anume munca sa. "Cel care, ascultând de această poruncă a lui Dumnezeu, a cucerit, a arat și a însămânțat vreo parte (din acest pământ), i-a adăugat astfel ceva ce era proprietatea sa, la care nimeni altul nu avea vreo îndreptățire și nici nu i-o putea lua fără a-i aduce un prejudiciu"24. Bineînțeles, se păstrează și aici condiția ca nimeni să nu își extindă proprietatea atât de mult încât să lipsească alți oameni de la cele necesare supraviețuirii, căci
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din țara aceasta știe că există serioase probleme în învățământul românesc. Unii dintre ei au și soluții. Dar de aici până la declarațiile prezidențiale populiste, lipsite de orice întemeiere, este un pas pe care șeful statului n-are dreptul și nici îndreptățirea să-l facă. Înainte de toate, sistemul Bologna în care funcționează școala de filosofie românească are, pe lângă incontestabile avantaje, și mari carențe, neajunsuri. Unul dintre ele vizează principiul finanțării pe student. Pe românește spus: "ai studenți, ai bani. Mai mulți studenți
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în acest orizont științific apar imediat unele controverse. Astfel, mult discutata problemă a diversității biologice și a salvării speciilor aflate pe cale de dispariție ar putea fi reconsiderată într-un mod neașteptat din perspectiva teoriei evoluționiste. S-ar putea afirma cu îndreptățire că tocmai evoluția a dus la dispariția a numeroase specii. Așadar, un evoluționist ar putea susține că este firească dispariția speciilor. Desigur, față de un asemenea argument teoreticianul mediului va replica arătând că în prezent dispar specii din cauza omului, iar nu
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
descoperit și contemplat de vreun subiect. O cale tentantă de urmat este aceea a echivalării dintre natura sălbatică și frumusețe. Și în acest caz putem identifica o ambivalență ce permite situări teoretice divergente. Pe de o parte, putem discuta cu îndreptățire despre frumusețea unui peisaj în întregime natural, nealterat de om, ori despre frumusețea unui animal sălbatic. Carlson propune o asemenea echivalare, considerând natura virgină un bun estetic 171. Pe de altă parte, dacă luăm în considerare specificitatea operei de artă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în sensul că sunt corelate cu anumite principii de dreptate rezonabile sau care pot fi susținute și apărate pe o bază rațională. Bandman consideră că pornind de la aceste condiții poziția 2 dintre cele enumerate mai sus poate fi susținută cu îndreptățire. Pentru a susține această teză Bandman preia distincția juridică dintre drepturi in personam și drepturi in rem. În cazul drepturilor in personam acțiunea penală se exercită împotriva persoanei care a săvârșit infracțiunea, pe când în cazul drepturilor in rem acțiunea penală
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
țări, mișcări și personalități extrem de diverse, formînd un amalgam grotesc a cărui singură logică, singur liant este interesul american imediat. Aceasta se încadrează bine în ceea ce se numește "gîndire unică" sau "gîndire nulă" (Gilles Deleuze). Dar putem oare vorbi cu îndreptățire despre un nou pericol fascist, sau toate acestea nu sunt decît niște "bushisme"? Oficiosul neoconservator american The Weekly Standard, ca și cotidianul britanic The Independent utilizează frecvent termenul de "fascism islamic". Este deci radicalismul islamic contemporan unul de tip fascist
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unei părți necesită o perioadă de timp, acea parte este ținută să execute contractul prima, dacă din convenția părților sau din împrejurări nu rezultă altfel. Art. 1556 C.civ. reglementează excepția de neexecutare a contractului. Excepția de neexecutare constă în îndreptățirea oricărei dintre părțile contractului sinalagmatic, de a refuza să-și execute obligația asumată, atâta vreme cât cealaltă parte nu-și execută obligația corelativă. Atunci când obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
