1,615 matches
-
flori care împodobesc poienele în preajma munților. Cine ajunge să petreacă un timp în mijlocul naturii, ajunge să înțeleagă multe taine pe care, în mod obișnuit, nu le află. Iubirea tinerilor care se consumă sub acoperișul cerului în clipa când ziua se îngână cu seara, nu va fi uitată niciodată pentru că se află în preajma unui foc ce-și înalță vesel flăcările în jur și aruncă mici scântei în aer. Scânteile sunt copiii focului care sar și se joacă, scoțând mici sunete și pocnete
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
rămase înmărmurită când ridică ochii din farfuria sa auzind un „Bună seara”, spus pe un ton liniștit și de o voce necunoscută. - Bună seara, murmură și ea abia auzit, ridicând privirea spre vizitator. - Ocupat? - Nu, liber mai reuși ea să îngâne. În fața fetelor se așezară bărbatul visat în somnul după amiezii, și descoperit de Ana pe plajă, un tânăr al cărui profil îi atrase atenția în mod deosebit. Avea un profil interesant, cu nasul drept și rotunjit spre vârf, cu buze
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
nu era capabilă să-i răspundă. Îi luă mâna într-ale sale și și-o duse la obraz, plângând în hohote în continuare. Nu putea articula niciun cuvânt. Condurache o lăsă să se liniștească mângâindu-i dosul palmei sale fine, îngânând cuvinte de încurajare. După un anumit timp când femeia se mai liniști și putea să vorbească, o auzi șoptind parcă din fundul unei grote. - Sebi, m-a distrus pentru totdeauna. - Cine draga mea? Fii mai explicită dacă poți. - Ernest! - Cum
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
înconjurată/ de aură poeziei/ că de un scut antirachetă. (Lui Pindar)” - Gheorghe A. Stroia „Înapoi în poveste este o carte de referință pentru biografia poetului Cornel Boteanu, cărturar, etnolog și scriitor al unei așezări unice, Baia de Arama, locul unde viața se îngâna cu povestea. O carte de referință pentru că autorul și-a definitivat vocația poetica, bazată pe o clarviziune lirica proaspătă, convingătoare și învăluitoare, de o simplitate profundă, construită în cercuri concentrice, cu până atentă atât la nașterea textualista a poemului, cât
ÎNAPOI LA POVESTE de EDITURA ARMONII CULTURALE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351751_a_353080]
-
Acasa > Strofe > Valori > CÂNTEC DE ÎNGÂNAT POEȚI Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 778 din 16 februarie 2013 Toate Articolele Autorului singurul poet desăvârșit Dumnezeu care a creat lumea fiindcă iubea prea mult poezia umblă și prin aripa mea hoardele curcubeului așa ca o tușă
CÂNTEC DE ÎNGÂNAT POEŢI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351905_a_353234]
-
hoardele curcubeului așa ca o tușă de infinit ca o margine de cântec însă mă tem Doamne că ai să treci cândva pe lângă mine și n-am să-ți sărut la vreme vântul cu poeme cuvântul Referință Bibliografică: cântec de îngânat poeți / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 778, Anul III, 16 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CÂNTEC DE ÎNGÂNAT POEŢI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351905_a_353234]
-
culori are primul pas în iarbă Nu înfășați copiii în scutecele toamnelor li se va lipi singurătatea de piele autiști în lumea lor stranie dincolo de toamna asta frumoasă ei nu vor ști să povestească niciodată despre albastrul lui septembrie vor îngâna doar un cântec de lebădă dintr-o poveste care începe cu sfârșitul Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - toamna păpușilor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate
TOAMNA PĂPUŞILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352007_a_353336]
-
de la Vale, cu hramul Sfântului Dumitru) fiiul mamei Lisaveta, soră cu bunica Ana Voican de la Știrbești. Doamne, cum mai călătoream pe aripile imaginației... însoțit de bădița Mihai: la „izvorul zânelor” în care-mi răcoream „piciorul gol”, săream „în barca mică îngânat de glas de ape”, iar seara „la măsuța mea de brad” priveam în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau în pod, pe care-i ascultam „...cum
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
