1,310 matches
-
lepădat de el, de bătrîn, și-a schimbat și numele în Theodor, a început, rapid, să fie apreciat ca un element combativ, de încredere..., a fost, rapid, inclus în brigăzile care mergeau să-i lămurească pe țărani... Auzi, rîde Ion înfundat iarna, tata se duce la Iași cu cartofi de vînzare. Acolo, din vorbă-n vorbă, află de la alt țăran că într-un sat, pe unde mergea Toader, unul ține și-acum toporul după ușă, pregătit pentru el. Cică nea Toader
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lunecă într-o atingere domoală. Mihai încercuiește din nou în fierbințeala buzelor jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum numai în copilărie, dimineața, sorbea boabele mari de rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un țipăt înfundat, născut din sublimul plăcerii, ca un geamăt de durere ori de extaz și se repede în sus, cu o mișcare scurtă, de fiară lovită mortal. Pregătit, Mihai așteaptă loviturile palmelor. Dumnezeule mare! șoptește Maria tremurînd toată, ca de friguri, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări de somnambulă, pătrunde sub cearșaf, cu fața în pernă, revărsîndu-se într-un plîns isteric, hohotind înfundat. În primele clipe, Mihai e îngrozit; se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas aruncîndu-i Mariei un pahar cu apă rece între ochi, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pieptul căruia ridică mîinile tremurînd vizibil, cu vîrful degetelor înțepenite de frig. N-a fost cu noi, nu-i aici spune din nou Lazăr, fără să ia în seamă palmele ce-i ating pieptul, gata să-l înșface. Un geamăt înfundat răzbate din Radu, iar brațele lui, ostenite, fără viață, îi cad pe lîngă corp. Face un pas lateral, clătinîndu-se, gata să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și totuși, ce bine-i acasă !... Trăiesc și-s sănătoasă ăsta-i esențialul." *** " Dacă o văd ieșită cu bine din camera mea, gîndește Mihai privind spre locul unde, cînd și cînd, prin somnul ce a cuprins-o, Maria mai suspină înfundat mă jur pe ce am mai sfînt că nu-mi mai trebuie asemenea relații! Am bănuit eu că ceva nu-i în ordine cu ea; credeam, totuși, că-i la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot. Pachetul de sub braț, ca un sul, îi lunecă, lovind înfundat cimentul. "Sînt ridicolă gîndește fata. El, măcar, avea scuza că băuse cînd a fost pe la mine, la magazin..." Prinde pachetul mai bine sub braț, vrea să-și tragă mănușa la loc, hotărîtă să coboare treptele încet, indiferentă, să nu dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
moașa. Ziceam de bani. Ce, nu mai joci? Da, dar nu pe mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-meu: o mamă e vinovată de moarte dacă nu are grijă de un copil. Mă duc acum, dar cam tîrziu: eu, bătrînă; ea, matură, apucată pe căi rele, ce, crede că nu mi-am dat seama ?!... Alături, Maria Bujoreanu plînge înfundat, în timp ce cățelușa, observînd-o, s-a oprit din starea de nervozitate și-și întinde botul mic să-i poată atinge mîna. Dorin tresare, se ridică în capul oaselor și-i face semn doctorului să se apropie: Am avut din nou impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nici un răspuns. Întrebându-mă dacă nu va trebui să forțez Încuietoarea cu una dintre clame am Încercat să Împing ușa, iar aceasta cedă. Am Împins mai tare, iar ea se deschise până la jumătate, dar se opri brusc cu un zgomot Înfundat, căci se izbise de ceva ce, după sunet, părea a fi un corp inert. N-aveam nici un chef să mă uit Înăuntru. Inima Îmi bătea foarte tare și mă luă brusc cu răcori pe ceafă, dar nu din cauză că-mi prinsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de unelte, sârma, bucățile de metal și celălalte rămășițe de pe podea; pentru o clipă, mi s-a părut că fiecare gioarsă era evidențiată și etalată În toată splendoarea sa. Te implor, nu te uita la alea, am scâncit eu pe Înfundate. Am tot vrut să le duc de aici. Pe bune. — Iar asta are un aspect atât de original, remarcă ea. Serios! Ar trebui să faci cunoștiință cu fiul meu, Jake. Lui i-ar plăcea foarte mult. Englezii au o Înclinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
