1,038 matches
-
toți locuitorii acestei nefericite țări, să le preda lor aceste bunuri materiale!! În caz contrar, ce-l descoperit era arestat motivând:nu s’a supus furtului oficial...! Iar printr’o formalitate sumară era aruncat În Închisoare,fiind maltratat, bătut și Înfricoșat, pentru a divulga alte persone ce posedă aur ori valută occidentală. Desigur, bișnițarii cunoșteau acest amănunt Însă, era creată impresia amăgitoare a negustoriei efectuate pe propiul lor risc. Dar, nu era așa. Unii dintre bișnițari, erau lăsați să opereze schimbul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de pământ...! Murim, vom muri cu toții...!” Cheflii localului se repeziră către ieșire dar, aceasta fiind Îngustă, se produse Învălmășeală. Oamenii urlau, călcându-se În picioare, agățându-se unii de alții, aplicând lovituri cu pumnii!! Înfricoșată Atena, sări În brațele lui Tony Pavone, plângând. „Vom muri prietene, vom muri...! Să părăsim această lume cât mai frumos...!” strigă Atena Încolăcindu-și mâinile În jurul grumazului sărutându-l, făcând corp comun cu prietenul ei drag. Penru moment, fiind suficient
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mormane de moloz iar una din clădiri rămase pe verticală dar În compesație, luase foc. În disperare, unii oameni cu hainele de pe ei În flăcări, se aruncau pe ferestre sperând Într’o miraculoasă salvare! Părăsiră locul dezastrului cu inimele Înfricoșate, la gândul de cele ce vor gasi acasă, dar surpriză. Apsolut toate clădirile nou construite, trecuse cu bine examenul. În afara unor neânsemnate avarii, aceste clădiri ofereau Încredere, invitând locatarii să revină În apartamentele lor. Cu toată această garanție pe care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rămășițele de alimente Împrăștiate prin cameră ca imediat Liberii se năpustiră asupra lor lovind și zbierând la unison. „Atențiune, nimeni nu mai scoate o vorbă...! Acum, dezbrăcarea la pielea goală...Dar repede În caz contrar, vă i-a mama dracului...!” Înfricoșați, noii locatari ai penetenciarului Rahova se dezbrăcară Într-o Îngesuială greu de Înfăptuit. Și așa, Înainte de a primi ordinul de dezbrăcare arestații abea se puteau mișca fiind Înghesuiți la maximum, dar acum...? Unul din liberi, răgni. „Împachetați țoalele după care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
furat În complicitate cu gestionarul Bazei de Materiale, spune drept...Dacă nu recunoști, te asigur eu, Încăpățânarea ta va duce la agravarea condamnării...! Ei bine, hai, spune ceva...!” Luat prin surprindere de atitudinea dușmănoasă, provocatoare a judecătorului Tony Pavone rosti Înfricoșat. „Doresc...! Doresc să mă disculp...!!” Judecătorul, i’o reteză scurt. „Ai dreptul la cuvând numai dacă recunoști greșeala...! Mărturisește, ai furat...?” „Nu... Nu am furat...!” „Bine. În acest caz hotărârea instanței de judecată va fi pronunțată poimâine, În data de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu cinci milițieni echipați civil - unii dintre ei, vechi cunoștințe dela percheziția anterioară care intrară Înăuntru fără a mai cere permisiunea. În linii generale, greu de Înțeles, gansterii puterii explicară fetei sumar scopul percheziției, după care imediat intrară În acțiune. Înfricoșata Atena Încercă să dea un telefon prietenului ei dar, cel care părea a fi șeful o bruscă violent, argumentând. „Nu e nevoie de prezența lui...Nu de altceva Însă, ne e teamă să nu fim măcelăriți...!!” - se schimonosi el, privind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
onorariul Înălțau din umeri neputincioși, opținu chiar o altă audiență la Procurorul General Sever Georgescu ca În final tribunalul să-i administreze o amendă penală de cincisprezece mii lei...!! Însfârșit, după atâta alergătură cu bani cheltuiți, cu nervii la pământ, Înfricoșat tot timpul de cele ce aveau să urmeze, Tony Pavone fu recompesat cu o veste mult așteptată. Omul de legătură Îl anunță: pașaportul lui cu viza turistică pentru Statul Israel e gata și-l poate ridica oricând dela serviciul pașapoarte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putut să continue să-l iubească decât atunci când nu-l vedea prea limpede. Jina s-a lăsat pe spate și s-a uitat direct în ochii lui Zach. Poate că, preț de-o clipă, bărbatul se așteptase s-o vadă înfricoșată, pentru că ochii pe care i-a văzut Jina erau larg deschiși și aveau o expresie panicată. N-o să las să pățești nimic, a asigurat-o el. Barca se învârtea în cerc, de jur împrejurul vârtejului. Jina și-a fixat un punct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