cu scopul de a configura o elocvență creștină și, în consecință, identifică în scriitorii creștini, care s-au format tocmai în spiritul acelei Scripturi, pe primii auctores. De aceea, creștinul nu are de ce să fie educat prin studierea păgânilor. Cu îndreptățire, cercetătorii au insistat asupra acestei noutăți a poziției lui Augustin, amplificată și de faptul că scriitorii creștini înșiși evitaseră și înainte această problemă. E important să observăm însă că Augustin nu vorbește de „retorică păgână” sau „retorică creștină”, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propuse și explicate și doctrine fundamentale ale filosofiei augustiniene ce sunt apoi discutate cu metode mai științifice în alte opere (de exemplu, în aceea despre Trinitate), cum ar fi aceea a funcției esențiale a credinței, necesară pentru a înțelege. „Cu îndreptățire câte unul obiectează: «eu trebuie să înțeleg pentru a putea crede»; dar și eu îți răspund cu nu mai puțină îndreptățire, cu vorbele profetului, crede, ca să înțelegi (cf. Is. 7, 9: dacă nu veți crede, nu veți înțelege). Avem dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exemplu, în aceea despre Trinitate), cum ar fi aceea a funcției esențiale a credinței, necesară pentru a înțelege. „Cu îndreptățire câte unul obiectează: «eu trebuie să înțeleg pentru a putea crede»; dar și eu îți răspund cu nu mai puțină îndreptățire, cu vorbele profetului, crede, ca să înțelegi (cf. Is. 7, 9: dacă nu veți crede, nu veți înțelege). Avem dreptate amândoi: înțelege, ca să crezi și crede, pentru a înțelege; încearcă să mă înțelegi pe mine acum când îți vorbesc, și crede
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culturale, cu partea de limbă greacă a imperiului, ceea ce dus la reînnoirea cunoștințelor de limbă și literatură grecească. Pentru acest motiv, în unele studii recente (de exemplu în cele datorate lui Pierre Courcelle) s-a putut vorbi cu o anume îndreptățire de o „renaștere teodoriciană” care a avut ca principale centre Roma, Ravenna și Milano. Totuși, în Italia nu se înregistrează o răspândire a culturii pe scară largă, așa cum se întâmplă încă, în aceeași perioadă, în Galia, chiar dacă personalitățile reprezentative pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
există decât Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminând păgânismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie, sau, cu atât mai mult, cea a lui Grigorie cel Mare”, observă cu îndreptățire Cazier, „nici Africa lui Augustin și nici Galia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine așa cum o cunoaștem în Evul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
special pe arieni și eunomieni: exegeza asupra Ioan 1, 1 îi oferă ocazia de a face lungi digresiuni pentru a demonstra că Tatăl și Fiul au fiecare în sine o existență personală proprie și că Fiul este Dumnezeu cu aceeași îndreptățire ca și Tatăl. Deși Chiril ia în mod clar distanță față de cristologia antiohiană, nu apar aici nici numele lui Nestorios, nici terminologia referitoare la unirea dintre divin și uman în Cristos, teză pe care Chiril o adoptă în timpul controversei; considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. Erau stigmatizate aici și condamnate cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tată, nici Duhul Sfânt pe Fiu; Fiul și Duhul Sfânt sunt creaturi; noi suntem cu Fiul într-o relație analoagă aceleia în care este
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pornind de la lucrările sale, iar acum îi îndeamnă să se îndrepte către El și să iasă din epoca neștiinței în vederea Judecății de Apoi și a Învierii. Și tocmai când Pavel abordează această ultimă temă, ascultătorii îl lasă baltă: nu fără îndreptățire, Luca vedea tocmai în acest motiv evanghelic un obstacol greu de depășit pentru tradiția culturală greacă. Astfel, succesul lui Pavel la Atena a fost limitat, nu inexistent, pentru că, afirmă autorul bizuindu-se probabil pe tradiție, unii dintre ascultători s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul producției acestui autor, extrem de preocupat de chestiunile religioase, spre deosebire de cei doi istorici laici, Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împotriva controlului politic instaurat de comuniști i-a supărat pe sătenii noștri, deoarece s-au întrerupt concertele de muzică populară. Oamenii aceștia, „poporul” cum sunt generic numiți ei, nu sunt decât un obiect de referință la care apelează, cu egală îndreptățire, puterea și opoziția. Conaționalii noștri de la țară alcătuiesc o specie foarte originală, antropologic vorbind. Comuniștii îi consideră „moldoveni”, le invocă opțiunea pro-comunistă de la ultimele alegeri, cu care încearcă să se legitimeze, și dorința lor fierbinte de a îmbrățișa limba rusă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
