978 matches
-
decadența Poeziei și a „artelor inutile”. Dar noi, aici, „În colțul nostru”, ne simțim regi și avem convingerea profundă, ca o formă a unei altfel de religii, a necesității noastre pe pământ, În Univers chiar, noi, cei care nu ne Înfricoșăm de „neînțelegere”! Da, bineînțeles, ne este frică, dinții noștri clănțăne „de spaimă și furie”, aici - acolo, la marginile abisului uman, „blestemați” cum suntem de a „ezita”, de a „Întârzia” acolo, la „margini”, incapabili de a fugi Înapoi, refugiindu-ne În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputați contrabandiști... Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșată de meningita morală”, spusese Octav ian Goga în 1916. Despre ce s-a întâmplat după 1945 și până în 1989, ca și după așa zisa revoluție din decembrie s-a u scris sute, mii de volume, toate oglindind pașii făcuți când
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
întunecat -, culori care nu mai migrau, cel mult se colorau în sinea lor cu o idee mai închis, în loc să zburătăcească în chip de peisaj și să se irosească. Sicriele erau de o alcătuire mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea lor se răspândea în mine. În timp ce anotimpurile din ținutul de-afară se înghesuiau unul într-altul, pentru ca în cele din urmă să se devoreze reciproc, sicriele acestea din atelier nu ajungeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
le trece prin minte vreo rugăciune. Când nu crezi în rugăciuni, începi să cânți pe mutește. Acest cântec îmi pare ca daliile din grădină. La fel ca ele, reușește să insereze o pierdere în șirul celorlalte vătămări. Mă încântă și înfricoșează plantele cu tulpini păroase, târâtoare, prea subțiri, cu frunze zimțuite adânc care te zgârie și cu fructul mare cât o căpățână. Căpățâni mute, cărora chipul de carne aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele vrând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am cântat copiilor, le-am explicat cuvintele și i-am îndemnat să privească zăpada ce cădea din cer peste oraș. Fețișoarele lor mă priveau ursuze. În mod intenționat fuseseră ținuți departe de sentimentul de uimire ocrotitor chiar și atunci când te înfricoșează, de privirea și-auzul adunate în imagini poetice, oferindu-ți reazem chiar când te fac să devii sentimental. Frumusețea ninsorii - pe care de când lumea o poți contempla de unul singur - nu era câtuși de puțin un subiect. și în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fortificat în virtutea umilinței și a răbdării. După atâtea umiliri suferite și atâtea obstacole depășite pentru a deveni preot, cu siguranță nu va fi caracterul dificil al unui paroh, foarte zelos și iubitor de rugăciune, cel care va putea să-l înfricoșeze. Prietenii și confrații preoți, la aflarea acestei numiri, l-au compătimit și i-au preconizat o conviețuire dificilă. Dar don Giovanni, în pro-memoria sa scrie: «Mulți îmi spuneau: „Bietul don Giovanni!“ Dar, eu, la proba celor 6 ani în care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-le tuturor, acolo sus, că Domnul îi va ajuta!». Și delegația s-a reîntors acasă, abătută și îmblânzită. Acel preoțel nu a folosit cuvinte mari pentru a linguși și nici nu s-a slujit de subtilități legale pentru a le înfricoșa. Și comentau între ele: Dacă ar mai exista persoane asemenea lui, care să se intereseze de cei săraci și să le pese de greutățile lor!». Don Calabria a încercat într-adevăr să găsească adăpost pentru acele familii: ceru ajutor și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
curețe de praf vechiul vis parizian. în fond, de ce n-ar fi realizabil ? Ea ar putea să întrețină întreaga familie lucrînd ca secretară, iar el ar avea timp să-și caute vocația. Inițial, el marșează la planul ei, dar e înfricoșat : atît timp cît nu încearcă, nu riscă să rateze, poate continua să creadă că a fost făcut pentru lucruri mărețe pe care numai circumstanțele l-au împiedicat să le realizeze. Or, iată că, acum, soția lui îl împinge de la spate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Românii au făcut istorie întotdeauna când s-au mobilizat. O revoluție trebuie înfăptuită, dar fără sânge ca altădată. Ea poate avea loc la