basta. Roger începuse iar să-și invite prietenii pe-acasă și sub nici o formă Alice nu i-ar fi cerut să lase muzica mai încet sau să termine cu boncăluielile prin cameră. Nici un copil n-ar trebui să se gândească înfricoșat la ce-o să facă mama. Alice s-a așezat pe scaunul de lângă soțul ei. Pianul încetase să mai cânte, iar tăcerea era acoperită numai de sunetul râului cel trândav. Un șoim s-a rotit deasupra pajiștii și i-a distras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întregime. Ei, sigur că nu. Zach a ridicat o mână temător, apoi a lăsat-o să cadă la loc. Pearl a oftat. În liceu, se credea despre ea că era prea frumoasă ca să fie atinsă de cineva. Toți băieții erau înfricoșați; n-au început să i se ceară întâlniri decât atunci când s-a iscat zvonul că era genul de fată care mergea până la capăt. Pearl i-a luat mâna lui Zach și-a ținut-o între ale ei. Cu ajutorul lui, învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
eu? —Stăi, ascultă, Petrache, urmă popa! vorba este cum îl îngrijim, da, de bună-samă, cum îl îngrijim! Châm-châm! Aici e totul, Petrache, cu ce-l îngropăm? — Da, zise domnul primar, da! cu ce-l îngropăm... —Vezi, Petrache? —Văd, gemu Petrache, înfricoșat. —Ei! după cum zicea domnul Iordache, châm-châm! domnu’ primar - da! cu ce-l îngropăm, Petrache! La primărie trebuiesc hârtii, o mulțime de treabă... pe urmă... dă! îngrijirea... eu trebuie să cetesc, să slujesc, châm-châm și... de bună-samă... cine-mi plătește mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-aveam bucurie, n-aveam durere, intram parcă în nesfârșita fire, în marea bogăției pământului. Iar când tresărea în murmure și-n oftări codrul, când începea să crească și să curgă valul vânturilor, fiori grei îmi răscoleau sufletul, un cântec înfricoșat pornea în mine, cântecul care prevestea și cerea iubirile tinereței. Așa, furtuna odată m-a prins la căsuța din poiană - și Voinea pădurarul nu era acasă. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-mi ce să fac - căci am păcătuit! Mi-a fost astăzi rău... Parcă eram plină de venin... Ș-am simțit... Vai! ce să fac! ce să fac! Mă omor! mă dau cu capu-ntr-o fântână... În glasul ei creștea o durere înfricoșată. Se simțea acuma mică și neputincioasă. Dintrodată, după lungile sfaturi ale bătrânelor la căpătâiul ei, își vedea zdrobirea, își vedea înstrăinarea. Căci acuma, singură, fără altă urmă din dragostea celui ce-o părăsise, se găsea iar ticăloasă, numai ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pruncul țipa în covrul din sanie. Înapoi - era singurătatea casei de vânătoare. Înainte, așezări omenești în depărtarea câmpiilor. Viscolul avea toane; când se alina, când se învârtejea sunând în pădurea de brad și stropind acum ace înghețate. Asta-i vremea înfricoșată a muntenilor, în vremea iernii cresc singurătățile până la cer și pân’ la capătul lumii. Căzute pentru totdeauna par amintirile soarelui. Un zeu dușman a mânat cu harapnic de furtună turmele de veacuri în prăpastia sfârșiturilor - și nu ducem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neclintit încât, ca într-o etuvă, lepădam râuri după râuri de broboane. La ceasul al treilea al după-amiezii, și trupul meu avea înfățișarea hainelor aruncate. Cu toată rețeaua de umbră a sălciilor, soarele săgeta în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A mers și ea în barcă și a fost de față când au împresurat plavia de la Călan. S-a apropiat numai ea, într-o luntre cu Chiriță. A strigat de la mal: —Sandule! Dălcăuș a ieșit la glasul ei și părea înfricoșat. Atunci l-au pușcat. A căzut cu fața în jos. Ea s-a dus și i-a ridicat fruntea, ca să-l vadă răpus. L-a doborât și pe Tistu. După ce am aflat întâmplarea cu hoții, m-am suit în polog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a fost să rămâie marginea taberii împărătești pustie. Și se vedeau deslușit focurile taberii oștenilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
