499 matches
-
cu el. Intrați în oraș, trimișii lui Ferdinand au fost uimiți să vadă un asemenea belșug de produse de toate soiurile, astfel că s-au grăbit să-i raporteze regelui lor aceste lucruri, sfătuindu-l să nu mai încerce să înfometeze Basta, ci mai degrabă să le propună apărătorilor ei o înțelegere onorabilă. Câteva ceasuri mai apoi, pe puțin zece persoane, la hammam 1, la moschee și pe culoarele Alhambrei, mi-au relatat cu bucurie aceeași întâmplare; de fiecare dată, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-i poarte numele, pe care-l desenase el însuși și a cărui cupolă tocmai se fisurase pentru a treia oară, populația capitalei îl huidui. Strigătele acesteia îi ajungeau la urechi: „Dumnezeu să-i dea pieirii pe cei care îi înfometează pe musulmani!“. La înapoiere, sultanul se feri să mai treacă prin cartierul popular Bab Zuwaila, preferând să ajungă la citadelă pe străzi mai puțin viermuitoare. Aceste vești ne fură aduse de un tânăr negustor bogat și instruit care, fugind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca Nur să aibă putere să înfrunte drumul. Între timp, viața la Cairo se făcea tot mai grea. Mărfurile alimentare erau tot mai rare. Brânzeturile, untul și fructele erau de negăsit, prețul cerealelor creștea. Se spunea că Tumanbay hotărâse să înfometeze garnizoana otomană, împiedicând aprovizionarea orașului dinspre provinciile pe care încă le avea sub control; pe deasupra, se înțelesese cu triburile de nomazi arabi, care nu se supuseseră niciodată vreunei puteri egiptene, ca să vină să devasteze împrejurimile capitalei. Se mai spunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest lucru cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata să fie transportate spre rudele lui expatriate, fictive, dar înfometate de ciocolată. Le așezase unele peste altele în geanta lui diplomat. Se gândise să le bage într-un seif, ca să fie în siguranță, dar știa că acest lucru va stârni suspiciuni: dulciurile de la Cadbury erau bune, dar nici chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
conduceau cu privirea o mulțime de femei suficient de înalte, însă palide, veștejite și sfrijite ca prunele uscate, înconjurate de copii de diferite vârste, tăcuți, slăbănogi, cu burțile lipite de șira spinării. Se observa de la bun început că toți sunt înfometați sau, mai pe înțeles, lihniți de foame. Femeile, mai multe decât degetele de la ambele mâini, cu copiii ce roiau în jurul lor și pe care îi ocroteau permanent, simțind că bărbații lor au o sarcină periculoasă și că momentul era deosebit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
plină noapte polară, i-au dus pe amândoi odată. Așa se nimerise. Au înghețat în același timp. Din cauza gerului, a vântului puternic și a întunericului, nu au reușit să-i ducă prea departe, au trebuit să-i lase pradă fiarelor înfometate la jumătatea drumului. Dacă i-ar fi dus mai departe, ar fi fost și ei sfâșiați de sălbăticiunile lihnite de foame. Din spiritele lor i se vor naște nepoții, fără de care viața lui nu ar avea nici un rost. Tocmai din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă, cucoani?!.. Îl întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
da bătut? întrebă el. Vei îngădui să vină cu securile, cu fierăstraiele și cu tractoarele lor și să transforme totul în deșert? Sunt ca o armată de saca-saiya mâncând petele de grăsime de pe pantaloni, viermii și gândacii, iar acum sunt înfometați și îndrăznesc să se pună cu tine. Mă auzi? Îndrăznesc să se pună cu marele Amazon. Îi vei lăsa să te biruie? Căută o insuliță în mijlocul curentului, săpă o groapă adâncă fără alt ajutor decât maceta, depuse cadavrul indiencei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumii capitaliste...? Ce viitor ar avea el în angrenajul economic al secolului al XX-lea, cu fabricile, sindicatele, grevele și problemele sale sociale...? Să vrei să asimilezi triburile sălbatice însemna să vrei să mărești numărul marginalilor din suburbii: milioanele de înfometați din „favelas“ de la Rio, din „bidonville-urile“ din Santiago, din „cartierele de cocioabe“ din Caracas, sau din „mahalalele-mizerie“ din Perú“... Cum să vrea să-i „civilizeze“ pe sălbatici cineva care nu reușise să-și rezolve propriile probleme...? Îi văzuse pe copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
