604 matches
-
zis că pațachina moartă își dădea fofoloanca pe bani când era pe geantă. L-am sunat pe domnul Loew. Mi-a spus să ne ținem fleanca, că ne ies jocurile mai bine dacă pițipoanca-i o tinerică de treabă. Mi-am înfrânat impulsul de a da pe goarnă pontul cu limbista. Adjunctul procurorului-șef și ceata lui de lingăi probabil că ar mușamaliza și chestia asta. — Mai am puțin de lucru aici, i-am spus. Ia-le declarații tipilor ălora, OK? Koenig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Russ Millard. Știa când trebuie să trosnească ca să scoată o informație, lovea iute și tare, alimentat de o ranchiună înnăscută, dar era capabil să se abțină când cel anchetat dădea pe goarnă ce ne interesa. Uneori aveam impresia că se înfrânează din respect pentru stilul meu de băiat bun din interogatorii, căci pragmaticul din el știa că asta-i cea mai bună cale de-a obține rezultate. Am devenit un duo eficient pe stilul polițistul bun / polițistul rău și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu de băiat bun din interogatorii, căci pragmaticul din el știa că asta-i cea mai bună cale de-a obține rezultate. Am devenit un duo eficient pe stilul polițistul bun / polițistul rău și mi-am dat seama că-l înfrânez pe Fritzie, că sunt un factor de echilibru care-i atenuează înclinația mărturisită de a-i răni pe infractori. El mă respecta cu o oarecare circumspecție din pricina felului în care îl rănisem pe Bobby De Witt și, după câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puternică. El miji pleoapele și zâmbi. Ea îi spuse: — Mai îndură puțin; sângele lui Germanicus ești tu. Îl trase după ea într-o sală. — Vino, așază-te aici. Îl puse să șadă alături de ea, pe un scaun mic, fără spătar, înfrânându-i încet nerăbdarea. Îi zise: Aveam cu șase ani mai puțin decât tine când viața mea s-a schimbat. A fost în ziua despre care s-a spus că e cea mai mare din istoria Romei: a treia zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
piardă controlul, încercă să se depărteze. Mergând, i se părea că strânge în palme un fier înroșit. Revolta, furia erau atât de mari, încât nu mai vedea nimic. Singurul său gând voluntar era să-și împietrească expresia feței, să-și înfrâneze dorința de a ucide, să se ascundă, să aștepte lăsarea noapții. Când murise Drusus, noaptea îi fusese de folos pentru că plânsese. Acum, fiecare mână strângea cu putere brațul opus, învinețindu-l; mintea plăsmuia imagini ale dușmanilor învinși, care strigau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rece. Își făcu în schimb apariția, coborând greoi scările, prefectul Macro. Gajus Caesar deschise larg ochii, își dădu seama că temutul praefectus îl văzuse mai întâi, pe când el stătea acolo, pierdut. De această dată, când trecu prin fața lui, Macro își înfrână graba brutală într-un calm ostentativ. Îl privi și zise: Când mă întorc, aș vrea să găsești puțin timp ca să vorbim. După care plecă în grabă. Gajus îi spuse lui Helikon să închidă biblioteca și se refugie în camerele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
masacre, Augustus scrisese: Per totum imperium, Romanorum parta victoriis pax. Un concept superb până la absurd, pe care cuceritorii cei mai lipsiți de scrupule aveau să-l copieze în viitor cu entuziasm. La sfârșit însă, Augustus scrisese: „Este nevoie să ne înfrânăm lăcomia de a mări și mai mult imperiul“, acea cupido proferendi impero. Împăratul îi spuse în cele din urmă lui Sertorius Macro, care mergea alături de el: — Acolo am purtat, vreme de decenii, niște războaie epuizante. Și se gândea: „În Orient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și simt cum mă ridic deasupra tuturor meschinăriilor; corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frumos Îmbrăcată. Era frumoasă. Puțin palidă, puțin stranie... N-am știut ce fac. M-am repezit la ea și, fără o vorbă, am Început să o lovesc. Era În mine atâta turbare, pe care nu aveam dreptul să mi-o Înfrânez. Cum oare a putut să se simtă el fericit cu tine? Treceam cu