2,269 matches
-
și pe Neatenție, care a uitat pur și simplu de joacă. Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăriș, fiecare râuleț, pe piscurile munților, si, când era aproape gata să renunțe, a zărit tufa de trandafiri înfloriți... Cu un tepus ea a început să îndepărteze crenguțele ghimpoase, cănd deodată auzi un strigăt ascuțit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu știa ce să mai facă pentru a-și cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat și
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
de la „nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii” - cum, la un moment dat, George Călinescu definea poezia - sau de la mărturisirea trăirii provocată de întâlnirea în cuvânt cu un „Prieten”, ce i-a fost model: ,,Lacrimi de busuioc înflorit, de vară în pârg și chiciură noaptea! Chihlimbar și tămâie rănită. Pe sub porțile Raiului, îți trimit crizanteme. Lăcrimează împăturită, scrisoarea ta. Te vestesc cu alaiul întreg al vorbirii mele: a sosit, a sosit Pessoa, a sosit, în sfârșit, Primăvara”, ci
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
semnificative. Mircea Eliade - Iubesc prea mult oamenii pentru a putea rămâne între ei. Pentru că, dacă rămân între ei, ajung să-i urăsc! Constantin Noica - Bătrânii sunt îngerii înțelepciunii. Ion Machidon - Aș vrea să mor cu fereastra deschisă într-o primăvară înflorită, ascultând glasul păsărilor. J.J.Rousseau - Fără rugăciune neîncetată, nu ne putem apropia de Dumnezeu. s f. Isaac Sirul - O libertate fără limite ucide libertatea. Balzac - Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată. Grigore Vieru - Un spaniol care n-a locuit
CITATE MEMORABILE (105) de ION UNTARU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364130_a_365459]
-
ci cu anumite gustări și răcoritoare. Coborând de la un nivel la altul al cetății, care de sus de la parcare și până jos la nivelul râului cred că avea pe verticală în jur de 35 - 40 de metri, am întâlnit pomi înfloriți, magnolii albe puternic mirositoare de o frumusețe deosebită, acolo printre movilele de pământ înverzit și zidurile inerte din piatră pe care creșteau mușchi verzi. Spre extremitatea din dreapta a cetații se întindea orașul de dincolo de malul Meusei până sus pe colinele
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
adevărat spectacol de frumusețe. Narcisele se înșiruiau dea lungul grădinii pe trei rânduri late cam de șaizeci de centimetri, în vreo trei - patru sortimente ca formă, albe sau galbene, bătute, simple sau cu petalele crețe, iar printre straturile de narcise înflorite ca într-o simfonie de culori și forme, se înșiruiau lalelele cu tot felul de culori, roșii simple, grena, albe, pestrițe, roze, inclusiv negre, pitice și cu petalele franjurate, precum salata de Bruxelles, sau cu o corolă mare ca un
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
nu aveau încă perioada de înflorire, fiind mai târzie sau în vară. De asemeni pe rafturile din cele două sere erau pline cu ghivece și jardiniere în care creșteau tot felul de flori ce așteptau să le ia locul celor înflorite, după consumarea vieții lor primăvăratice. Și toate acestea doar din pasiunea și dragostea familiei Bonet pentru frumos. Să nu credeți că le comercializa pe aceste bucurii de suflet, ci doar le îngrijea să le poată admira ca pe un spectacol
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
de alb până la cele de roz ca și cum un pictor nevăzut s-a jucat prin parcuri și grădini, colorând la întâmplare, pomii. Până și instituțiile au câțiva cireși prin apropiere. În părculețul din fața școlii, unde va învăța Dimi, sunt câțiva cireși înfloriți. Mi-e greu să mă desprind de ei... Despre japonezi se mai spune că marcau teritoriile ocupate prin cultivarea cireșilor japonezi, aceștia fiind “pecetea” lor. Sunt țări care au împrumutat această sărbătoare cultivând cireșii japonezi în unele grădini botanice unde
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
și narcise, ca la noi, la începutul primăverii, lângă zidurile de intrare și în curtea amenajată la adăpostul lor. Am observat mai multe feluri de flori și iarbă verde, abundentă, pe întreaga vale, cât cuprindeam cu ochii. Am văzut pomi înfloriți și, mai sus, pe munte, copacii arătau ca în toiul verii. Apoi, mergând cu privirea mai sus, am văzut copaci cu frunzele veștede ori căzute, ca toamna. Și asta la o distanță nu prea mare de locul unde mă aflam
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
