1,065 matches
-
șterseseră cerneala. Fusese scrisă cam cu douăzeci de zile înainte de către superiorul său, părintele Muñoz din Ōsaka. Acesta înfățișa starea de fapt din Ōsaka unde se întețea ura față naifu de la Edo și tot mai mulți supuși ai acelor daimyō înfrânți în bătălia de la Sekigahara treceau în serviciul stăpânului din Ōsaka. După această introducere, părintele Muñoz îl înștiința că șeful Ordinului Sfântul Petru din Kinki trimisese la Roma o depeșă în care ponegrea metodele de propovăduire ale Ordinului Sfântul Pavel. — Iezuiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seamănă ca două picături de apă cu patimile Domnului. În lumea politicii în care trăia arhiereul Caiafa, Domnul a fost și El părăsit, aruncat dintr-o parte în alta și răstignit pe cruce pe dealul Golgotei. Însă, Domnul nostru cel înfrânt și-a dobândit victoria în lumea sufletului omenesc. La fel și eu am fost înfrânt în călătoria mea. Dar numai în această privință am fost zdrobit de țara cu chip de șopârlă. Oh, Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Hirose Kenichi a strâns din dinți și și-a înfrânt temerile. „A fost salvarea“, își spune singur. Faptul în sine contează, pentru că nu e singurul care a făcut așa ceva, mai mulți au comis aceeași faptă. Nu putea să se lase înfrânt și să fugă. Era decis să meargă până la capăt și s-a urcat în același metrou, al treilea vagon, pentru că îi era frică de școlărița curioasă. În timp ce trenul se apropia de Ochanomizu, a scos pungile cu sarin dintr-o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc". Dar relația poate apărea și altfel: doi oameni care nu pot trăi unul lângă celălalt, și totuși nu se pot despărți. A rămâne înseamnă prelungirea chinului, a pleca înseamnă recunoașterea eșecului, orgoliu înfrînt. Fiecare dintre personaje este temnicerul celuilalt; captivitatea este asumată ca o fatalitate. Mecanismul dublei lucidități funcționează și aici ireproșabil. Eul care povestește îl judecă pe eul care a trăit și gândit într-un anume fel: eul povestirii dublează așadar eul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plan mental, ci și în acela al comunicării, al dialogului cu Ioana: există în lungile lor conversații o adevărată voluptate a torturii, o încleștare cumplită între două inteligențe reci și speculative care nu vor cu nici un preț să se lase înfrînte. Pentru personaj, confesiunea devine necesitate existențială; cartea apare ca un document uman: "... e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece". Dincolo de valoarea terapeutică a confesiunii, este clar că - Ioana i-o spune brutal - Sandu își exploatează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
biruiseră altă dată pe Paiva Couceiro sau pe sidoniști. Totuși, dacă Guvernul și, mai ales comandamentul coloanei guvernamentale care se îndrepta spre Braga, ar fi fost bine informați de situația din lagărul revoluționarilor, Gomes da Costa ar fi fost repede înfrînt. Dar P.T.T. și celelalte nuclee insurecte, aveau grijă ca Guvernul și organele lui să nu fie exact informați. În afară de toate acestea, norocul era de partea lui Gomes da Costa. Căci numai norocul face ca un gazetar monarhist, Correia Marques, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ajuta să obțină de la Atila comanda unei părți a armatei în războiul ce urma curând: onoarea, așadar, apoi, desigur, victoria și prada ce ar fi urmat. Și mai ales prestigiu în fața poporului Hiung-nu, spaimă și un mare respect din partea dușmanilor înfrânți și umiliți. Toate aceste aspirații ale sale erau acum puse sub semnul întrebării de voința încăpățânată de a trăi a celor doi tineri abia ieșiți din adolescență și a puternicului lor zeu protector. Și cu toate acestea, nici măcar nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al colinei. Zeci de oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau panta abruptă, îi terminau pe răniți cu lovituri iuți de suliță. Când ajunseră din nou în poziție, Sebastianus se întoarse să privească dușmanul. Mingan-ul înfrânt se regrupa în dezordine la poalele pantei, însă alte unități, ridicând nori de praf, se desprindeau din liniile hune pentru a le veni în ajutor. încins și fremătând, după cum