mâna peste formele ei și, recunoscându-le pline de voluptate, disperarea Îmi creștea. O loveam, dar ea rămânea la fel de lucidă, nimic nu i se clintea pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stare să-ți renegi propria-ți participare pentru a te bucura de plăcerea corpului de lângă tine, ce numai atunci, exprimat complet În act, este al tău, ți se abandonează total numai ție; e ceva pervers și demonic aici: a te Înfrâna, a te amâna pe tine, pentru a face să se manifeste plinul (dumnezeiescul) În celălalt. (azi) Mi se pare foarte modern Platon În Banchetul, când vorbește despre „explicația pasiunii dragostei“. Fiecare dintre noi este o jumătate de om despărțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orice om de pe această planetă. Asta înseamnă că le pot manipula la fel de bine. Aș putea să comit crima perfectă... În final, grație unor oameni precum Terry Dobyns și a altor doctori, polițiștilor și grație propriei sale conștiințe, reușise să-și înfrâneze aceste porniri. Însă știa exact despre ce vorbește Weir. Oricum, nici chiar în cele mai sumbre momente de frustrare, nu se gândise să ia viața cuiva - în afară, bineînțeles, de a lui. - Deci, ți-ai vândut talentul ca un mercenar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
strălucirea imemorială a marii virgulă...“ — Dumnezeule mare, câte virgule! protestă dactilografa. Blestematele de propoziții parcă nu se mai termină. Asta nu mai are decât trei rânduri, spuse cea care o ajuta. — Numai! exclamă dactilografa. Am pierdut șirul. Incapabilă să Își Înfrâneze curiozitatea, Theodora se apropie de fată cu Întrebări. Reieși că Încerca să se angajeze ca dactilografă a lui Henry James, după ce predecesoarea se căsătorise de curând, părăsindu-l. Aparent - uimitor, dată fiind complexitatea neobișnuită a sintaxei sale -, James Își dicta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine era că James renunțase la planul inițial. Nu i-ar fi făcut nici o plăcere să se ducă la bar și să Îi relateze evoluția actului al doilea. Amintindu-și de mucalitul care strigase „De unde-ai pălăria?“, nu-și putu Înfrâna un zâmbet lipsit de loialitate. — Nu știam că ești În Londra, Norris, spuse el, Încheindu-se la prohab. — Am venit special. Apropo, cred că amândoi suntem invitați la prânz la James, mâine. — A, o să fii și tu acolo? Bine, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i-au atacat pe colegii noștri polițiști nu au fost Împușcați pe loc și că au fost supuși la niște violențe pe care eu le consider blînde. Dar, În paranteză fie spus, polițiștii care nu-s În stare să-și Înfrîneze pornirile nu prea au ce să mai caute printre noi, iar faptele reprobabile comise de cei de afară au făcut Departamentul Poliției din Los Angeles de rîsul curcilor. Acest lucru nu poate fi tolerat. Trebuie să pice niște capete. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i Însurat, ai? Chiar e procoror dă district?“ Păi chiar e, scumpete! Dar cît timp o să mai fie? PÎnă În ziua alegerilor mai sînt o grămadă de zile de joi. Va fi În stare Billy Bebop cel Rău să-și Înfrîneze dorințele cele tainice pînă atunci? Dragă cititorule, nu uita, de la noi ai auzit-o pentru prima oară, neoficial, În secret și foarte... pe șestache. EXTRAS: L.A. Herald-Express, 1 martie POLIȚISTUL CONDAMNAT ÎN CAZUL „CRĂCIUNULUI ÎNSÎNGERAT“ VA PĂRĂSI CURÎND ÎNCHISOAREA Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
săptămîni. O chestiune de rutină. Ed... Fir-ar al dracului... Tipa se culcă cu Bud White. *** Ceremonia, văzută ca prin ceață. Parker ținu un discurs: polițiștii sînt și ei expuși acelorași ispite ca și civilii, dar ei trebuie să-și Înfrîneze mai bine pornirile primare, pentru a servi drept exemple morale Într-o societate tot mai atacată de influența omniprezentă a comunismului, a infracționalității, a liberalismului și a josniciei morale În general. La comanda diviziei ce servea drept garanție a moralității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Lunceford, probabil pentru că-și Închipuia c-o să dau rasol. Am căutat dosarul cu arestările făcute de Lunceford și nu am găsit nici una. SÎnt de acord cu teoria asta. DUDLEY. Depășise stadiul În care-i venea să urle. Își putea Înfrîna pornirea. Vincennes: — Fisk mi-a spus despre Patchett, cum a pus el mîna pe heroina de la Întîlnirea la nivel Înalt Cohen-Dragna și cum el și omul cel rău și fără nume, care este, evident, Dudley, tocmai se pregăteau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