de una cu florile albe. Acum în grădiniță totul era încremenit. Trandafirii cu tulpinile scurtate din toamnă erau acoperiți cu pământ, iar plantele mai sensibile la ger, învelite cu folii protectoare. Pentru living room cumpărase din piață o orhidee albă înflorită, pe care o instalase în mijlocul mesei ovale din cameră. Meritase banii dați pe floarea care-l încânta prin gingășia sa. Petalele albe, cu inserții de culoare mov pe mijlocul limbului, coborând până la partea superioară a pețiolului, dădeau o notă de
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
DE TOAMNĂ Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Își despletește pădurea frunzele mângâind pământul cu mulțumire. Dealul își primește îmbrățișarea-culoare, răsfățul cald mult așteptat! Învăț să-mi răsfir gândul spre sensibilități înflorite și ascult cum toamna descântă semințele spre vise-muguri și contur de frunze. Tril de pasări alungă orice nor de tristețe veghind meritatul somn al copacilor când iarba încă mai crește și crizanteme se răsfață în petale Admir cerul-unic de octombrie
O ALTFEL DE TOAMNĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368300_a_369629]
-
curg. Și ne-a mai dăruit un anotimp, Care începe-n liniștit amurg Și ține până-n zorii ce se scurg, Răstimp iubirii să îi punem nimb. E-un anotimp mai cald decât o vară Și decât iarna uneori geros, Mai înflorit decât o primăvară Și trist ca toamna, când și când ploios. E timpul dat de Zeu, ce ne-nfioară Și sufletul ni-l face mai duios. COCORI Noi suntem peregrini precum cocorii, Prin toamna-aceasta blândă, liniștită, Care ne cheamă-n
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
Iubind acum vei înțelege Cerul și Infernul). Exemplele care urmează subliniază această căutare nesfârșită, dorită: „mă cauți, te caut/ prin adânca privire/ oglindită în apa din noi...” O „taină a inimii” așteaptă să te întâlnească în”noaptea albastră”, în suspinul înflorit „chiar dacă nu poți prinde/ liniile din palma iubirii noastre,/ chiar dacă nu poți prinde/ urmele pașilor noștri.” (Visul). Alte expresii aduc în lumină partea suavă și rafinată a trăirilor, sufletul poetei atingând note diafane, luminoase atunci când iubește, când este iubită. „- o
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
1918, pentru toți Mușatinii, Basarabii și Moromeții și pentru toți românii frumoși din țară și de peste hotare și pentru vârtutea mea ortodoxă, pentru obiceiurile și datinile străvechi, pentru Prislop, Petru Vodă, Frăsinei și Prodromu, pentru privighetoarea ce cântă și liliacul înflorit, pentru mocirița cu trifoi, pentru piciorul de plai și gura de rai, pentru brazda de sub plug, pentru frunza plopului, floarea crinului și cu-a dorului și pentru tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, și pentru sufletul meu ortodox
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
pe întuneric pe ploi și pe vânt își punea sufletul mâna la gură Doamne, cum miroase a carne de om acest pământ [7] După ce sfârși munca se făcu lumină însă o noapte mare mergea înaintea lor ajunseră sub un tei înflorit Doamnă, de atâta trudă eu am să mor [8] Și se întinse jos să se culce Însă Doamna îl zori mai departe treceau acum peste un pod care marea în două câmpii o împarte [9] Acum trebuie să pritocești marea
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
în adânc [20] Iată acolo lacuri de sânge pe care plutesc corăbii de oase încărcate cu grădini suspendate prin care se plimbă femei frumoase [21] Ajunse sufletul la un mormânt și deschizând mormântul ieși afară în zare se vedeau sate-nflorite Și cântau păsări a primăvară [22] Doamnă, ce lume e aceasta frumoasă Să stăm puțin și să ne odihnim Dar doamna-i făcu semn din privire Să pornim dragul meu să pornim [23] Mergeau plângând pe această lume doamnă, nu
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CASTANII ÎNFLORIȚI MĂ-NTREBĂ! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Castanii înfloriți mă-ntrebă! Castanii înfloriți mă-ntrebă: De ce nu-i mai privesc în față, De ce-i salut mereu în grabă Și ce mai am frumos în viață? Din trupul lor cel parfumat Emană dragoste spre mine. În sinea lor, s-au
CASTANII ÎNFLORIȚI MĂ-NTREBĂ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367816_a_369145]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CASTANII ÎNFLORIȚI MĂ-NTREBĂ! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Castanii înfloriți mă-ntrebă! Castanii înfloriți mă-ntrebă: De ce nu-i mai privesc în față, De ce-i salut mereu în grabă Și ce mai am frumos în viață? Din trupul lor cel parfumat Emană dragoste spre mine. În sinea lor, s-au întrebat Dacă mai știu