îi era firea, Vitalius se apropie de el: — Ai văzut, Prefectule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de luptă, mai mult decât ce auzise cu alte ocazii izbucnind din piepturile soldaților îngroziți și disperați totodată: era în plus - și înainte de toate - glasul unei străvechi mânii, al unei uri hrănite de mii de nedreptăți al unui orgoliu totdeauna înfrânt, care căuta să se răzbune. în timp ce alerga către liniile dușmane, agitând sabia, și dobora deja primii adversari, simți lămurit, cu o siguranță fără greș, că nimic nu ar fi putut sta împotriva acelei forțe vulcanice dezlănțuite de armata aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cu toată graba, pe Tony Pavone Îl mânca limba. Luă câteva decorații, le studie pe ambele fețe iar pe una din ele reuși să descifreze „Stalingrad”. Incredibil...! Armata a 4-a germană comandată de feldmareșalul Paulus Friedrich (1890-1957) În timp ce erau Înfrântă - pur și simplu zdrobită - ridicolii comandanți sperau să câștige batălia Împărțind decorații...!! Păstră pentru sine constatarea, continuând discuția. „Dece oare Fuhrerul a acționat În mod pripit...? După aprecierea mea, era mai strategic să continue războiul În mod rațional adică, după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dăruit în fraze au fost respinse și ridiculizate. Mary a îmbrățișat-o pe Alice, dar aceasta din urmă i-a scuturat brațul din jurul umerilor și jumătate din drumul spre casă a plâns. Confruntată cu experiența umilinței, majoritatea oamenilor se declară înfrântă, dar Alice, care niciodată nu fusese încurajată să continue, i-a dat înainte cu scrisul. Aproape fiecare zi din viața ei fusese consumată în nefericire, dar măcar ea nu se lăsase înfrântă. În telefon s-a auzit o păcănitură. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Confruntată cu experiența umilinței, majoritatea oamenilor se declară înfrântă, dar Alice, care niciodată nu fusese încurajată să continue, i-a dat înainte cu scrisul. Aproape fiecare zi din viața ei fusese consumată în nefericire, dar măcar ea nu se lăsase înfrântă. În telefon s-a auzit o păcănitură. Înțelegi, nu ? a spus Alice. Trist era că Mary chiar înțelegea. Unii oameni sunt devorați de nefericire. Tatăl lui Mary, de pildă, își detesta mâinile aspre la fel de mult pe cât le detesta și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Din glasul lor, suav, ce te alină Cad stropi de rouă, o mărturisire Plutește pe acordul unei lire, Povestea ei, amorul fără vină. În versul meu magnoliile cântă Ca într-un joc, doar simfonii albastre; Aștept să crești din dragostea înfrântă Și să privești senină către astre. Iubește, iar, că dragostea e sfântă! Magnolii albe să-nflorească-n glastre! Aștept primăvara Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt, A plâns printre sonete călimara, Prea multe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care a fost mândria pădurii altădată, cele două tablouri pictate de tine, un lac cu sălcii pe mal, cu o femeie pe jumătate goală, acoperită în parte cu un voal, și transparent și nu, surprinsă într-un moment de pudicitate înfrântă, și un altul, pictat după coperta unei cărți, cu zborul lui Nils Holgersson pe spinarea gâștei Selmei Lagerlöf. Aici la căldura dulce a butucilor arzând în șemineu, lumina lor roșiatică jucându-ne umbrele pe pereți, la muzica aceasta discretă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să mă întorc. Trebuie. Nu spun că o să rămân pentru totdeauna acolo. S-ar putea să mă întorc foarte repede acasă, dar nu am de ales. Trebuie să mă întorc. Ceva în tonul meu a convins-o pentru că a părut înfrântă. —E stilul modern, bănuiesc, a spus. A închide bucla. A continuat întristată: —Pe vremea mea, nu era nimic rău în a lăsa un lucru neterminat. Pur și simplu plecai dintr-un loc și nu te mai întorceai vreodată și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fătul ei fără tată? — Care e numărul ei de mobil? Am rămas tăcută. Nu voiam să-i spun. —E în regulă, a zis. Îl am acasă. Poți să mi-l spui acum sau pot să-l iau eu mai târziu. Înfrântă, i l-am înșirat. O altă repriză de lovit butoanele, posibil mai puțin agresivă de data asta, și a zis, de parcă era unul din frații Marconi care dădeau primul telefon: —Sună! Sună! Apoi s-a pleoștit tot, cu speranțele spulberate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