ore de muncă care sunt patru, precum cei patru Evangheliști sunt trei, Luca și Matei. - Bun, î-mi voi încerca talentele de povestitor de basme, dar te rog să nu adormi. Nu ești chiar pruncul pe care să-l leagăn îngânând melodic basmul. Comerț fără comercianți. A fost o dată ca-n povești ..... Din nou pe Olimp într-un mic orășel de circa 100 mii de locuitori. A trecut puțin de miezul nopții iar cerul se acoperă treptat cu nori plumburii. Luna
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
vântul, palid balaur, Și lebăda plânge fără pereche... Miresele-n rochii dospeau prin dantele, Castelul, la poartă, țintea cavalerul, Din stele făcurăm doar simple caiele, Iubirii să-i smulgem prin noapte misterul... Și-apoi, dimineața, cu lapte pe masă, Șoptim îngânând: durerea-i frumoasă! Din volumul „Tablouri fără semnătură” Referință Bibliografică: Romantică / Teo Cabel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 698, Anul II, 28 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Teo Cabel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ROMANTICĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351353_a_352682]
-
Iar marea se înghite pe sine-n valuri. Femeile îșI trimit corpurile la bronzat Iar ele își caută iubiți pe străzi anonime, Unele mai păstrează imaginea iubitului din sat Încercând salvarea prin aceste rime. Mă doare marea, Doamne, și mă-ngână Cântecul ei venind din istorie pe ape, O rog și azi la glezna iubitei să rămână Martoră la bucurii și la agape. Iar dacă vapoarele îi tulbură tăcerea E vremea dorului de ducă încolțit în noi Și călătoria noastră dulce
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351423_a_352752]
-
moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii sub ștergarul cusut de mână ascultam cum se făcea piatră tinerețea i se ridicase demult la cer când în ocol a intrat văduvia pentru tot restul ogrăzilor miruite îngânat pe nas în ziua când de la biserică se-ntorcea cu mine de mână și cu apă vie ce mai însemna o poartă a durerii știam că e ultima îi sfârtecase altcineva toate cele câteva inimi ea vindeca mâini picioare și
POEM ÎN ALB ŞI FIR CUSUT DE MÂNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351422_a_352751]
-
la năframă, Să te mai văd trebăluind, of, mamă! Mi-e dor să mai merg cu tata la coasă, Prin iarbă, desculț, când roua se lasă, Să mai adorm pe-o căpiță de fân, Cu greieri, la scripcă, arcușul să-ngân. Mi-e dor să-mi mai fie iarăși foame, Să mă cațăr printre crengi după poame Și să mă-ndop cu cireșe amare, Cu mămăligă ascunsă-n ziare. Să hoinăresc toată ziua pe dealuri, La prânz să m-arunc în
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350887_a_352216]
-
prag trecut anevoie, cu bolovanul în spinare precum Sisif. O treaptă urcată și încă o treaptă, pe Scara care duce la Cer, acolo unde ne vom întâlni cu toții. Dar până atunci, haideți să primim colindul acestor copii, chiar dacă va fi îngânat doar din mâini, așa cum știu ei să se manifeste. Copiii de la Fundația Cezara-Codruța au colindat și anul acesta. “Am colindat și la morminte. Are și sublimul înfrigurarea lui. Crăciunul are strălucire deplină când sunt mamele să ne îmbrace frumos ca să
CÂND NINGE CU ARIPI DE ÎNGERI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350867_a_352196]
-
COLIND ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 723 din 23 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă văd și-acuma, mic, nu prea cuminte, Copilu’-acela dornic de colind. Mă pregăteam... cu zile, înainte, Cântând colinde, nopțile, dormind. Le mai îngân și astăzi, printre rânduri, Ca într-un vis în care-am ațipit. E doar un fel de-a împleti din gânduri Cu bucuria mărului primit. Cu fulgii care pică peste gene, Cu îmbrânceli, cu apa din opinci... Copii zburdalnici înfruntând
MI-E DOR SĂ MAI COLIND ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351580_a_352909]
-
și data viitoare. mă frunzărește-ncet realitatea ca o poveste din afara noastră se despletesc la toamne pe cărare și iernile ne trec pe la fereastră. doar primăverile ne sunt aproape când cerul greu de platină ia foc când murmur dulce se-ngână pe ape când cade din stele atâta noroc. să-ți ardă gura de-atâta azur ca penelopa cu pânza ei lungă s-o torci în războaie de jur-împrejur până ce visul devine nălucă. floare de colț să fii în oglinzi, ne-
