654 matches
-
pe fereastra unui compartiment de tren, eul liric al Norăi Iuga este singur cu gîndurile sale, retrăiește cu înfrigurată bucurie scene dintr-o existență tot mai îndepărtată în timp. Rememorarea marilor revelații din primii ani ai copilăriei este sublimă și înduioșătoare. Ea îi permite autoarei să se situeze pe respectivul palier existențial și să se bucure nu atât pentru descoperirea în sine cît pentru regăsirea unei stări de spririt. Pentru că, privită din acel punct al începutului, lumea părea să deschidă o
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
revederii. O mare parte dintre trucurile de speriat ale filmului horror sunt trecute în revistă, toate aceste boîtes à surprise din care diavolul cu aerul său de bătrân pișichier apare puțin cam mototolit și cu gagurile cam răsuflate are ceva înduioșător în sine. De altfel, această lume problematică a adolescenței este evocată prin rebela Carolyn Stoddard (Chloë Grace Moretz), cea care-l respinge sistematic pe strămoșul demodat al familiei, așa cum îl acceptă un băiețel, imaginea emblematică probabil a unei copilării în
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
predam la Universitatea din Chicago, nu am putut participa la congresul de la Boulder. Am trimis o comunicare referitoare la ultimele momente ale vieții lui Mircea Eliade (14-22 aprilie 1986), la devoțiunea neclintită a soției sale, Christinel Eliade, și la atitudinea înduioșătoare a atâtora dintre prietenii și discipolii săi. Înțeleg că această comunicare, împreună cu alta mult mai autoritativă, semnată de Eugen Ionescu, au fost citite în sesiunea de deschidere a conferinței, la 8 mai. Acesta e motivul pentru care le-am inclus
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
la o petrecere, un cuplu a început să se certe. Eu explicam ceva unui client, iar zgomotul m-a făcut să ridic vocea, dar ceilalți oaspeți erau extrem de interesați și au început să șușotească scuipînd tot felul de adjective: „dizgrațios,“ „înduioșător“, „ridicol“, „întristător“, „lipsit de respect“. Atunci mi-am dat seama că majoritatea oamenilor au rezerve emoționale imense, de care scăpau investind în obiecte pe care nu le puteau folosi. Eu nu aveam emoții în exces pentru că mi le absorbea munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de geană, de unde și le-a scuturat cu un clipit. Am continuat, urmând atent bosele țestei, împrăștiind pe jos zulufii moi, până ce întreaga frunte s-a prelungit până la fontanelă. Am defrișat apoi zona din jurul urechiușei stângi (acum am observat cerceii înduioșători de fetiță: trei bobițe rubinii ca de zmeură prinse într-un strop de aur inferior), apoi ceafa, încercînd din răsputeri să nu privesc litografia bizară tot mai mult dezvăluită. Cei doi mușchi ai cefei au mai păstrat până la sfârșit între
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
devenit mult mai explicit ca limbaj al gesturilor și mai enigmatic în același timp. Căci cele două, cu coafură identică, același păr sârmos și pe jumătate cărunt, se atingeau, se priveau, circula între ele o iubire foarte greu de interpretat, înduioșătoare și ciudată. Cea mai în vârstă o lua uneori după umăr pe cealaltă, cu priviri de liniștire, de asigurare, alteori o strângea ușor de brațul grăsuț sau o mângâia pe antebraț. La care prima, stângace, ușor aplecată-n față, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mână, dădură ocol caselor ruinate, încercînd să mai zărească, prin mormanele de cărămidă și mobilă sfărâmată, vreun vestigiu al fostei lor vieți. Când ajunseră în spate, la intrarea de serviciu, pe unde ucenicele intrau de obicei în clădire, o priveliște înduioșătoare li se înfățișă. Maria n-avea s-o uite niciodată, și avea s-o povestească de nenumărate ori, în pacea bucătăriei invadate de fulgi de la plopi și de viespi, pregătind cartofii cu rântaș pentru Mircea și răsfrângând în priviri crenelurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i arătase cum să-și împingă țeava de carne în locașul umed, anume făcut, mirosind nu a pește, cum se zicea, ci a știmă a apelor, a fărmăcătoare. Băiatul văzuse atunci prima dată, la lumină de opaiț, țâțele groase, fundul înduioșător ca de fetiță, crăpătura cu franjuri de carne dintre pulpe, corpul cu piele dulce al celuilalt om, al omului străin și dorit numit femeie, și curbele și umezinle acelui altfel de om îi schimbaseră ochii, din ochi de copil, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe sfinți cu ură și mare asprime. Însuși profetul fu aruncat în temniță, împreună cu toți apostolii și