când e înfrânt într-o luptă − a momentului − de sămădău și aceasta pentru că justificarea îi minimalizează, dacă nu chiar îi justifică, înfrângerea pe care altfel nu ar fi putut-o accepta. Orgoliul își găsește de fiecare dată, pentru orice faptă îndreptățire. Cititorul poate fi tentat să susțină această "teorie" existențialistă și chiar să o dezvolte în forma unei culpabilități "externe": "vinovată e lumea cea rău întocmită"83, Ghiță are "o vină tragică și nu morală"84. Disculparea e categorică în măsura în care criticul
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
perseverența de maturizare ale mișcării feminismului românesc interbelic sunt revăzute prin filtrul diferenței, transmise explicit de inițiativă/intenția Alexandrinei Cantacuzino, aceea de a pregăti politicește, prin acțiuni eficiente, un partid politic independent, ca formulă/ program, care să dispună atât de îndreptățire politică, cât și de forță. Bine proporționata și corect îndosariata, arhiva vremii își fundamentează temelia în evenimentele următorilor ani: 1921 (înființarea asociației "Consiliului Național al Femeilor Române", având statut de centru-for coordonator al feminismului), 1923 (concretizarea inițiativei progresiste de înființare
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Tudor Vianu și Vladimir Streinu. Simpatia mentorului sburătorist se îndreaptă vizibil către această generație, care și-a exercitat mandatul în perioada interbelică, menținându-se pe linia estetică inaugurată de Maiorescu. Lovinescu observă cu îndreptățire că ea „s-a născut estetică, cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dânsul exegetic. Numai evenimentele literare din urmă le-au trezit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
celeilalte. Narațiunea biografică streiniană amintește în chip izbitor de modalitatea călinesciană aplicată la Creangă. Ipotezele biografice sunt avansate cu prudență acolo unde documentele de arhivă sunt neîndestulătoare sau neclare. „După afirmații directe sau numai piezișe, s-ar zice cu egală îndreptățire (despre copilul Hogaș, n.n.Ă că se naște primogenit, că se află printre întâii născuți, că vine după primii patru și chiar, potrivit singurului arbore genealogic, stângaci alcătuit în familie, că ar fi ultimul.” 3 Interesează mai puțin în lucrarea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
care au descins un Ioachim Botez și, mai târziu, în latura prozei declamabile, Geo Bogza. Hogaș face literatură din contemplația naturii „ca un intelectual”, „e un beletrist”. Contrazicând imaginea lui Hogaș acreditată de critica mai veche, Vladimir Streinu observă cu îndreptățire: „firea lui de citadin, de cărturar și mai bine zis de intelectual și literat.”3 Ediția Hogaș întocmită de Streinu, precum și micromonografia la care ne-am referit în rândurile de mai sus demonstrează fără putere de tăgadă rolul esențial al
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Streinu vede fie un „Don Juan al abstracțiunilor”2, fie un spontan, „un produs natural.”3 Despre Tudor Vianu: „Ceea ce-i particulariza gândirea era prin urmare mișcarea, cu frecvență de act reflex, de a extrage din fenomenele observate legea, adică îndreptățirea lor la existență.”4 Altfel spus, criticul apreciază rigoarea rațională a confratelui său, preocupat permanent de organizarea materiei sensibile. Perpessicius este văzut din perspectiva austerității, umilinței, migalei și răbdării ... monahale: „O călugărie fără sutană, adică supunerea cu aceeași umilință la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a mișcat întotdeauna cu dezinvoltură, ca un cunoscător avizat ce era și ca un iubitor constant al valorilor consolidate. Incursiuni în literatura universală În articolul intitulat Literatura universală (publicat în revista „Amfiteatru” din ianuarie 1970Ă, Vladimir Streinu scria cu profundă îndreptățire: „Nicio judecată de valoare nu mai e astăzi posibilă fără să se 1 op. cit., p. 270 73 țină seama de confruntarea operei apreciate cu creații similare din alte literaturi, de care se ia cunoștință neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]