CASTANII ÎNFLORIȚI MĂ-NTREBĂ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367816_a_369145]
-
Ne-au aștepat să revenim! Tristețea, că i-am fi uitat, A pus în seva lor venin! Ne vor zări cândva, în stele, În cuplu, într-un asfințit! Îmbrățișându-ne în ele, Le dăm răspunsul mult dorit! Referință Bibliografică: Castanii înfloriți mă-ntrebă! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CASTANII ÎNFLORIȚI MĂ-NTREBĂ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367816_a_369145]
-
cactuși înalți, aproape cât sera, adevărați arbuști cu trunchiuri groase, crengi contorsionate, frunze cărnoase, cu fructe rare, date în pârg sau deja maturizate, de culoare roșie. În părțile laterale sunt plante mai mici. O mulțime de cactuși mici, unii deja înfloriți, pot fi admirați în răsadnițe. O diversitate de denumiri științifice, utile mai ales specialiștilor, pot fi citite pe plăcuțe: cactaceae, euphoriaceae, crassulacea, nyctaginaceae etc. Flori de leandru și de bouganvillea înviorează atmosfera. Privită în ansamblu sera creează o puternică impresie
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
infinită Cu-n tunet a-ntrebat-o răspicat : -De ce ești, fata mea, nefericită ? -Părinte, Ți-o declar fără sfială, De mere până-n gât mi s-a acrit, Sunt singură și mor de plictiseală, Iar șarpele, și el s-a ramolit, Grădina înflorită,-nmiresmată, Ce mi-ai făcut-o-arată de minune, Mă-ntreb, însă, ce rost am eu ca fată Aicea făr’ un pic de acțiune ? -Ei bine, draga mea, te voi servi, Un “om” am să îți fac, Mi-este ușor, Dar pentru
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
și mă - ajută după viscol să rămân mereu întreagă... Mamă, tu auzi vioara, corzile în inimi plâng prin decorul freneziei uneori am pasul strâmb... Mamă, pace vreau să-mi dai c-am plătit tribut cu anii..., doar în parcul tinereții înfloriți mai sunt castanii... Mamă, pace vreau să-mi dai... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Mamă / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul V, 27 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367849_a_369178]
-
în mână. Și razele acelea pătrundeau în sufletul lor, provocându-le o căldură plăcută, binefăcătoare. Nici nu și-au dat seama când Floricica a terminat. Iar când a început să cânte „Florile dalbe” s-au pomenit transportați într-o livadă înflorită, ninși cu petale de flori de măr. Ninsoarea de petale pătrunsese în tot apartamentul. În toate camerele ningea cu flori. Și ninsoarea de flori îi troieni, îmbătându-i cu parfumul. Nu se treziră din feeria asta nici când Floricica îi
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
pleoape; amintiri, secvențe derulate repede, iar apoi, unele - cu încetinitorul, în speranța că poate vei desluși chiar și chipul sufletului tău de altcândva... Iașii studenției. Iașii din urmă cu vreo jumătate de secol. Farmecul lecturilor, parfumul teilor și al liliacului înflorit, bulevarde, străduțe vechi și prăfuite, umbrele marilor scriitori, marii cărturari ai țării în care și tu ai devenit, oamenii de știință, marile reviste de litere, de cultură, gânduri, simțiri înalte, freamăt blajin de omenie și împlinire... Copoul, Universitatea, tramvaiele, studentele
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
pleoape; amintiri, secvențe derulate repede, iar apoi, unele - cu încetinitorul, în speranța că poate vei desluși chiar și chipul sufletului tău de altcândva...Iașii studenției. Iașii din urmă cu vreo jumătate de secol. Farmecul lecturilor, parfumul teilor și al liliacului înflorit, bulevarde, străduțe vechi și prăfuite, umbrele marilor scriitori, marii cărturari ai țării în care și tu ai devenit, oamenii de știință, marile reviste de litere, de cultură, gânduri, simțiri înalte, freamăt blajin de omenie și împlinire... Copoul, Universitatea, tramvaiele, studentele
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
mâine, în incomensurabilul palpabil din “Coloana Infinitului” a lui Brancuși. Poeta crede în Înviere. “Mai cred că-n primăveri Tu o sa-mi fii copac/ Și-n frunza Ta cea verde poate și eu încap/ Să picure cu mir din teiul înflorit/ Și-atunci poate-am să uit, de câte-am pătimit” (“Depărtări”) Dând filă după filă din cartea de poezii “Ferestre deschise”, “calc” pe “ciob de noapte”, “număr cocorii”,” sărut norii”, “adun crizanteme”, “mușc țărâna”. Simt durerile nemărturisite, nici macar în versuri
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]