587 matches
-
primare, Tit a dat examen de admitere la liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, a reușit dar după începerea cursurilor a fost trimis acasă pentru că tata nu voia să se înscrie în colhoz. Eram diacon în Suceava. Am făcut act de înfiere pe numele meu și l-am adus la Suceava și a mers la cursuri, la liceu. După ce a trecut în clasa a VI-a s-a descoperit „hoția” cu înfierea, și n-a mai fost primit nici la liceul din
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în colhoz. Eram diacon în Suceava. Am făcut act de înfiere pe numele meu și l-am adus la Suceava și a mers la cursuri, la liceu. După ce a trecut în clasa a VI-a s-a descoperit „hoția” cu înfierea, și n-a mai fost primit nici la liceul din Suceava. Cu ajutorul unchiului Constantin l-am înscris la Liceul de energie electrică din Iași, unde a trecut și bacalaureatul. Ca fiu de chiabur, n-a fost admis la cursurile de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Hristos. Devenim uniți cu El și ne Împărtășim de harul și darurile Lui. În cadrul credinței creștine se utilizează un număr de imagini pentru a reliefa bogăția acestei teme : spre exemplu, utilizarea de către Sfântul Apostol Pavel a imaginii legale a adopției (Înfierii). Această imagine este utilizată de marele apostol pentru a exprima relația dintre credincioși și Iisus Hristos (Romani 8, 15 ; 8, 23 ; 9, 4 ; Galateni 4, 5 ; Efeseni 1, Răbdarea suferinței și sporirea duhovnicească 197 5). Conform legii romane, un tată
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a Sfântului Ioan Hrisostom. Cuvântul este Fiu prin natură: oamenii devin "fii prin participare". Cu alte cuvinte, a participa la dumnezeirea Fiului presupune
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
doar mai târziu în viață<footnote Brown-Driver Briggs, Hebrew and English Lexicon, Hendrickson Publishers, 1996, p. 654-655. footnote>. Deci, pruncii se nasc fără păcate personale, dar nu fără trupul virtual al păcatului; însă, Botezul nefiind numai „iertarea păcatelor”, ci și „înfiere”, cu atât mai mult Duhul Sfânt va sălășlui în cei ce nu au păcate personale prin Botez, „Hristos urmând a fi tot mai mult cunoscut prin trăirea lor în comunitate”<footnote Diacon Ioan Caraza, op. cit., p. 113. footnote>. Necesitatea Botezului
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
la procesul de divorț, despre care nu știu dacă a înțeles atunci că este unul pur formal. Atunci, în acele vremuri, pentru ca astfel de copii să intre la școală se foloseau două metode și anume: divorț de soțul arestat sau înfierea copilului de către o cunoștință sau rudă care avea un “dosar bun”. In cazul meu, pentru că nu a avut cine să mă înfieze, am optat pentru această variantă, cu divorțul. Din păcate nu știu dacă a folosit, eu n-am fost
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
G. Nițu, în Scrierile Părinților Apostolici, vol. II, 1928, p. 162. footnote>. Așa cum amintea și pelagianul Iulian din Eclanum, Sfântul Ioan Hrisostom predica: ,,De aceea Și botezăm copiii, deși nu au păcate (personale - n. n.): ca să li se adauge sfințenia, dreptatea, înfierea, moștenirea, înfrățirea, să fie mădulare ale lui Hristos, să devină sălaș al Duhului”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a a aceluiași rostită către neofiți, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, în vol. Cateheze
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
binele său, pentru satisfacții personale. Coliban nu avea copii și totuși ar fi vrut să aibă. Simțea în ființa sa o neîmplinire? Voia să-și asigure pentru momentele grele ale bătrâneții un sprijin. Gândul îl chinuia. Și a recurs la înfierea unei fetițe. Copilul! Câtă gingășie a pus Dumnezeu în această minune. Cerul se coboară la noi prin curăția și nevinovăția ființei acesteia, despre care nu știm decât că este minunată. Ființa noastră se împrospătează și se înalță dincolo de toate răutățile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
61 de ani. Mai are un frate de 33 de ani, căsătorit și locuiește împreună cu tatăl în sartul natal. f. atitudinea față de copilul instituționalizat: - îl vizitează lunar; - nu doresc să-l lase definitiv în leagăn; - dacă sunt familii doritoare pentru înfiere, sunt de acord și cu înfierea (părinții copilului). 3. Situația socială a tatălui: a. S.A., 31 ani, născut în aceeași comună cu soția; b. căsătorit; c. are liceul; d. muncitor calificat în meseria de lăcătuș mecanic în cadrul Întreprinderii Mecanice Roman
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
