560 matches
-
rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca pe un medalion. Părea plictisit de prezența mea acolo și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă apere de ploaie, Și de-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
s-au consumat din dragoste și devotament pentru bèieții ei, Matei ferindu-se toatè seară de privirea ei de mamè, strèduindu-mè sè nu observe ce cuvinte cumplite și definitive cred cè ar fi bine sè nu ne mai vedem stau înfipte, ca niște sulițe, în inima mea, apoi mama lèsând bèrbații singuri, sè discute, ea retrègându-se în camerè că sè se odihneascè, încè e slèbitè și nu trebuie sè facè prea mult efort, Eu cu tata ne aprindem țigèrile, tata interesându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tăia totul în jurul său și nu era deloc incomodat de ocazionalele gloanțe care treceau prin el ca prin aer. Îl zări pe Govar cum se târâia ca un vierme printre cadavre, muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui, cenușiul primejdiei și negrul trădătorului. Se înfurie când își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din două mișcări pe locotenent și trecu lama neagră prin trădător chiar atunci când era pe cale să tragă și ultimul cartuș. Se simțea ciudat de împlinit. Govar își căscă ochii a surpriză și uimire. Nu-i venea să creadă că avea înfiptă în el o bucată de metal rece și că în curând avea să moară. Gura i se lăsă în jos, dar nici un cuvânt nu reuși să iasă din gâtlejul său. Corvium o scoase pe Eterna din corpul trădătorului, îl apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu hotărâre și o bucurie interioară care cred că se putea citi ușor pe fața mea, mă îndrept spre oraș, mulțumindu-i aproape la fiecare pas Celui de Sus că mă apropii de capătul acestui pelerinaj. Pe trotuar, alături de scoica înfiptă bine în piatră, întâlnesc scris în mai multe locuri: ”Pelerini, bine ați venit în capitala bascilor!” Bun venit în capitala bascilor Oamenii aceștia sunt mândri de cultura, istoria și locurile lor și îi apreciez pentru acest lucru. Sunt deja în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dinspre tine spre mine venea? fără vorbe, fără priviri, în neliniștea sticloasă din sânge, ca un năvod se întindea. la început, am crezut că e o capcană. am dat să fug, dar ochiul tău m-a tăiat în mărunte sclipiri înfipte dureros undeva sub osul stern, în mijlocul florii soarelui înflorită în plex. era atât de fragilă, trecătoare ca o apă, că, o vreme, m-am îndoit că ar și exista, întoarsă cum tot timpul era după simpla ta căldură și lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de rață sălbatică a Încremenit În mijlocul ochiului minuscul, verde, de apă. Aproape de mal, grupul statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul limpede de apă țâșnindu-i din răni. Ce oroare! Dar nu, nu așa se privește arta! — Și o constatare banală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în falset. Când totul va fi transcris, atunci imprimarea va fi ștearsă. Orice scris este bine stăpânit într-un mod demn de admirație. Vocea în schimb este goală, singură și neajutorată. Nu folosește la nimic să stai pe spate, bine înfipt, ținându-te cu amândouă mâinile de tăblia patului, și să ai pipa umplută, dar stinsă, în colțul gurii. Acasă, la Norsjö, oamenii se întrebaseră: Cum să-i vorbim despre asta? Cum va putea să înțeleagă, el, care trăiește într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai vrei să bem ceva? ― Da, da. Sigur. Bine. Ne vedem curând. ― Mai dă-mi o dată adresa. Așa și fac. ― Doamne, tu chiar îl placi, nu-i așa? spune Sophie, care stă pe canapea făcându-și unghiile. În cap are înfipte tot felul de obiecte țepoase și poroase, părul îi e înfășurat în noduri strânse și mici - se pregătește pentru diseară. Dau din cap fericită, când deodată, realizez ce se va întâmpla când va veni Ben: așa cum arată ele acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
colegilor trasată pe harta SUA, semăna leit cu o salamandră. Și după cum s-a văzut, toate marile hoții ca și marile crize tot SUA ni le-a dat, este normal că și actuala majoritate condusă de marinarul cotrocenist, ce are înfiptă adânc în fund axa București-Londra-Washington, se pregătește după modelul „marelui licurici” să deseneze salamandre pe harta electorală a României. Observ după figura dumneavoastră lejer nedumerită că nu înțelegeți prea bine ce am vrut să spun, așa că spre exemplificare voi lua
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