local sau ceva de genul ăsta. De parcă noi n-am mai avea și altă treabă. — Arăți epuizată, am remarcat eu. M-a privit o clipă În tăcere, după care a dat drumul saltelei să cadă În grămadă, cu un zgomot Înfundat. Nu, n-am nimic. Doar că e foarte stresant să ai un program atât de Încărcat. Fac toate orele Lindei, plus ale mele, și o mai ajut și pe Lou la treabă. Sunt foarte multe amănunte practice legate de munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vreodată dat să aud din gura lui. La ușă mai stăteau Încă vreo doi bodyguarzi, străduindu-se să pară fioroși. — Prietene de-ale tale? Îl Întrebă unul din ei pe Brian. N-o duci prea rău, ai? Celălalt râse pe Înfundate. Noi ajunsesem deja la ușă. Nu sta de pomană, Îi spuse Brian, cu vocea sa de bas, rânjitului. Ține ușa deschisă doamnelor. Deși nu era nici el vreun pricăjit (de fapt, arăta de parcă fusese alcătuit din niște cartofi uriași, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e vinovatul? am trântit-o eu. — Tu, zise el, privind În jos, spre mine. Mi-a trebuit ceva vreme să realizez că glumise. Colțurile gurii Îi erau ușor ridicate. — Ah, ha, ha, ha, foarte amuzant, am spus. Brian râdea pe Înfundate. Îmi dădeam seama de asta după faptul că cele pectoralii lui se ridicau și se coborau mai rapid decât de obicei. — Ei bine, am zis În timp ce-mi terminam berea. Mă duc să mai dansez. Mi-a făcut plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de gros, că probabil nici nu-i trecuse prin cap că trebuia să schimbe ceva. Singurul lucru pe care-l modificase fusese numele: vărul ei, Tim, Îmi spusese că o chema de fapt Eleanor. Asta m-a făcut să chicotesc Înfundat, În câteva ocazii. — Pegg, când ai zis că ați fost În aceași celulă, tu și Jeff, l-am Întrebat eu plină de curiozitate, te-ai referit la faptul că partidul v-a Împărțit În celule ca să vă organizeze și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se țineau acum după el, ca șoarecii după fluierar. Apăru și un polițist. Tom îl vârî pe Emma, care continua să cânte, într-un taxi, unde irlandezul adormi pe loc. Tot drumul îndărăt, către camerele lor mobilate, Tom râse pe înfundate, profund, cu lacrimi de plăcere pură în ochi. Adevărata „identitate“ a lui Scarlett-Taylor nu i s-a revelat prea curând lui Tom, deși cei doi au devenit prieteni; fără îndoială, Tom nu a izbutit niciodată să-l cunoască pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Da, îți mulțumesc că ai venit. Un moment mai târziu, Alex se găsea din nou în strada măturată de vânt, fără să-i mai pese acum că-i ciufulea părul. Pășea vioaie, cu mâinile în buzunare, zâmbindu-și, apoi râzând înfundat. „Dumnezeule Atotputernic, creator a tot ce există, judecător al oamenilor, recunoaștem și deplângem numeroasele noastre greșeli și păcate pe care le-am săvârșit prin gând, vorbă sau faptă, împotriva divinei tale măreții, stârnindu-ți pe drept mânia și supărarea împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părintele Bernard îl urmă. Ușa bisericii hârșâi, scârțâi și bufni din nou. Părintele Bernard se așeză. Era uluit, măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau mai puternic ca de obicei. Și începu, ca și Alex, să râdă încet, pe înfundate. Hattie Meynell ședea pe patul ei, în dormitorul internatului. Peste zi, fetele nu aveau ce căuta în dormitoare, decât atunci când își schimbau uniformele înainte sau după jocurile sportive. Jocurile însă se terminaseră mai de mult, Hattie se schimbase, își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care