frate de 33 de ani, căsătorit și locuiește împreună cu tatăl în sartul natal. f. atitudinea față de copilul instituționalizat: - îl vizitează lunar; - nu doresc să-l lase definitiv în leagăn; - dacă sunt familii doritoare pentru înfiere, sunt de acord și cu înfierea (părinții copilului). 3. Situația socială a tatălui: a. S.A., 31 ani, născut în aceeași comună cu soția; b. căsătorit; c. are liceul; d. muncitor calificat în meseria de lăcătuș mecanic în cadrul Întreprinderii Mecanice Roman; e. provine din familie tot de la
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
MEMBRILOR FAMILIEI FAȚĂ DE SITUAȚIA ACTUALĂ A COPILULUI vizitarea acestuia în cadrul Leagănului de copiirar - obișnuit - mai des - vizita în leagăn are motivație reală sau superficială - nu acceptă să-și viziteze copilul în Leagăn - dacă sunt de acord cu posibilitatea adopției sau înfierii copilului, sau plasament familial. 6. OBSERVAȚII Anexa 6 ISTORICUL SOCIAL AL DEZVOLTĂRII COPILULUI NUMELE ȘI PRENUMELE COPILULUI SEXUL FIUL LUI..... ȘI AL ..... LOCUL ȘI DATA NAȘTERII NAȚIONALITATEA RELIGIA 1. NAȘTEREA - normală - cu suferință - la termen - înainte de termen - reacțiile părinților la
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
mele, HenrietteSieglinde, ca după moartea ei să nu mă abandoneze. La numai un an și jumătate am rămas orfan. Sora mea nu împlinise vârsta majoratului. Deși s-au făcut multe presiuni asupra ei, pentru ca eu să fiu dat spre înfiere sau chiar să fiu trimis la orfelinat, sora mea, care promisese mamei că va rămâne cu mine, nu mă abandonează. În data de 15 iulie 1949, la solicitarea surorii mele, Sfatul Popular al Comunei Steierdorfanina eliberează un certificat care atestă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
consideră că, în mod normal, educația copilului până la șapte ani trebuie să se facă în familie, însă, pentru cazuri speciale, el recomandă crearea de "așezăminte destinate spre a da o îngrijire și o creștere umană copiilor găsiți sau părăsiți", precum și "înfierea sugarilor, a căror mame nu pot îngriji de ei, fiind ocupate în timpul zilei afară de domiciliul lor" și de asemenea "mai multe săli destinate pentru păzirea, în timpul zilei, a copiilor de la doi la șapte ani, fii de părinți muncitori, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Hristos. Devenim uniți cu El Și ne împărtășim de harul și darurile Lui. În cadrul credinței creștine se utilizează un număr de imagini pentru a reliefa bogăția acestei teme: spre exemplu, utilizarea de către Sfântul Apostol Pavel a imaginii legale a adopției (înfierii). Această imagine este utilizată de marele apostol pentru a exprima relația dintre credincioși Și Iisus Hristos (Rom. 8, 15; 8, 23; 9, 4; Gal. 4, 5; Efes. 1, 5). Conform legii romane, un tată poate înfia copii în afara familiei naturale
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ioaneică, exigențele apostolului reprezintă și orizontul de legitimitate al Evangheliei față de sistemul legislativ al Vechiului Testament. Viața în Biserică concretizează pentru creștini, atât la nivel personal, cât și într-o dimensiune comunitară, misterul trinitar al nașterii Cuvântului din Dumnezeu. Experiența înfierii duhovnicești este ecoul perihorezei treimice, în care viața de iubire a Tatălui se împărtășește fără știrbire Fiului și Duhului Sfânt. Fără să pătimească nașterea din nou, teologul ar cădea în platitudinea exteriorității; el n-ar practica decât o foarte săracă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
netezirea inteligenței. Dimpotrivă, prin curățirea de patimi, mintea ajunge să poată contempla creația în Dumnezeu, iar pe Dumnezeu în creație. Țelul ultim al monahului este nașterea din nou prin însoțirea cu Mirele ceresc. Duhovnicească, această nuntă are și caracterul unei înfieri sau unei nașteri tainice. Nu poate fi aici imaginată deprimanta autosuficiență în acel „doi” cu care astăzi începe și, foarte adesea, se termină viața de familie. Ființa călugărului este răstignită dintr-o neînțeleasă economie a iubirii. Pentru monahi, lumea întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
umane în Corpul Mistic al lui Hristos. Astfel, nostalgia omului, demonstrată prin istorie, de a deveni "asemenea lui Dumnezeu", biciuită de ispita de a și-o împlini cu sau fără voia lui Dumnezeu, este pe deplin împlinită în creștinism, prin înfierea oamenilor drept Fii ai lui Dumnezeu: laolaltă, însă fără deosebire de sex, condiție socială sau culoare, sînt chemați să devină una cu Corpul Mistic al lui Hristos. Toți, însă înfrățiți nu doar în planul natural, drept creaturi ale unui Tată