domolise acțiunea asupra mea și îmi simțeam picioarele grele. Poți să ieși învingător dintr-o bătaie, poți câștiga chiar foarte ușor, dar la vârsta mea, câștigul nu e foarte detașat... O vreme m-am uitat la el, la fața lui înfrântă și plină de lacrimi. Era mult prea tânăr și crud pentru munca asta. Gândindu-mă mai bine, am fost surprins de faptul că a avut curajul să înceapă cu noi. Poate că nici eu, nici Martina nu arătam prea grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e tocmai un lucru ușor. N-a fost. N-am crezut că o s-o mute. — N-ai crezut, spuse Vultur-în-Zbor, timp în care adrenalina îi împingea insulta pe buze. Virgil îl privi, iar ochii lui erau cei ai unui om înfrânt. — O vom găsi, spuse el pe un ton sec. Nu poate fi departe. Nu cred că e chiar atât de priceput. Trebuie doar să mai scotocim puțin. E clar că e pe-aici. O vom găsi. — Da, spuse Vultur-în-Zbor, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă păcălească. Fixam întâlniri la care nu venea. Mă simțeam umilit, dar îmi trecea repede. Eu eram cel care vindea, care îl rugam să cumpere. Eram cerșetorul. Și dacă ai mândrie când cerșești... Sunt baliverne literare cu demnitatea celor decăzuți, înfrânți. Exerciții de condei pentru romancieri. Teren de zburdă pentru creatorii de caractere (mari!), pentru analiști ai sufletului, pentru iluminați și apostoli. Așa-i. Dar astea sunt bune în literatură. Sunt cutremurătoare acolo. În viață... Umilința și sufletul zbuciumat trec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
povestirile mele. Textul meu ordona viața, dădea coerență trăitului, întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de in. Toate aceste gînduri i-au trecut prin minte În doar cîteva secunde, În timp ce Însăila un pretext cusut cu ață albă pentru a se retrage, dinaintea perplexității domnului Valls, a hohotului de rîs al lui Aldaya și a privirilor Înfrînte ale micii Ana, care se pricepea la oameni mai bine decît la muzică și știa că Își pierduse profesoara În mod iremediabil. O săptămînă mai tîrziu, la poarta școlii de muzică de pe strada Diputación, Sophie s-a pomenit cu don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a pierdut scrisoarea cu scandalul, a fost descoperit ca plastograf, ziarul său și-a întrerupt apariția, grupul lui politic „s-a spart” și se pare că în fața tuturor și-
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
luptă. Trei săptămâni ca să-și Îngroape morții, ca să salveze supraviețuitorii și să strângă cât puteau din recolte. Era o decizie care nu ținea de comandantul de oști, ci de omul care trebuia să asigure viața țării, indiferent de rezultatul războiului. Înfrântă sau nu, Moldova trebuia să supraviețuiască. Chiar și fără Ștefan, fără Albu, fără Mihail sau fără Oană. Oamenii simpli, anonimii istoriei, trebuiau să trăiască mai departe, știind că ceea ce s-a putut izbândi În vremea lui Ștefan voievod va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei era acum zero. Pierduseră. - E ultimul meu ordin, spuse Ștefan, la fel de liniștit. Iar ultimul ordin trebuie respectat. E o datorie de onoare. Căpitanul Pietro smuci frâul, dar rămase pe loc. Totul era nou. Inimaginabil, imposibil. Erau Înfrânți. Erau totalmente Înfrânți. Fără șansa unei noi bătălii. Voievodul avea dreptate. Moldova nu mai exista. Imperiul Otoman atinsese crestele munților Carpați. - Bine, măria ta... supuse Pietro, șovăielnic, ca și cum n-ar fi știut dacă el rostise acele cuvinte sau ele veniseră de undeva, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tu vii aici, travestit În achingiu, ca să mă previi? - Te-ai gândit, Mahomed, că nu stăpânești nici Timpul și nici legile invizibile ale lumii? Te-ai gândit că aici, În pădurea asta fără nume, s-ar putea să fii Înfrânt? - Înfrânt? ridică tonul sultanul, disprețuitor. Cu două sute de mii de oameni În spatele meu, cei mai viteji din Asia și Europa? - Mă aflu lângă tine, Mahomed. De mult timp. Mai ești În viață pentru că eu vreau să fii În viață. Cei două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]