erau extrem de parșivi, Gabriel a întors mașina și a apucat drumul Poloniei, spre Cernăuți. Avea aproape 800 km în plus, dar măcar scăpa de vameșii unguri. Polonezii erau chiar drăguți la vamă și priveau cu simpatie întoarcerea acasă a socialiștilor, înfometați de cioveele capitaliste. Gabriel, a cărui vigilență era fără cusur, a observat că vameșul șușotea cu un zdrahon și, din cînd în cînd, privea mașina românului. Ce pun la cale bandiții? se întreba Gabriel. Obosit pînă la limita suportabilului, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un handrălău care vagabonda prin tîrg. În urmă, Rîmbu căuta să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai meditează și trage concluzii. Nu și-a dat seama. Cum să țină mîna care (chițcăie) a atins... Înfometată de chimie, Diana a înapoiat rapid cartea. Acasă, Rîmbu mîngîie obiectul care a fost tovarăș acelei minuni de fată. Obiectul se deschide și o poză cît pagina de mare îi sare în ochi. Era Diana, goală ca o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de regulile de bună purtare și de formulele de politețe. Cum se poartă o rochie, cum se aliniază tacâmurile și se servesc mâncărurile. Mesele au toropit-o. Mâncăruri fantastice, grețoase. Pregătite cu pricepere, aduse de la un mare restaurant. N-o înfometaseră în prealabil, cum se obișnuia, o antrenaseră gradat, în câteva zile. Să poată sta, apoi, liniștită în fața bucatelor. Să aleagă. Să nu se mai sature, nu din cauza foamei, ci din plăcere. Să se înfrupte pe îndelete, încântată a retrăi vremurile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe zi, o lămuri Coposu, care acum chiar râdea. Păi bine, domnule senator, își ieși din fire ziarista - înnebunită că mii de femei pierduseră un bărbat bine, iar fostul bărbat bine se distra amintindu-și cum bolșevicii ăia cretini îl înfometaseră atâta amar de vreme - și dumneavoastră găsiți că asta e de râs?! Coposu care, vorba lui Jerry Springer, avea ciorapi în dulap mai în vârstă decât intervievatoarea lui, răspunse cu un hohot strașnic: păi bine, domnișoară, dumneavoastră nu ați râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce-mi este curat.” (George Coșbuc). Aceasta a fost starea de spirit a Nicadorilor, Decemvirilor și a echipei Miti Dumitrescu când au tras. Am fost permanent loviți, ne-au chinuit, neau biciut cu acuze grele, ne-au întemnițat, ne-au înfometat, ne-au țintuit pe Cruce, am sângerat în luptele din munți și în adâncul pământului în minele de plumb, paharul vieții noastre mereu plin cu defăimări otrăvite, dar am stat drepți și neclintiți în demnitate. Legionarul nu este un ins
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de privatizare, a luat măsuri agresive ca să se asigure că Stewards și-a luat partea leului din această afacere bine mediatizată. Îi plăcea teribil să înșface din mâinile contribuabilor acestor imense companii aparținând statului și să le împartă unei minorități înfometate de profit; faptul că știa că oprea accesul la proprietate al celor mulți și îl concentra în mâinile celor puțini îi dădea un sentiment profund și liniștitor de dreptate. Satisfăcea ceva primitiv din el. Singurul domeniu în care Thomas și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nasul de buricul ei se lăsară pe pat și el se urcă pe ea, în timp ce se devorau lacomi, cu buzele într-un lung și umed sărut se lăsară pe pat și ea se urcă pe el, buzele lor întâlnindu-se înfometate într-un sărut lung și sfredelitor Of, fir-ar să fie! ea gâfâia de dorință el țâșnea din chiloți ea era udă între coapse el era ud în spatele urechilor ea era la un pas de orgasm el nu știa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că le scrisese editorilor și îi implorase să-i furnizeze serviciile mele când eu nu nici măcar nu știam de existența ei, nu puteam decât să manifest in interes cât se poate de