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de sex, condiție socială sau culoare, sînt chemați să devină una cu Corpul Mistic al lui Hristos. Toți, însă înfrățiți nu doar în planul natural, drept creaturi ale unui Tată unic, ci și în planul supranatural, în măsura în care au devenit, prin înfiere, Fii ai lui Dumnezeu și, împreună cu Hristos, moștenitori. Alte cîteva scurte observații asupra realizării identității Ătman = Brahman în planul spiritualității indiene. Sigur că valoarea unui sistem filozofic sau religios este judecată după rezultatele obținute de cei care îl împărtășesc sau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
alianță”, „legământ”, „a reînnoi alianța”, „angajament”, „datorie”, „fidelitate”, etc., d) vocabular pascal: „eliberare”, „mântuire”, „luptă”, „victorie”, „a muri”, „a învia”, „înfrângerea celui rău”, „noua viață”, „lumină”, „bucurie”, „pace”, „reînnoire”, etc., e) vocabular familial: „tată”, „frați”, „casă”, „renaștere”, „comuniune”, „unitate”, „adopție”, „înfiere”, „a îmbrățișa”, „a înveșmânta”, „a lua parte la masă”, „banchet”, „a fi prezent”, „a servi”, „a rămâne în iubire”, „a mângâia”, etc., f) vocabular medical: „rană”, „boală”, „fragilitate”, „sănătate”, „medic”, „medicină”, „remediu”, „a vindeca”, „a avea grijă”, „a deschide ochii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că în El omul se îndumnezeiește și devine fiu adoptiv al lui Dumnezeu. Dar Cuvântul, Mântuitor fiind, este cu adevărat Dumnezeu, întrucât El n-ar putea în dumnezei pe om și nu l-ar putea ridica pe acesta la filiație (înfiere)divină, chiar și numai adoptivă, decât fiind El Însuși cu adevărat șiprin natură Dumnezeu și Fiu al lui Dumnezeu. Deci Fiul luiDumnezeu este Dumnezeu adevărat, de aceeași ființă (oJmoouvsio")cu Tatăl, fiindcă prin întruparea Lui se poate îndumnezei creatura:„Dacă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
fii ai lui Dumnezeu” ca „ieșire la pășune”, însemna cănu mai era credința apostolică. De aceea, Sfinții Părinți au așezat mărturisirea credinței apostolice după celebrarea Jertfei și Învierii Mântuitorului în cadrul Sfintei Liturghii și înainte de rugăciuneade invocare a Duhului Sfânt pentru „înfiere” în urma asemănăriicu Hristos prin „înviere”. De-a lungul Anului liturgic în care se ce-lebrează lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos în între-gimea ei, ca pe „calea nouă și vie” (Evrei 10, 20) spre deosebire decea a literei din Lege
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
-o lor, ca toți să fie una” (Ioan 17, 22).Așa se înțeleg Cuvintele Sale: „Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac l-amfăcut” (Ioan 17, 4). Nu poate exista unitate fără această „slavă” careurmează să aducă și ,înfierea” prin invocarea Duhului Sfânt, așa cumfără o slavă a mirelui și a miresei, nu poate exista „nunta”. Jertfa Mântuitorului a însemnat sfințirea ucenicilor în „adevărul” (Ioan 14, 6), că viața Sa nu poate fi ținută de moarte, fiind deaceea „Calea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Hristos, Care spusese: „Vă voi lua laMine, ca să fiți și voi acolo unde Eu sunt” (Ioan 14, 3); „Eu sunt viu și voi veți fi vii” (Ioan 14, 19). Această „adunare” va dobândi comuniunea în Hristos prin Duhul Sfânt ca „înfiere” (Galateni 4, 6), ca otaină de nuntă (Matei 22, 2), ca o slavă în Hristos. Duhul Sfânt estemarele „primat” al Bisericii, Care îl preamărește pe Hristos (Ioan16, 14) ca „Domn al slavei” ucenicilor (1 Corinteni 2, 8). În Bisericaslavei, Cuvântul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorulînvierii noastre”, invocă săvârșitorii Sfintei Liturghii după intrareacu Cinstitele Daruri. Învierea cu duhul era deschiderea din nou aochilor credinței pentru cei ce erau sub stăpânirea slavei luiHristos: „Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziți!”. Era„înfierea” prin mângâierea Duhului Sfânt: „Pentru că suntem fii, atrimis Dumnezeu pe duhul Fiului Său în inimile voastre prin carestrigăm: Tatăl Nostru!” (Gaateni 4, 6) Credința înseamnă, deci, că,având pe Hristos în inimi, oamenii nu-L mai doresc în fața ochilor(2
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
imperiul Atotputerniciei divine. Înstarea primordială a oamenilor Cuvântul era viață „atotțiitoare”,plină de darurile Duhului Sfânt, ca sămânța bună în țarina lui Dum-nezeu (Matei 13, 24). Dacă era numai „atotputernicie”, Cuvântulnu putea fi călcat, dar nici nu putea duce la „înfiere”. Între tăria atot-țiitoare a lui Dumnezeu și atotputernicia Sa este o diferență ca din-tre Vechiul și Noul Testament: „Nu prin oștiri sau prin forță voi facetoate acestea, ci prin Duhul Meu”, făgăduia Dumnezeu prin prooroci lucrarea Sa în Hristos (Zaharia 4
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]