va fi când va ajunge foarte aproape, dar dorind apropierea - or, asta nu se cheamă tot așteptare? Dar, pe măsură ce se apropia de lumina aceea, limpezindu-se în ea însăși, se umplea de o teamă pe care nu și-o putea înfrâna. Pentru că era foarte posibil ca lumina aceea să fie capătul, la care voia să ajungă din curiozitate, dar de care se înfricoșa cu fiecare pas, pentru că singurul lucru de care s-a temut întotdeauna și pe care mintea ei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei atâția ani: zi de zi, n-am avut pe nimeni lângă mine, în afara familiei Winshaw. De ce crezi că a ajuns cartea așa cum e acum? Pentru că, numai scriind-o și încercând să spun adevărul despre ei, am putut să-mi înfrânez dorința de a-i ucide. Ceea ce, apropo, cineva ar trebui s-o facă într-o bună zi. — Bine, atunci, să mă exprim altfel... Nu pricep cum de poți spune că nu există pasiune în carte. — Poate că „pasiune“ nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
afacere pe ea. — Exact. Mă plimbam în pas vioi prin celulă deja, nerăbdător să se termine conversația cât mai repede. Am așteptat cât mi s-a părut un secol să rupă Findlay tăcerea, dar n-am mai putut să-mi înfrânez nerăbdarea: — Ei bine... Ei bine, ce? — Și care e veriga care lipsește? — Veriga care lipsește? — Între mine și Tabitha. Cum a aflat de mine, de ce m-a ales? — Ți-am spus deja, Michael; în afară de cazul că numele tău nu devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Frank transformaseră acest pat oarecare În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e centrul nervos al Estrellei de Mar. Ai văzut pueblele de pe coastă? Zombieland. Cinzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mi-l ascund în buzunarul de la uniformă. îmi trag uniforma puțin în sus pe pulpe, prefăcându-mă că o aranjez, pentru a-mi dezveli genunchii (groaznic de rotunzi!), într un gest prostesc de cochetărie pe care nu mi-l pot înfrâna. Apoi îmi scutur părul nără vaș, să mi se așeze într-o formă oarecare pe umeri. — Ei, în realitate..., bodogăn eu, îmblânzită. în realitate nu ai să găsești niciodată răspunsuri la toate întrebările. Realitatea este prea mică pentru mintea omenească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mutat acolo după al doilea soț. Am fost și eu pe la ei. S-au aranjat bine, au o casă cochețică, cu grădină de zarzavaturi, floricele, au copilași, le e bine, au tot ce le trebuie! Doamna Ionescu zâmbi din nou, înfrânându-și politicos ener varea. își amintise de Leni de când o auzise vorbind cu dimi nutive - un nărav care îi oripila dintotdeauna auzul Clarei. își aminti atunci mai limpede și despre Georgiana și pistruii ei care-și schimbau culoarea funcție de emoțiile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina cu ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu mă duceam la traista cu mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos merindea și să prânzim în afara amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
omoplații mei, și, sprijinită În cotul drept, Își ridică Într-o rînă trupul, că, aplecată asupra mea, care mă simțeam acum prizonierul ei, Îmi stăpîni În străfulgerare ființa: - Cine sînteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem pînă atunci, Îmi Înfrînai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia În momentul acela - nu știu exact, era o ceață - că aș fi trădat ceva. Cine sînteți? repetă Întrebarea. - Cel pe care-l vedeți. Aș fi curios să aflu Însă cine sînteți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]