FLOARE DE COLŢ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351589_a_352918]
-
-i tristă ploile se miră. Din tălpi de nori durute plânge cerul Pe sângerânde piscuri țipă bruma În vise-ngenunchează mândră, luna Și-un petec de senin ne e străjerul Cu colți de-argint înfipți în crizanteme. Pe strune reci îngân-o simfonie Copaci desculți și fără diademe Destin durut de frunză ruginie... Mai trece-o toamnă, toamna mea și-a ta Doinește-a jale lutu-n pragul iernii Cenușa geme-n umbre de vecernii Doar noi, iubind mereu vom învia. Limassol
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
și durerea se bifurca, dând piept în piept cu necunoscutul. Nu poate fi povestită singurătatea decât cu buricele degetelor pe pielea iubitului. Nu poate fi deslușit gândul decât cu timpanele țiuind, când iarna își ține abia răsuflarea. Poezia este cântecul îngânat de mâinile copiilor surdo-muți. Ea ajunge la noi despletită, desculță, golașă. Ar trebui s-o înveșmântăm doar cu lumini sufletești drapate pe piept și pe umeri sau „cu o geană de brumă”. Nu, nu e lesne să cauți sufletul acestei
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. (3) Ion VANGHELE: PRIN MINE CAD TARDIVELE ÎNGHEȚURI Prin mine cad tardivele înghețuri Cu degete-mbrăcate-n staniol Din versuri scot uitate înțelesuri Ca din veșminte trupul tău cel gol. Mă-ngână basmul cu povestea rară Și ninge alb, cu furii de poet, În nostalgia ta crepusculară Ce înflorește arborii încet. Aripa ta s-a legănat la poartă Cuvintele s-au prăbușit troian În clipa care, albă ca o moartă, A început
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bolți cu stele Pădurea pune strunelor surdină Și murmură egal ropotitoare Prin munți neobositele izvoare - Ca un prelung ecou de violină. În pace de amurg toropitoare, Doar crengi arar în legănare lină Îngână vorbe fără șir, suspină, Trezite de o boare trecătoare. Un val se lasă și lumina scade: E oglindirea serilor trecute, Iar muntele înalță colonade. Când liniștea coboară în volute, Să mergem prin bizarele arcade, Sub bolți cu stele și mister
BOLŢI CU STELE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351098_a_352427]
-
de pe vale; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal, zorit, urându-mi „ziua bună”, Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste la clopotnița bătrână; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină : Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ATUNCI ... Autor: Emy Lys Publicat în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului ATUNCI ... TE- AM CUNOSCUT Te-am cunoscut Când ploaia îmi cânta în geam Și se-ngâna Cu cântecul firav ce începea O simfonie-n lumea mea ascunsă Ca un ecou din vremi copile De purități și gingășii. Te-am cunoscut când orice cântec Era pe cale de-a se stinge, Când ploaia-ar fi murit și ea
ATUNCI ... de EMY LYS în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345629_a_346958]
-
Au trecut de-atunci 15 ani. Pitu vine cu soția lui, pe care am botezato Titina, în fiecvare dimineață, prânz și seara, la ore fixe, vin să le dăm mâncare, apoi ne cântă la fereastră: gugu-ștuc, gugu-ștuc... și eu îl îngân, ca într-o povestire a prozatorului D.R.Popescu, „ gugu-ștuc, gugu-ștuc/ pe aici vin/ pe aici mă duc/“. Cântecut lui Florin, ascultat în fiecare dimineață, îmi aduce aminte de orașul copilăriei mele, Drăgășani, de ograda părintească unde în nucul din curte
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
pământul într-o binecuvântare a Creatorului. Vertical și alb. Adică rugăciune și curăție sufletească izvorăsc imediat în gând, în clipa în care pășești din șosea spre Mănăstirea Săpânța Peri, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe malul stâng al Tisei, care îngână în piatră o doină, ca o străveche litanie. De cealaltă parte a drumului, o altă verticală, cea a cetinii de brad, îți curățește respirația, pregătindu-te într-un fel să preguști din viață altfel: cu sentimentul nemuririi. Căci această trăire
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]