bătrânii. Dar, minune! Scopiții, îngenuncheați pe paiele putrede și îngreunați de lanțurile de aramă, Prinseră să-și cânte cu glasuri de copii ciudatele, înduioșătoarele litanii până ce, la vibrația lor, verigile lanțurilor deveniră fragede ca tulpinele de păpădie. Luminate de cântarea de aur, zidurile beciurilor se făcură și ele străvezii ca zgârciurile, lăsând să se vadă, pe coridoare, gardienii, iar în celelalte beciuri de taină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ci aproape din altă specie. Modestă și cenușie, coafată cât de ieftin cu putință, cu un fel de ghemotoace de păr moale pe țeasta subțire ca unghia, îmbătrînită-nainte de vreme, Maria nu avea altă frumusețe decât tocmai lipsa ei dezarmantă, înduioșătoare, de podoabe. Și totuși, ce fată frumușică fusese, gândi Ionel, privind-o cu milă. Acum nu se mai îngrijea deloc, trăia în umbra bărbatului și-a copilului, le lăsa lor totul, le-ar fi dat și sufletul din ea dac-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
chemată la Moscova ca să fie angajată la Circul Mare, căci tovarășul De-brecenov, fostul clovn cunoscut sub numele de Ciornîi, bătuse maica Rusie în lung și-n lat ca să găsească opt rusălcuțe de-o vârstă și de-o statură, opt pitice înduioșătoare dar și înveselitoare, cu care să alcătuiască superba trupă. Învățaseră apoi, mâncând destule nuiele la fund și peste pulpe, tot ce știau acum, căci erau toate contorsioniste cu spinări de cauciuc, jonglere cu farfurii, cercuri și măciuci aurite, formidabile gimnaste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bancheta mașinii miliției și priveam printre zăbrele lumea bucureșteană, ruinată, cenușie, distrusă, fețele posomorite pe lângă care treceam, Daciile cu tabla strâmbă pe care le depășeam... Viața mea era-n altă parte, culorile mele erau altele. Totul era aici cenușiu sub înduioșătorul, primăvăraticul cer albastru. Ce straniu: războaiele și cataclismele le văzusem totdeauna ca pe o peliculă alb-negru de film foarte vechi, cu pete și zgârieturi, cu fețe și clădiri înecate într-un noroi unanim. Cum puteai fi atunci arestat într-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
militară nu l-ar fi împiedicat să iubească la fel ca oricare alt bărbat, probabil că Maria ar fi fost femeia vieții lui. Putea fi deopotrivă ingenuă și cutezătoare, putea mobiliza în favoarea ei o inteligență drăcească, dar și cele mai înduioșătoare dintre naivități. Nu mai era tânără, dar corpul ei păstra o naturalețe seducătoare prin micile sale imperfecțiuni. Simțea în buzunarul pantalonilor cum mărul se lovește de coapsa sa. Ciudat fruct. Atât de banal pentru un pământean, atât de exotic pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
disperată, pentru că singurul lor prizonier, pilotul transportorului, refuza să coopereze și se dovedea un ins destul de rezistent la torturi. Nici unul dintre ei nu-și dădea seama cum funcționa memoria ancestrală, dar spectacolul readucerii lor la viață era de-a dreptul înduioșător. Vedeau fețe cunoscute, își aminteau imediat de fapte de arme trăite împreună, de poveri de sânge pe care le aveau unii pentru ceilalți, căpătate pe când luptau pe Pământ ca să își salveze viețile. Printre ei erau ingineri de geniu, soldați admirabili
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de nepărtinitoare ar fi obligată să le-o asigure. Va trebui să recunosc deschis că, în aceste condiții grele, de adevărată panică, întreținută prin toate mijloacele posibile, înainte de a se declanșa ostilitățile, premierul a făcut un gest de-a dreptul înduioșător: le-a trimis ortacilor - de care era legat (împreună cu întreaga echipă din care face parte) prin bătălia câștigată împreună, cu ocazia loviturii de stat de tip legionar din 14-15 iunie - o dubă cu pâine. Pot să depun mărturie - sub jurământ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
invidia rivalilor săi, ci ca un outsider oarecare de la Zalău. Faptul că abia de acolo, de la distanță, ne-a putut amenința că își asumă în continuare răspunderea mi se pare nu numai un argument în acest sens, ci și ceva înduioșător de trist. Ceea ce nu mă împiedică să spun că, în condițiile date, noi nu ne mai asumăm nici o răspundere pentru Domnia Sa. Și nu dintr-un capriciu, ci fiindcă ne gândim că, dacă într-un oraș ca Zalăul, în care oamenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ca prin minune din ghearele unei vulpi. La început narațiunea are aspectul unei variațiuni pe tema rățoiului cel urât respins de celelalte orătănii dar apoi, prin evocarea prieteniei care se leagă între el, câine și