nivelul conștiinței și mentalităților fiecărui cetățean. Schimbările care se petrec astăzi în lume nu trebuie să ne înfricoșeze, să ne depășească, ci trebuie să ne găsească pregătiți pentru a le face față. Sunt provocări ale lumii contemporane, în urma cărora s-ar putea naște o nouă orânduire mai dreaptă și mai umană. Disprețul nostru pentru unii politicieni nu trebuie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pedepsit pentru acele epigrame. Dar subsemnatul a avut de pătimit ani lungi din cauza pamfletului. Elanul tinerilor studenți trebuia potolit, mai ales după manifestările dedicate aniversării a cinci sute de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. Eram înfricoșați de represaliile care s-au dezlănțuit și nu ne mai ardea de... literatură. "Cuvântul nostru" nu a mai fost copiat, deoarece nimeni nu avea curajul să scrie în alt mod decât acela al gongorismelor oficiale. Mai mult încă: Securitatea bolșevică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
patetic, cred că este una dintre cele mai mari care s-au scris în acest secol în lume, poezia românească de după război. A.B.Cum credeți că ar trebui să se procedeze, pentru ca revistele de cultură să nu mai trăiască înfricoșate de ziua de mâine? Revistele de cultură din România au o situație destul de încurcată la ora actuală, unele fiind susținute (finanțate) de Uniunea Scriitorilor, altele de Ministerul Culturii. Sigur că la români a rămas obișnuința de a citi revistele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dăruit cu adânc de cunoaștere a făpturii omenești, căutând cu milă spre cei aflați la nevoie care veneau la dânsul spre a-i cere ajutor, părintele Arsenie Boca îi sfătuia: “Roagă-te și nu te teme de nimic, nu te înfricoșa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura.” (Părintele Arsenie Boca - Luptă duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton, 2009, pg. 82). Orice faptă rea are drept temelie un gând necurat. Gândul necurat se naște
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
voi descoperi frauda, compuseră un nou cântec cu câte o strofă din fiece cântec ce știau. Vorbele se loveau în cap și melodiile împestrițate formau un pot-pourri foarte caraghios. Când au văzut că nu m-au înșelat, s-au rușinat; înfricoșați, au luat-o la fugă de frica bătăii ce-și închipuiră că le voi da în ziua aceea, în loc de zahăr. Au revenit însă și am rămas prieteni; adesea mă însoțeau la plimbare și culegeau flori cu mine. Eu nu le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea senzația că se chircește înfricoșat în fața stihiilor. O răbufnire de orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să tragi concluzia rapidă că, atunci când alămurile celeste declanșează sarabanda infernală, tot ceea ce îți rămâne de făcut este să bagi capul între umeri și să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pentru întâia oară corpul ca pe un relief necu noscut. în clipa când simt și pielea lui neașteptat de mătăsoasă contopindu se cu pielea mea, simt o emoție insuportabilă, de parcă m-aș fi desprins de mine, trecând printr un tunel înfricoșă tor care mă electrocutează dureros, și m-aș fi recom pus în el. Nu știu cât stau lipită de el, incapabilă să mă mișc. Am o senzație ciudată de gol, ca și cum mintea mea, prețioasa, clara mea minte, m-ar fi părăsit deodată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
s-a uitat la mine și privirea ei m-a îngrozit atunci, pentru că s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu i-ar fi păsat câtuși de puțin că m-am dat jos din pat. Lucrul ăsta m a înfricoșat teribil. Mi-aș fi dorit foarte mult atunci ca mama să mă certe. Să mă ia în brațe, speriată că sunt desculță, să-mi pună mâna pe frunte, să vadă dacă mai ard, și să mă certe c am ieșit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zgomotos de persoane negricioase care părea să nu se mai termine. Unde or intra cu toții? se întrebă ea, speriată, mulțumind în gând proniei că locul de lângă ea e ocupat - fie și de un șofer agitat și mai mult ca sigur înfricoșat de zbor. Totuși, în mod miraculos, grupul dispăru undeva, spre fundul avionului, lăsând în urmă miasme inconfundabile. Clara desfăcu un șervețel umed parfumat și se șterse meticulos la nas, pe obraji și pe mâini, exact în clipa în care avionul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