brăzdă cerul, tunetul bubui, apoi un alt fulger se văzu, iarăși se auzi un tunet surd, apoi trombe de apă se abătură peste noi. Știind că era vorba de o furtună mai curând decât de un blestem, eram mai puțin înfricoșată și, luându-mă după miile de persoane îngrămădite pe Sabika, am încercat să dau de un loc spre a mă adăposti. Fratele meu mai mare mă ținea de mână, lucru care mă liniștea, dar care mă și silea totodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în jos și nu mi-am putut reține țipătul de spaimă. „Dumnezeu să aibă milă de noi, ăsta e potopul lui Noe!“ bombănea gazda în spatele meu. Mama n-avea să uite nicicând imaginea care se oferea ochilor ei de fetiță înfricoșată, după cum nu aveau s-o uite nici cei ce se aflau în ziua aceea blestemată de Paradă la Granada. În valea în care de obicei curgea zgomotosul, dar altminteri liniștitul Darro, iată că acum se formase un torent înspământător, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nou, nu? Admirabil. Absolut admirabil. Vultur-în-Zbor izbucni: — Grimus, ce înseamnă toate astea? Grimus păru ușor uimit. — Ce înseamnă, domnule Vultur? înseamnă, bineînțeles, moarte. Moarte, domnule Vultur - asta înseamnă viața. Lui Vultur-în-Zbor i se făcu deodată foarte frig. — Moartea cui? întrebă înfricoșat. — Dragul meu Vultur-în-Zbor, zâmbi Grimus. Moartea mea, normal. A cui credeai? Asta ești tu: îngerul morții mele. Pune-ți astea, îi ceru Grimus. — De ce? — Pentru că totul trebuie făcut ca la carte, spuse Grimus, fluturându-și mâinile cu mișcări de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spună ceva. — Palacios! zbieră Fumero, cu glasul alterat În ecoul casei scării. Palacios Își lăsă ochii În jos și dispăru pe ușă. Am ieșit pe palier. Creste de lumină se profilau dinspre ușile deschise ale mai multor vecini, chipurile lor Înfricoșate ivindu-se din penumbră. Cele trei siluete Întunecate ale polițiștilor se pierdeau pe scări În jos, iar bocănitul furios al pașilor lor bătea În retragere ca o maree otrăvită, lăsînd În urmă o dîră de teamă și de beznă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
inima cît un purice. Ne-a spus că nu primise vizita lui Julián, Însă promitea să ia legătura cu noi dacă se Întîmpla asta și să Încerce să-l rețină. Fumero trecuse pe-acolo Înaintea noastră, ne-a mărturisit el Înfricoșat. Acum Își spunea inspectorul Fumero și Îl prevenise că, În vreme de război, era mai sănătos pentru el să fie cu băgare de seamă. — Multă lume are să moară foarte curînd, iar uniformele, de preot sau de soldat, nu stau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aproape fără să-și dea sama de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum rămăsese fără căpăstru. Animalul o rupse la fugă fără a mai ține seama la copaci, la stânci sau gropi. Înfricoșat el gonea cu o iuțeală amețitoare, iar stăpânul său, în culmea furiei, striga și-l lovea cu pumnii, nefăcând cu aceasta decât să-i intețească fuga. După vreo trei leghe și mai bine de alergătură, un șanț adânc li se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Praga, descurcându-se cu greu acolo și punând întrebări într-o cehă sau germană aproximative. Rețeaua verilor Heisteke i-a opus rezistență. A fost amenințat în două rânduri cu pistoale și cuțite, fiind nevoit să dea bir cu fugiții, la fel de înfricoșat ca și atunci când patrula pe străzile ghetoului negrilor, suportând jignirile și sarcasmul polițiștilor veterani - un căcăcios absolvent de facultate speriat de negrotei, un laș oarecare. În ultima sa escapadă l-a localizat pe Stefan Heisteke, un copil palid și brunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]