motan, proza capătă turnura unei înduioșătoare și amuzante pledoarii în favoarea bunei conviețuiri între făpturile necuvântătoare (cu sugestia că și între copii ar trebui să domnească o armonie asemănătoare). Înduioșător este și finalul istoriei cu Rilă, iepurele sălbatic crescut o vreme de copii și apoi repus în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dar apoi, prin evocarea prieteniei care se leagă între el, câine și motan, proza capătă turnura unei înduioșătoare și amuzante pledoarii în favoarea bunei conviețuiri între făpturile necuvântătoare (cu sugestia că și între copii ar trebui să domnească o armonie asemănătoare). Înduioșător este și finalul istoriei cu Rilă, iepurele sălbatic crescut o vreme de copii și apoi repus în libertate. În cușca goală copiii continuă să lase peste noapte hrană, cu speranța că micul animal nu-și va uita binefăcătorii: „Cuțulache i-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Nu sunt sigur dacă Înțeleg eu bine ce tot spuneți acolo. Haide, las-o moartă, Neumaier, doar știm amândoi foarte bine că afacerile de care te ocupi dumneata sunt mai mult decât par a fi, nu constau doar În scenete Înduioșătoare care au loc la tejghea. Suflă fumul și se uită la capătul trabucului: — Insinuați cumva că aș cumpăra marfă furată, Herr Gunther? Căci dacă asta faceți... — Ciulește bine urechile, Neumaier, că n-am terminat Încă. Clientul meu dispune de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chiar atunci când am Încercat, cât ne-au ținut puterile, să ne protejăm prin Însingurare, sperând să nu fim contaminați de maladiile mediului și ale epocii. Cartea este darnică În numeroase observații și scene - diferența dintre București și Cluj, de pildă, Înduioșătoarea secvență cu Puia Rebreanu -, ca și În excelente portrete, mai ales de scriitori și activiști sau ale psihozei colective (moartea lui Preda etc.). Sunt cu totul de acord cu autorul (timpul a și probat-o, de altfel) că problemele acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la suprafață, ștergându-și chipul umed și roșu. — O să trebuiască să-mi cumpăr lenjerie complicată de pe internet sau chestii de-astea? Izbucniră într-un râs sugrumat, înfierbântat de compasiune. Întâlnirea îi zgâlțâise mai rău decât își imaginase Weber. Sylvie rămăsese înduioșător de egală cu sine, iar el își dădea palme pentru prostia lui de fiecare dată când ea îi zâmbea curajos. După treizeci de ani, ar fi trebuit să primească vestea cu oboseală sarcastică, să-și dea seama că era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreau să spun, și nu a doua oară când fusese din cauza lui Ed. Am hotărât s-o iau pe ocolite. Nu-mi vine să cred. Dar într-o zi vei avea propriii copii... Nu mă lăsă să-mi termin descrierea înduioșătoare a vieții de familie. — Eu nu. Niciodată. — Ce vrei să spui? Eram șocată de cât de direct devenise brusc. Nu vreau să mai trec niciodată prin așa ceva. Nu aș mai putea. Ar fi de o sută de ori mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lăsau să ies pe ușa redacției din strada C. Mille, fără să mă ...controleze. CÎnd li se părea că sărisem calul, confiscînd o poză prețioasă, mi-o opreau; cu fotografiile obișnuite Însă, mă lăsau să trec, probabil și impresionați de Înduioșătoarea și inedita mea pasiune... Nostim a fost un episod dintr-o vară a acelor ani : primesc un telefon de la unul din redactori - Virgil Munteanu - și sunt luat la-ntrebări Băi, ne-a dispărut registrul cu telefoanele colaboratorilor ; nu l-ai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în fetița aceasta și ceva grav, matur, căci suferința este o experiență prin care nimeni nu poate trece fără urmări..., dar asta era. Stând în preajma ei zi și noapte, Arm îi istorisea propria ei copilărie cu atâtea și atâtea pățanii înduioșătoare și pline de învățăminte, o mângâia și îi promitea solemn că avea s-o învețe și pe ea, cât de curând, să picteze icoane pe sticlă. Ba, dacă dorea, avea să-l inițieze în această taină și pe zburdalnicul acela
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la fostele sărbători politice (7 noiembrie, 1 mai, 23 august etc.); se mai adună la mormântul lui Ceaușescu, de ziua nașterii dictatorului și cântă, cântă cu gura mare și fals, aproape răcnit, sau plâng pe umerii tovarășilor, amintind prin vorbe înduioșătoare că ce bine mai era, că ce bine se mai fura, iar despre înfometarea românilor nu scot nici un cuvânt; ei mai vorbesc într-un fel: când este vreme urâtă, vreme să nu dai un câine afară, se întâlnesc doi, trei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]