carieră, fie în marginea satului, fie, nopțile, la Tenica acasă. Aproape că uitase cu totul de Ghighina și de promisiunea lui din ziua de Joimari. Pentru ea însă, viața se făcuse de nesuportat. În noaptea aceea se închisese în cameră, înfricoșată de posibilitatea ca Zogru să vină, după cum promisese. Era măgulită de dorințele lui, îi plăcuse atingerea și îi mai simțea încă mirosul, care semăna cu al crengilor rupte în pragul primăverii. Totuși, nu se punea problema să intre în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
decât pentru că ar fi avut vreo țintă. Iar Ghighina adormise. Merseseră ceasuri multe, până după miezul nopții, tot afundându-se în pădure, fără să vadă pe cineva, fără să audă strigăt de fiare. Îl nemulțumea condiția de fugar și îl înfricoșa gândul că ar putea fi considerați hoți într-o cetate în care hoții erau trași în țeapă. Era mai mult frica lui Pampu, decât a lui, dar și lui îi era groază de orice învinuire i s-ar fi adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe pământul uscat și rece, al nopții de primăvară. Ghighina l-a privit câteva clipe și s-a aplecat deasupra lui. Pampu pironise ochii pe bolta cerului. Nu respira, părea inert. Fata s-a dat un pas înapoi, mai întâi înfricoșată de posibilitatea morții, apoi îngrozită de valul luminos de ceață care purta pe el întipărit chipul lui Pampu. Pentru Zogru lucrurile au fost și mai surprinzătoare. Căzuse pe pământul împietrit ca și când ar fi alunecat într-o prăpastie. Era vlăguit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a fost un dezastru. Atingerea l-a zguduit și l-a mototolit ca pe-o foaie de hârtie. Și călugărul a simțit o fină atingere răcoroasă, ca o pală de vânt, și și-a făcut repede trei cruci. Mulți erau înfricoșați de mormântul lui și încercau să pășească fără să-l calce. Unii poate că îi ghiceau prezența, ca Giulia ori ca Andrei Ionescu, dar foarte mulți nu erau speriați decât de propriul gând, că mormântul unui om atât de sângeros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i pe Fecioara Maria și pe pruncul Hristos. Temându-se de o farsă, intimidată de strălucirea foițelor de aur, Lilia refuză să o ia. ă Este în regulă, insistă Zoia. Este plătită. Toate sunt plătite. ă Dar cum? șopti Lilia, înfricoșată de răspuns. Zoia puse icoana jos. Merse înspre colțul îndepărtat al camerei și dispăru în spatele draperiei care ascundea dormitorul, de unde se întoarse cu o cutie ferecată pe care Lilia o vedea acum pentru prima oară. Ajunsă lângă masă, Zoia lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta? Bica o privi cu un calm care o înfioră și dispăru în camera sa. Luana încremeni locului. De ce îi bătea inima atât de tare? De ce se înfricoșase? Ce putea să-i facă? Dacă se atingea de ea, o va reclama mamei. Bătrâna coborî scările din fața ușii cu mâinile la spate și în timp ce fata încerca să ghicească ce ascunde scoase la iveală o nuielușă. Două secunde îi trebuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea culoarea lemnului putred, îi lipseau ochii din orbite, nasul și buzele. Părea să rânjească cu dinți de lup. Gaila avea un picior mâncat până la os. N-am să mai stărui. Chiar și astăzi inima mi se tulbură și se înfricoșează la amintirea a ceea ce mi-a fost dat să văd. Mi-am făcut curaj și am îngenuncheat lângă trupul regelui, de partea unde erau depuse scutul rotund având pe vârful convex vipera de aur, spada și sulița frântă de scutierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întrebat neîncrezător. - Nu contează barca, ci barcagiul, m-a lămurit Bovo, iar Cagnaccio se descurcă chiar și când apa dă peste mal. Barcagiul ne-a trecut dincolo la iuțeală și fără să ne dea vreo emoție. Gundo însă, care era înfricoșat de apa adâncă, avea fața de culoarea cenușii și degetele vinete de cât de tare se ținea de marginile ambarcațiunii zgâlțâite. - Azi mai avem de făcut cel puțin cincisprezece mile. Dacă nu ne grăbim, ne prinde întunericul și ajungem cine știe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]