unul, matosit) ocupau cele mai bune scaune din față, rezervate confortului reprezentanților senectuții ori persoanelor cu handicap locomotor, fără a părea că au de gând să-și composteze biletul ipotetic de călătorie; precum și intrigată (ea, fosila) de zgomotele suspecte, înfundate, precum răsucirile caraghioase ale unui animăluț zgâtiu de companie, ce răzbăteau dintr-un coș aflat pe genunchii tipului mai scund din grup, coș din care se înălța, revoltător, și gâtul unei sticle! Limpede! Indivizii aceia nu erau deloc exemple de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din strânsoarea imponderabilă a celor două mănuși goale, înzăuate și o ridică în cumpănă pe deasupra scăfârliei, clătinând-o: De echilibrată, e echilibrată, ce să zic! comentează el. Chiar atunci, o umbră rotofeie se năpustește de-afară, în salturi mici și înfundate, până la mijlocul holului. Urmată de îndată, de o alta, dotată cu o pereche de urechi prelungi! Unde naiba fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn, invadat de o veselie fără margini, se simți mai mult ca oricând liber. Chiar și plecarea fetei dovedea că ea nu reprezenta a doua mișcare din vreun plan fantastic, început prin atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Din cei patru, Thorson se dovedea cel mai calm. Cu gesturi sigure operă câteva reglaje pe una din laturile mașinii, invizibilă pentru Gosseyn, apoi îl privi interogator pe Michael Hardie. Dar Gosseyn fu acela care rupse tăcerea, rostind cu voce înfundată: ― Părerea mea este că ar trebui să mă ascultați o clipă. Se întrerupse; nu pentru că ar fi terminat, ci fiindcă brusc realizase situația disperată în care se afla. Gândi în acel moment: pentru numele Rațiunii, ce se întâmplă aici? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din dotare și a tras un foc. Dar cinci? Vecinul susține că a auzit cel puțin cinci. Sigur a fost vorba despre focuri de pistol? — Ei bine, n-aș putea băga mâna În foc, Își retrage cuvintele vecinul - era destul de Înfundat, ca și cum ar fi pus, știu eu, o pernă. Apoi, Într-o răbufnire de orgoliu, adaugă: — Dar oricum, eu vânez becațe, știu cum sună un foc de armă. Iar ea striga ajutor, ajutor, ajutați-mă. Nu am visat. — Și apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ne naștem fii ai unui demnitar sau ai unui șomer - și, de altfel, Într-o zi toate acestea se pot schimba și săracii pot deveni bogați, și invers. De la ușa cea verde a băii băieților se auzeau bufnete și gemete Înfundate și râsete. Dintr-o dată se auzi o bubuitură - ca un fel de explozie -, iar gemenii Bettini se repeziră afară urlând. Anzalone aproape că o răsturnă, iar scutierul, Împiedicându-se de ea, o Împinse În perete. Ușa verde rămăsese deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ia și el cîteva gîturi din bidon, rîd iar, pe răcan Îl cam fură somnul, acoperit de zăpada care acum e tăioasă, rece și Întunecată, și Vlad trage de el, dar e inert și cîntărește o mie de kile, rîde Înfundat, Întins pe jos, În beznă. Vlad Îl lasă acolo, e și el amețit, se gîndește că ajunge sus la adăpostul din punctul de observare, fără să alarmeze dormitoarele, și o să trimită pe cineva să-l ia pe răcanul matol. O
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de spaimă mă crispează, imaginea Începe să se prelingă, cade cu bucăți de tencuială, se formează un ghem mocirlos, dar peretele rămîne luminat, e o lumină care tremură și care parcă izvorăște din el și apoi se aude o voce Înfundată, peretele se dilată, e moale, e viu. Trăiești Într-un muzeu. Viața ta e un muzeu. Tu ești exponatul. Această lume există doar pentru tine. Deschid ochii gîfÎind, mă străbate o senzație de ușurare, văzînd pe geam cîmpul Întunecat derulîndu-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]