5,366 matches
-
ei fiu. Am încercat să-mi închipui uimirea și spaima și oroarea din ochii ei, să-mi imaginez drumul prin confuzia unui imperiu care nu mai era, Galiția, Moravia, câmpia Panonică, Transilvania și Banat. Setea și foamea pe care le îndurase - «Eram doar cu rochia de pe mine» - și deruta când va fi coborât din tren în orașul necunoscut, în care se vorbeau curent trei-patru limbi, dar în care nimeni nu se grăbea să intre în vorbă cu tine. M-am gândit
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
vagă prin conținut, „icoanele sufletului“ fiind aici ideile care pluteau în aerul unui Cernăuți pentru care Bucureștiul era nu numai pricină de emulație (prin „Gîndirea“, „Criterion“ sau mișcarea legionară), dar și prilej de frustrare, din cauza eclipsei pe care provincia o îndura în marginea centrului. Pentru niște tineri intelectuali școliți în „Mica Vienă“, cum i se spunea în interbelic Cernăuțiului, grație spiritului de rivalitate culturală și totodată spre a-l distinge de acel „mic Paris“ care, sub imperiul hybrisului regățean, amenința să
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
doar ca țigani, ca hoți, ca violatori, ca umile ființe (încă umanoide) care muncesc în orice condiții, pentru un cîștig mizer. Sîntem în Europa exact unde ne propunem să fim. Adică nicăieri. Dar hai să zicem că Statul nu se îndură să rupă de la gura securistului, care a pus pumnul în gură românului pînă mai ieri, ca să plătească intelighenția, dar de ce nu îi vine în minte să folosească o materie primă excepțională în folosul său ...?! E vorba de imaginea, mintea și
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
care îl admirăm pînă astăzi. Dosoftei nu a fost însă doar un simplu poet, ci un înalt prelat care scria poezie; a rămas deci apropiat de textul biblic, chiar atunci cînd a brodat somptuos pe marginea lui. De aceea chinurile îndurate de omul Dosoftei, nedreptățit de contemporanii săi, rămîn mereu aluzive și poartă sens general. Stau față-n față cu lirismul unui poet religios ce își transformă suferințele proprii într-o viziune a suferințelor umane, pe modelul lui San Juan de la
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
deceniu al secolului XX am visat-o. Nu aceasta este Europa pentru care peste 1.000 de români și-au dat viața în lupta cu trupele dictatorului Ceaușescu în decembrie 1989. Nu aceasta este Europa pentru care cetățenii României au îndurat în timpul mandatului meu de președinte cumplite suferințe pe lângă care privațiunile actualei crize par minore. Odată cu alegerea mea ca președinte al României, a încetat orice monitorizare de către Consiliul Europei a României pentru că noi ne-am asumat atunci toate reformele necesare, inclusiv
Emil Constantinescu demontează minciuna cu lovitura de stat într-o scrisoare către Barroso () [Corola-journal/Journalistic/43369_a_44694]
-
Mamele fac risipă de relații sociale, tații fac abuz de putere. În spațiul școlii, familia pare solidă și în formă. Nu e, însă, decât o răzbunare a mamelor (cele mai multe, poate nu fără motiv, de băieți) pentru marginalizarea pe care o îndură. Aici, unde tații nu se amestecă, în educația copiilor, e spațiul lor de manevră. Evident că același destin care nu-i lasă pe ei să fie mai mult decât funcționari umili și umiliți nu le lasă nici pe ele să
Familii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4339_a_5664]
-
căutatul zadarnic al unei slujbe. În serile și nopțile petrecute singur în toată școala, cu porțile și ușile încuiate, își trăgea sufletul prin secretariat sau oficiul unde avea un pat pliant moștenit de la predecesorul său, despre care auzise că se îndurase să iasă la pensie după mai bine de patruzeci de ani petrecuți în post. Povestea asta parcă ar fi dat să răscolească în el năzuința după o astfel de împlinire, un dar și pînă la urmă o răsplată a sorții
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
e însă mai puțin adevărat că ea l-a iubit și pe Laurian. A fost doar primul bărbat din viața ei. Laurian a dezvirginat-o pe cînd avea șaisprezece ani, i-a făcut doi copii minunați și nu s-a îndurat să divorțeze de el, deși ar putea să numere pe degete de cîte ori a regulat-o de cînd sînt împreună. Ținu să-i spună că, pe lîngă tarele și metehnele care i-au mîncat viața, Laurain are și niște
