560 matches
-
pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001 de nopți, Peștera Liliecilor. Spaimele întunericului I ntrarea în adîncul peșterii nu prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră lanternele și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca, Virgil și Nuțu. Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult curaj. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-l m-m-mai știu nici eu. Și, colac peste pupăză, chiar în clipa aceea, nu departe de ei, în locul unde pădurea era mai întunecoasă și mlaștina mai puturoasă, se auzi de două ori un strigăt sfîșietor: Ajutooor! Ajutooor! Toți tăcură înfiorați și se uitară unul la altul cu niște ochi în care puteai citi convingerea fiecăruia că se apropie sfîrșitul lumii. Ce-a fost asta? întrebă doctorul, vînăt la față. Cineva a strigat după ajutor din partea aceea, arătă Matei cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o gogoașă?... Cine ți-a spus că eu aș fi discutat cu Virgil despre poezia ta? Adică mă crezi pe mine fără caracter? Bărzăunul se uită la ea pe de o parte înfiorat de tonul cu care-i vorbea și, pe de altă parte, bucuros c-o vede lîngă el. Dar nu se pricepu să-i dea nici un răspuns. Ilinca mai continuă să-l ferchezuiască pe același ton cîteva secunde, apoi se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
avea speranță în ea. V. tînăr îl privesc cum se resoarbe încet în mine. Și mă pomenesc cu sufletul invadat de un zeu bolnav; cuprins de însingurare ca de o sîngerare veșnică. Scriitorul din spital îl simt pe V. tînăr înfiorat de experiența imaginară. N-a reușit să-l încălzească cu nimic. Nici pe mine încercarea asta nu m-a scos din plasa propriei memorii. Am rămas prins în capcana amintirii dureroase a Elenei pe care nimic n-a reușit s-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
noi dacă se întîmplă ceva.” Dar nimeni nu se mișcă. Eu strig și, chiar de ei nu mă aud, rămîn cîteva clipe paralizați căci le recit: „-Eu sînt Ieri,/ Eu sînt Astăzi,/ Eu sînt Mîine...5 ” Se uită întrebători și înfiorați unii la alții neștiind ce să creadă căci eu sînt peste tot: subtil și, în același timp mineral. V. tînăr înghit etapele. Trăiesc arzînd cu fierbințeala fosforului renunțînd la orice control sau cenzură. Mă căsătoresc, fac copii, scriu ca disperatul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aceasta îi spune trebuie să fii perfectă. Și imediat, nebuna pășește atent în cabina strâmtă de duș și închide ușile circulare și dă drumul la apă și mâinile i se plimbă pe trup și mângâie încet fiecare centimetru din pielea înfiorată, și apa devine din ce în ce mai fierbinte. Capul nebunei intră sub jetul puternic și părul ei ud îi acoperă toată fața. Stă cu ochii închiși și respiră cu gura deschisă. Mâinile ei se sprijină și apasă în pereții care s-au strâns
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nemuririi mele. A fost oribil. Ah!... Și glasul i se îngroașă de tulburare și tristețe: Pur si simplu nu suportau să mă vadă rămînînd perpetuu tînăr în timp ce ei îmbătrîneau. N-aș vrea să se repete o asemenea scenă. Se scutură înfiorat și negatistul întrebă repede: ― Dar soția ta? Hedrock tăcu minute îndelungate, apoi reluă, vorbind rar: ― În trecut, împărătesele Isher erau întotdeauna mîndre de legătura lor cu bărbatul nemuritor. De dragul copiilor mă suportau. Mai mult n-aș putea să spun. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nevrednicii își zic singure: disociative, sănătoase, vii sau vioaie. Cunosc însă nepregetul ca singura viață; singura sănătate, liniștea dincolo-luminătoare a sufletului. Singura noutate, un gând preexistent și regăsit: nu ca termen al unui mers necesar, ci ca dor al memoriei înfiorate. Poezia leneșă se întovărășește cu o tehnică rudimentară ori barbar însușită. Nu există versificație spontană. Cele două celule se întredevorează în monstruozitatea versului facil. "Faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adică universul exterior impasibil, unele poartă și mărturisirea unui gând propriu, ajung chiar până la romantismul tiradei. De remarcat că în Dionisiacă Ion Barbu anticipează pe Blaga din Pașii profetului, făcând să răsune chemarea corului menadelor la desfătările bahice: "O, voi, înfiorate noroade, la pămînt,/ Zborobiți centura ființei, topiți-vă cu glia./ Iar peste lutul umed și trupul vostru frînt,/ Enorm și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
soitarii multicolori, scoțând țipete metalice, se simțiră izgoniți, pe nepusă masă. Din "tovarăși și pretini" deveniră dușmanii Cărpănosului, ai lui Zgârie-Brînză, dar și ai poporului nevinovat. Se dedară la multe blestemății, din care nu lipsiră jaful, înșelăciunea, comiterea de crime. Înfiorate, "organele" se sesizară din oficiu. Grandomanul, însă, sâsâi o altă poruncă: Nu se ezistă, ca revolțonari, ca noi, să înfiereze și să pună cătușe revolțonarilor din lumea a treia! Bucuros că scapă de a le mai plăti returul către acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-mi cheme un taximetru... Melanie îl informă cu melancolie: Nu e nevoie: avem mașina hotelului, care te poate duce la aeroport, când ai să dorești... Instantaneu, îl înșfăcă, trântindu-l între perne și, ținându-l strâns în brațe, îi comunică înfiorată noutatea: Cât pe ce era să fii dus nu la aeroport, ci la morgă! Nu cu taxiul, ci cu ambulanța: nu știu ce l-a apucat pe bărbatul meu să-mi facă așa o vizită inopinată. Dacă ne prindea în exercițiul funcțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
găsindu-i justificări Incoruptibilului (credea ca un fanatic în virtutea lui, îmi ziceam; cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit el însuși pe eșafod prețul pe care l-a impus altora), ba închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem să aud din întuneric strigătul "a la guillotine, a la guillotine" însemna să incit șobolanul să iasă la iveală. Dar mult
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de tipul simplu " cu descărcare", utilizat pentru energia derivată din câmpul magnetic propriu al planetei. În fața domnlui camerei de control, de o transparență limpede, Gosseyn zăbovi o vreme, privind marea care se întindea jos, cât vedea cu ochii, apele-i înfiorate, fără nici un petec de pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț. Ea ducea într-o înclinare rigidă la o trapă închisă. Gosseyn urcă degrabă. În încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
galactic poseda un "acord" pe nava lui. Dar tot era ceva. Gosseyn ezită, găsi apoi un cablu și îl memoriză. Repede, mai memoriză și două uscătoare de sol din sala de control. Apoi, când soarele dispărea după orizontul de apă înfiorată și amurgul își continua drumul în noapte, plecă spre marele studio, conștient că era gata pentru o acțiune eficientă. Când Gosseyn intră, Yanar, așezat într-un fotoliu de lângă fereastră, citea o carte. Camera lucea în blânda lumină magnetică. Lumină rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
este imposibil de umplut, că orice aș scrie va purta pecetea artificialului și incongruității: dacă ceea ce scriu ar apărea pe suprafața netedă a paginii citite de ea, ar scârțâi ca unghia pe sticlă, iar ea ar arunca volumul cât colo, înfiorată. Uneori, mă conving că femeia citește adevărata mea carte, cea pe care atâta vreme ar fi trebuit s-o scriu, cuvânt cu cuvânt, o văd în adâncul ocheanului meu, dar nu pot citi ce e scris acolo, nu pot ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