palid. Familia Winshaw și viețile lor crude, fantastice, înfometate de putere nu mi se păruseră niciodată mai îndepărtate. Cât despre plicul care conținea probabil fotografia incriminantă a lui Alice, nici nu l-am deschis. Fiona era acum totul. În ziua următoare își reprogramase vizita la clinică și de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oragane genitale și nări; cum torționarii purtau măști de animale și puneau înregistrări cu urelete de animale sălbatice în timp ce își făceau treaba; cum copiii erau torturați în fața mamelor lor și băgați cu ochii legați în saci cu insecte și pisici înfometate; cum bărbați și femei erau întinși pe jos, cu labele picioarelor sprijinite de suporturi de lemn, apoi bătuți la tălpi cu bastoane de cauciuc și siliți să meargă sau să alerge pe pardosele îmbibate cu apă sărată fierbinte. Mark mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fabricării în Anglia). S-au solicitat lămuriri la DTI și întâlnirea aceasta era răsplata. Promitea să ofere o indicare clară a direcției pe care o urma politica guvernului. Apelul putea veni oricând. Graham stătuse lângă telefon toată ziua. Era deja înfometat și cerul albastru de iarnă devenise negru. Telefonul a sunat la șase și zece. Derulând înapoi banda pe aparatul stereo din mașină când se întorcea acasă în aceeași seară, a auzit: — Graham, îmi pare rău că te-am făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Râsul îi îngheță lui Vitellius pe buze. Deschise gura, apoi o închise, încremenit de uimire. — Imperator, eu? îngăimă în cele din urmă. Valens își înăbuși un zâmbet. Galba greșise când subestimase lăcomia lui Vitellius, reducând-o la mâncare. Vitellius era înfometat, într-adevăr, dar mai ales de putere. — Împărat! Dar de ce... de ce n-ai fi tu? - Vitellius se acoperi în grabă cu tunica, până la bărbie. De ce n-ai fi tu? Ești un soldat... Și Galba e un soldat și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Hoți, profitori, jefuitori ai provinciilor noastre... Scursura Imperiului... Profită de lipsa de disciplină a legiunilor și de nemulțumirea poporului. Împart bani soldaților și funcții adulatorilor lor. Iar soldații noștri, uitând jurământul făcut împăratului, se lasă târâți într-un război fratricid, înfometați de bani. Știu că războaiele și jafurile sunt mai profitabile decât pacea. — Valerius Mucrus... Dar legatul nu putea fi oprit. — Adu-ți aminte că, dacă cel aflat la putere e corupt, corupția se întinde ca lepra, ajungând să întineze conceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
destul de multe, Nick. — Știu. Ei ce făceau? — Au mîncat o cină sănĂtoasă și acum stau pe verandă - beau și-și spun povești din care reiese cît de deștepți sînt. — PĂi pînĂ acu’ n-au fost prea deștepți. — Vor să te Înfometeze. Cică după cîteva nopți În pădure o să te Întorci. Cică dac-auzi cum strigă un cufundac și tu ai stomacu’ gol o să te-ntorci imediat. Ce le-a dat mama să mănÎnce? — O, ceva groaznic. — Bine. — Am găsit tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceva de un comic total, dar eu nu aveam simțul umorului atunci, nu vedeam decât grotescul situației. Spitalul mi s-a părut, din toate punctele de vedere, Infernul pe pământ, cu Cerberițele alea feminine care stăteau cu gura deschisă nonstop, înfometate după bani. Cinice, tehnice, fără niciun strop de generozitate umană. Cred că am făcut un fel de depresie în săpămâna aia, de la atmosfera din spital, de la grotesc. Aveam un halat cu glugă, îmi trăgeam gluga peste cap și plângeam așa
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
nici un compromis. Și-a trăit pînă la moarte credința. Rectific: lîngă moarte, în zarcă, la Aiud. Atunci, condamnă-l și pe Titel Petrescu. A cedat. După ani și ani de temniță, a formulat o scrisoare de adeziune pentru regim. Era înfometat. Era șantajat. Psihicul i s-a șubrezit și s-a frînt. Dar Pandrea? Petre Pandrea chiar crezuse în alternativa proletară. A pledat gratis pentru eliberarea a o mie de comuniști. Cu toate astea, a intrat la Ocnele Mari în '48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]