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
luminat de firme de magazine și localuri cu program nonstop, savurînd fiecare secundă și fiecare milimetru de decor, mișcările, zgomotele, mirosurile. Tîrgul ei, orașul, primul oraș peste care a deschis ochii pe cînd avea șapte ani, cînd maică-sa se îndurase so aducă, s-o plimbe prin magazinele din Pitești ca să-i cumpere uniformă de școală. Mai încoace văzuse Parisul, Londra, Madridul, Ierusalimul, făcuse excursii pe banii lui Laurian, parcă doar pentru a afla că nicăieri nu-i mai pe sufletul
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
un „nu mai ai nici un haz”. Să fi fost Bubico, ar fi zburat peste bord... Așadar, există o victimă, și există o audiență. Jocul, în aparență comic, este destul de crud. Amicii se întrec în a smulge secretul care, altminteri, trebuie îndurat pe cont propriu. Stau mărturie Stavrache sau Dragomir, soțul Anei. Ori popa Niță, din Păcat, o punere în scenă foarte potrivită a ponoaselor gustate cu delicii de cei pe care nu-i inculpă. Ascensiunea unora se hrănește din căderea celorlalți
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
suprem, căruia îi va datora și rapida săltare în ierarhie. Disciplinat peste măsură, nu călca nici cu un centimetru linia și ordinea (...). Poate așa se și explică mecanismul său interior, umilința omului deștept, că prost nu era defel - obligat să îndure carapacea inculturii ierarhice, de unde reversul de a păstra o distanță imperială față de subalterni”. De un portret în apă tare are parte Pompiliu Macovei („Voiajor prin viață, lipsit de griji și însingurat va trăi 97 de ani. A închis ochii într-
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
maximă și că dacă nu mă supun, cine știe cu ce cazne îngrozitoare or să mă mai muncească dregătorii și slujbașii aceștia ai iadului, lacomi și stricați cum sunt. Dar dacă mă supun în acest punct, nu înseamnă că am îndurat totul degeaba? M-am zbătut să-mi înalț capul - care părea că o să se frângă în orice clipă de gât - și-am căutat spre lumina lumânărilor, unde i-am zărit pe regele Yama și pe judecătorii de lângă el; pe chipurile
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
clipe, apoi își ridică blând soția în șezut. Se uită lung la ea, după care începu să o lovească, întâi cu palmele, apoi cu pumnii. Dumnezeii mă-tii de curvă! Cât crezi că o să-ți mai permit?! Cât o să mai îndur?! Spune, de ce taci?! Crezi că nu am aflat de porcăriile tale, mă crezi chiar atât de prost?! Femeia doar își acoperi fața, îndurând loviturile fără să plângă, fără să spună nimic... O bătu gospodărește, până obosi, după care se așeză
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu pumnii. Dumnezeii mă-tii de curvă! Cât crezi că o să-ți mai permit?! Cât o să mai îndur?! Spune, de ce taci?! Crezi că nu am aflat de porcăriile tale, mă crezi chiar atât de prost?! Femeia doar își acoperi fața, îndurând loviturile fără să plângă, fără să spună nimic... O bătu gospodărește, până obosi, după care se așeză neputincios pe marginea patului și începu să plângă. Ilona, răvășită, deja vânătă la ochi, oricât și-i apărase, se lipi de el și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
asta n-am să știu niciodată. Îmi făcusem de multă vreme socotelile că cea mai bună șansă de a o prinde singură ca să-i vorbesc ar fi s-o însoțesc la baie. Dar ca să ceri voie la toaletă, trebuia să înduri rușinea râsetelor întregii grupe, toți fiind foarte amuzați de posibilitatea de a te pișa pe tine. Zile la rând am văzut-o scuzându-se pentru a se duce la toaletă, fără a mă putea desprinde din scaunul meu, urându mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ungher și-și clăti mâinile și fața. Udă încă, ștergându-se în fața icoanelor, la picioarele lui Miluță, cu prosopul în mâini, prinse să se închine cu glas tare, cu voce schimbată. Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se numele tău... Îndură-te de noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre... Luă apoi mătura de după ușă, târnul de gunoi, o cârpă și puse mâna pe clanță. Mălaiul s-a terminat. Vino jos după făină, la Invalid, o rugă și închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el, și începură să-l lege. Mirosea atât de tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să merg în seara asta la recepție, cu cei albi sau cei roșii?” ...Mărunțișuri cotidiene. 15 noiembrie Distanța fizică dintre noi a început să doară, sutele de kilometri dintre mine și tine devin, pe zi ce trece, mai greu de îndurat. Vezi tu, nu anii ne despart pe noi, așa cum, în repetate rânduri, ai afirmat, ci distanțele și împrejurările încâlcite în care ne-am întâlnit. Mă gândeam, la început, că va fi suportabil, scriindu-ne sau vorbind la telefon. Nu a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu tună nu-i adună” sau „după sac și petic”. Vara fiind, mai treceau femeile cu de-ale gurii să ducă în câmp, la prășitori ori la secerători și cum fetele stăteau pe drum și plângeau de foame, se mai îndura câte o femeie și le mai dădea câte ceva de pomană pentru a-și mai astâmpăra gurile de foame. Colbul era gros pe drum, fetele mai scăpau mâncarea în colb și așa cu colbul gros o mâncau de foame. Dar nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
numai ei o știu, că noi nu avem cum să știm. I-au reparat mamei fetei, o căsuță batrânească, Flora Stănescu - undeva mai În fundul curții și au silit-o să se retragă acolo. Fostă soție, devenită soacră. Ce va fi Îndurat numai ea știe, că de plâns, mereu o vedeam plânsă. Așa sunt femeile, adună În ele necazuri și numai ce auzi ca s-au stins. Te mai și Întrebi, de ce, că doar nu o știam bolnavă. Au trecut anii, tatăl
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
spus cu mâinile Împreunate: „Doamne, eu Îți mulțumesc, numai Tu l-ai făcut pe fermier să mă cheme la muncă și să aibă Încredere În mine”, dar dacă este doar un vis... fă să nu mă mai trezesc niciodată. Am Îndurat multe.... Era așa de fericit, că nici pe la cârciumă nu a mai intrat, a dat fuga acasă să-i dea nevestei sale vestea cea mare. N-am să-l fac de rușine, gândea omul pedalând pe bicicletă, am să muncesc
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
adormit copiii, Îi spusese ea de cum descălecase de pe bicicletă, au tot așteptat poate le aduci și lor niște struguri dar, i-a biruit somnul. Veste mare, nevastă! Spusese omul În grabă. Plecăm din cocioaba asta cât de curând. S-a Îndurat Bunul Dumnezeu și de noi. Ne mutăm la ferma din satul vecin, o să lucrez la vaci, o să l ajut pe cel ce se ocupă de mulgătoarea automată și primim și două camere În barăcile pentru muncitorii permanenți. O să ducem laptele
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să se culce mai devreme pentru a se scula cu noaptea În cap a doua zi. Ceasul deșteptător suna la ora trei și jumatate, cum Îl potrivise mama Încă de seara. Andreea se Întorsese pe cealaltă parte și nu se Îndura să se scoale. Nu mai mergem...mi-e somn... Și mie ...dar de mers...vom merge, hai sus că nu avem timp, spusese mama În timp ce Începuse deja să se Îmbrace cu un trening alb cu dugi albastre și pantofi ușori
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
o rețetă cu un șir de unsori, prafuri și alte medicamente, care au ajutat-o. La noi, la farmacie, nu a găsit și am plecat eu, a doua zi, să-i cumpăr din raion aceste medicamente, iar ea a mai îndurat o zi durerea, căci de la durere, nici să mănânce nu putea, mi se rupea și mie inima de mila ei. De la acest accident, au început marele greutăți; bunica nu putea să facă nimic, nici să îndoaie mâna nu putea, i
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin află catharsisul tragismului existenței prin lauda vieții transfigurată poetic, a vieții care este o moarte conștientă de sine, așa cum afirmă în finalul poemului În albastru adorabil, referindu-se la cumplitele suferințe îndurate prin ce nedrept destin ? de Oedip: "A trăi este o moarte, iar moartea este ea însăși o viață". Pentru Schiller cultivarea frumosului unit cu eticul, kalokaghatia, este sensul poeziei vieții, iar pentru Novalis, cufundarea mistică în misterul infinit al nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]