capătul unui pod de lemn peste prăpastie. O poartă înaltă închidea accesul pe podul care, deși nu era o operă de artă, părea a fi foarte solid. Prinse în scoabe puternice, grinzi masive de lemn erau fixate pe piloni groși înfipți undeva în pereții ravenei. Peste acestea, calea de rulare din dulapi dubli, se pierdea în ceață. O balustradă rudimentară din scânduri negeluite se ridica la marginea acesteia. Inspectorul se strecură pe sub ea și se opri pe pod. Privi încă o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de exemplu, sunt în actualitate listele de securiști din Academia Cațavencu: ce vrea, domn’e, cu listele alea, ce mare căcat, nu-i știi și fără asta pe ăia care te-au turnat? întreabă furios subofițerul bine hrănit, cu capul înfipt parcă mai jos de umeri nu numai acum, în încotoșmănarea de iarnă. Ce-ți folosește acuma dacă-i știi, bre? Te-ai făcut mai dăștept? ai obținut loc de muncă? Mărite domn, nu eu, da’ copiii mei pot să aibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
erau datele pe care le cunoșteam. Și că era din marmură, pe care mușchiul crește repede la miazănoapte. Dar Amália s-a angajat să o curețe. După cum îți spun, i-am priponit-o la cap. O coloană de un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea cealaltă. O legătură mai trainică peste milenii decât cuțitul. Nici nu l-a considerat nimeni un mormânt. Vara, ciobanul se sprijinea de el, iar morții noi erau înmormântați la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trecut Oceanul: nicăieri nu poți vedea atâția oameni care mănâncă singuri în public sau care aleargă (fac "jogging") cu ochii absenți, fără nici o țintă, pentru a se goli de o energie nefolositoare, ascultând muzică, aproape toți, cu ajutorul unor difuzoare minuscule, înfipte ca niște dopuri în urechi. Incontestabil, America avansează cu o viteză pe care Europa n-are cum s-o egaleze. Dovadă că laboratoarele americane pregătesc premii Nobel în serie. Ea e, în același timp, plină de contradicții. A creat o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a reține proverbe sau zicători. Un exemplu suficient de bun, însă atât de comun încât este rareori conștientizat ca atare, fusese descoperit de Carol. Degetul ei o putea dovedi. Cu siguranță, era ceva în locul acela, ceva destul de mare și bine înfipt. Consistența sa nu era nici solidă și nici fluidă, ca a unui chist, dar nici rugoasă, ca a unui neg sau a unei bătături. „Însă“, îi explică trupul minții lui Carol, „obiectele din zona genitală, asemenea celor din gură, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lăsa cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se ridică în șea, sărind jos; apoi scăpat de piedicile ce i le punea calul, reluă lupta pe picior de egalitate. Dibăcia lor în a ataca și a para era aceeași; unul se ridica, celălalt se pleca; cu un picior înfipt solid în pămânr ei se întorceau și se roteau pentru a da lovituri sau a le evita. În cele din urmă Rinaldo, aruncându-se asupra circazianului, îi dădu o lovitură atât de puternică încât Fusberia, minunata sa spadă, tăie în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să aștepte California, ca toate celelalte lucruri. Am mai țipat nițel la Selina, după care m-am întors la sofa și la băutura pe care o lăsasem acolo. Televizorul era deschis. Azi după-amiază, trecând prin parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați, aveau un aer prostesc, dar erau răbdători Au mai trecut prin așa ceva sau, cel puțin, înaintașii lor au mai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încă ceva, i-au dat jos, de pe picioare, pe toți trei. S-au vârcolit ce s-au vârcolit,încet-încet și-au revenit din amețeală, au deschis larg, ambele uși, ale garajului, și, abea după aceea, privirile le-au rămas, îngrozite,înfipte, ca niște săgeți mortale,în poziția în care l-au găsit, pe cel căutat. Pe cel dispărut, mai bine-zis. Căci, Mațoschi zăcea, pe fotoliu, decedat, ca de când lumea.îi pusese capăt vieții, bioxidul de carbon, emanat de eșapamentul autoturismului de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mișcare. privește cum bătrânii surâd și tinerii ascultă, privind atenți profunzimea bulgărilor de făină, rostogoliți în imagini printre tușe de culoare. amintirea grâului devine incertă iar pâinile nemodelate sfredelesc timpul imaginii de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Înaltă și bine clădită a skipperului se decupa Îndărătul cîrmei. Era Încă prea departe pentru a-i desluși trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a se pierde în spatele povârnișului care tăia șoseaua. Mașina încetini și se opri la câțiva metri de barăci. Omul din dreapta șoferului ieși, trudindu-se, din deschizătura, prea strâmtă pentru el, a portierei. O dată ajuns afară, lângă mașină, doborât de oboseală, înfipt greoi pe picioare, părea că ascultă mersul încetinit al motorului. Apoi se îndreptă în direcția povârnișului și intră în conul de lumină al farurilor. Se opri în vârful povârnișului, cu spatele uriaș proiectat pe întunericul nopții. După o clipă, întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]