port ca mama? se întrebă ea. — Îți promit că nu va trebui să faci nimic. O trase mai aproape și o sărută pe gât. Ea se cutremură, iar el înțelese că îi place și-și trecu degetele peste pielea ei înfiorată care lui i se păru un semn bun. La începutul relației lor, i se părea că săruta de milioane. Își mai amintea încă primul lor sărut — fusese de-a dreptul sublim. După petrecerea de la lansarea de carte și după ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grădină. Aveam un cireș mare, cu rod bogat, la marginea viei. Parcă era din Abecedar. Nu-l puteam cuprinde cu brațele amândouă și mă lipeam cu obrazul de el, și-l mângâiam cu amândouă mâinile pe coajă, până mă simțeam înfiorat. Când știam că voi lua bătaie, și asta se întâmpla atât de des (maică-mea mă bătea mereu, din te miri ce: după standardele astea occidentale sunt un copil abuzat, supraabuzat), fugeam repede prin curte, direct în grădină, îl cuprindeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
viață pietrei din care s-a Încarnat frumoasa Galateea. Lucrurile sînt totuși mult mai clare dacă facem abstracție de zeiță. Cum ar spune Rousseau, Pygmalion preferă minciuna descoperită de el unui adevăr descoperit de altul. MÎngîind statuia, degetele sale așteaptă Înfiorate ca piatra sa Înceapă să palpite și să devină carne omenească. El ne declară astfel cu pasiune că Încrederea grecilor În sculptură mergea pînă acolo Încît o socoteau capabilă mai mult decît să imite viața; s-o Înlocuiască. Desigur, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos. Inaltă și tânără și goală, lipită de trupul străin al străinului. Înfiorată, înfrigurată, cerea confirmare, alianță. Un scurt frison, atinse vrejul plăpând, pipernicit, îl cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel de pact al urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
puțin în lumina ruginie a înserării și se prăbușeau apoi în strălucia vălureală dintre sălcii. Tomnea, șovăitor, întinse mâna și o trase pe Magda lângă el. Porni spre barcazul dintre sălcii. Ea se prinse iarăși de brațul lui. Îl urma înfiorată, încercând doar să-și potrivească mersul după pașii lui. Coborî privirea, urmărind amuzată cum pantoful lui dinspre ea se descheiase, iar șiretul desfăcut, lung, gălbui, agățase o crenguță de salcie cu câteva frunze, uscate, scorojite, și o târa prin țărâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a pornit-o vertiginos pe drumul plin de delicii deschis de delirul simțurilor, Ar vrea în beția lui neastâmpèratè sè mè cuprindè și pe mine cel rèmas încè de veghe la vèmile conștiinței treze și lucide, Ori îl urmez în înfiorata să exaltare neglijând cu bunè științè orice rânduialè lumeascè, ori voi comite neștiuta crimè împotriva celui ce se ridicè cu neliniște și speranțè din mine, așteptând, /etc/sysconfig/init BOOTUP = graphical n-o pot uita BOOTUP= color o doresc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dimpotrivè, mè umple de o nepèsare sfidètoare, Matei închide corect ușa biroului în urma lor, ea aprinde lumină, apoi, ne debarasèm amândoi de haine, bluză portocalie, pentru o fracțiune de secundè, dunga abia întrezèritè a sutienului, parfumul pe care-l regèsesc înfiorat, premier jour? aceasta e o clipè prezentè! Matei trèiește prezentul! Deschide calculatorul, dè comenzile necesare, face o verificare de rutinè, e rândul ei sè se simtè ușor stingheritè, sunt pe terenul meu! Matei, avantaj la serviciu! Îmi va propune cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ochii fostei sale profesoare de geografie, ba mai mult, când fata Își trecu un picior peste celălalt, făcu această mișcare un pic mai lent, timp În care o mică porțiune dintr-o priveliște nepământeană Îi Încălzi tot corpul său deja Înfiorat de frumusețea din fața lui și de whisky. Fata a văzut cutremurul din sufletul și din corpul voleibalistului, se prefăcu neinteresată și Îl Întrebă, fals-mirată: Să Înțeleg că nu ai iubit nicio fată, așa În intimitate, așa cum Îi spui tu? Nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]