929 matches
-
Păi, zi-ne ! Dar Cristi, în loc să se laude cu aplauzele și cu propu- nerea angajamentului de câteva săptămâni, a ieșit din sală nervos. Nu voia să audă de nimeni și de nimic. Nici de școală, nici de Răcaru. Mergea încet, îngândurat. Privea în gol bulevardele aglo- merate, pline de trăsuri și de mașini, amestecându-se cu tot felul de trecători grăbiți, cu doamne elegante și frumoase, ale căror parfumuri se amestecau cu mirosul de cafele și covrigi calzi cu care mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
pagini dintr-o carte pe care tocmai și-o cumpărase sau o primise cadou, după care o lua la pas prin oraș. Într-o astfel de zi obișnuită l-a întâlnit Cristi la Capșa pe faimosul scriitor Mircea Eliade, care, îngândurat, s-a așezat la două mese mai încolo de el, preocupat pare-se de niște foi, pe care imediat a-nceput să scrie niște notițe. Probabil că tocmai fusese la o prezentare sau ținuse chiar el una la Facultatea de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
învăluise orașul odată cu aflarea veștii că Regina Maria s-a stins la Sinaia, la Pelișor, cu câteva zile în urmă. Pe străzi, puținii oameni care ieșiseră erau îmbrăcați sobru, în culori cât mai închise, își țineau privirile triste în pământ, îngândurați și părând să se roage. Nu se auzea un cuvânt, un murmur, aveai impresia că se vorbea în șoaptă și în case, iar timpul părea să fi înțepenit pe loc. Regina Maria fusese poate printre cele mai îndrăgite perso- nalități
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
poate da pe toate... N-a fost să fie, Mariane. Pur și simplu n-a fost să fie... Dar muzica, să știi, m-a salvat de nenumărate ori. — Dar ce poate face muzica pentru un om, când e singur și îngândurat ? Când nu are un umăr pe care să plângă sau poate doar să se odihnească ? Mă gândesc, nea Vasile, ce viață tumultuoasă ai și dumneata. Căci fiecare dintre noi are un har și un blestem deopotrivă. Darul dumitale e vocea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
săgetând printre ele. Am înotat liniștit, urmărind acea „viziune a înotătorului“ asupra mării și simțind, o clipă, că posed și sunt posedat. Marea era o câmpie sticloasă, care se bomba ușor, mișcându-se lent pe lângă mine, de parcă ar fi înălțat, îngândurată, din umeri, suportându-și indiferentă adoratorul. Câțiva pescăruși mari, cu cele mai galbene pliscuri posibile, se adunaseră să mă contemple. Nu mă mai îngrijora ieșirea din apă, și după ce am înotat îndărăt spre „muntele“ meu, am reușit cu destulă ușurință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Bagă de seamă să nu pierzi trenul. Dar îți pot comanda un taxi prin telefon, la gara Victoria e un serviciu foarte serios. Cum îl cheamă? — Pe soț? — Nu, scuză-mă, pe băiatul pierdut, pe fiu. — Titus. — Titus, repetă James îngândurat. Apoi continuă: [i l-au căutat? S-au adresat poliției, și așa mai departe, au făcut tot ce se poate face? — Nu știu. A plecat de mult, n-au nici un fel de indiciu, nici o idee asupra locului unde s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am reîntors acasă, și mi-am strâns rufele, care se uscaseră. După aceea am adunat fotografiile lui Hartley pe care le adusesem de la Londra și m-am așezat afară, pe banca mea de piatră, lângă jgheabul cu pietre, privindu-le îngândurat și meditând asupră-le cu intensitate. În câteva dintre instantanee eram amândoi. Cine le făcuse? Imposibil să-mi amintesc. De pe cartonașele ofilite și îndoite la colțuri, dintr-o lume a neprihănirii, mă priveau chipurile adolescentine, luminoase, blânde, încă neformate. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar afla? Va trebui să se prefacă mulțumit. N-ai de ce să te temi. Nu mă tem. Fusese un început prost, eram încurcat și orbecăiam și, chiar în timp ce-i vorbeam, îl auzeam parcă pe Ben mârâind la ușă. Titus răspunse îngândurat: — Într-un fel, mi-e milă de Ben. Cred că nici el nu a înțeles mare lucru din viață, ca să folosesc fraza dumneavoastră. — O viață e o viață, ca să folosesc fraza ta. Dacă ți-e milă de el, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i-am întors fața spre mine, ca să mă privească în ochi. Nu plânsese. Spre negrăita mea ușurare, nu mi-a aruncat privirea dură și îngrijorată de care mă temeam atât de mult, ci o privire liniștită, o expresie nouă, blândă, îngândurată; și, cu toate că era atât de tristă, părea mai tânără, mai asemănătoare cu vechea Hartley, și totodată mai vie, mai puțin apatică, mai inteligentă. Încrederea mea a renăscut. Poate că, în cele din urmă, i-am stârnit simțul libertății. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să las baltă? — Știi tu... povara asta, această loialitate zadarnică și sterilă, acest sacrificiu lipsit de sens. Îi distrugi și viața lui, debarasează-te, debarasează-te și de el. Ești ca un om pe jumătate mort. — Da, răspunse ea la fel de îngândurată. M-am simțit pe jumătate moartă... da... de multe ori. Dar cred că foarte mulți oameni se simt așa. Și poți trăi chiar când ești pe jumătate mort, ba poți chiar să și guști unele din plăcerile vieții. Ascultându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-o izbitură restul parbrizului, împroșcându-ne cu o ploaie de așchii de sticlă. Examină apoi crestăturile de pe caroserie. — Ce naiba caută cățeaua asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună la jocul de cricket, când era la școală. Bizara violență a incidentului mă buimăcise și, după un șoc de scârbă, am revenit la acuta conștiință a prezenței lui Hartley care, pe întreg parcursul episodului, nu se clintise și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
observat câteva vaze pline cu trandafiri ofiliți. Câinele încetase să mai latre. — Ai citit scrisoarea mea? l-am întrebat. A continuat să nu-mi acorde nici o atenție. Acum îl măsura pe James, și James se uita la el, încruntându-se îngândurat. Apoi spuse: — Sergentul de Stat Major Fitch. — Da, exact. — Genist. — Exact. — Dumneata ai fost cel cu isprava eroică din Ardeni. — Exact. — Te-ai descurcat foarte frumos. Fața lui Ben se înăspri, poate ca să ascundă emoția, sau chiar un licăr de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Minn. Da. — Nu a fost un simplu accident, am fost îmbrâncit. James chibzui o clipă. — Cine te-a îmbrâncit? — Ben. — L-ai văzut? — Nu, dar cineva m-a îmbrâncit, și acel cineva nu poate fi decât Ben. James mă privi îngândurat. Apoi vorbi, foarte rar: — Ești convins? Ești sigur că (A) ai fost îmbrâncit și (B) că Ben e cel în cauză? N-aveam de gând să mă las supus la interogatorii cu A și B din partea lui James. Se părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trimite o copie secretarului general, însoțită de o scrisoare în care își exprima mulțumirea de a-i fi stat în preajmă pe vremea uceniciei sale ca reporter de radio: "V-am văzut vesel și încrâncenat, destins și preocupat, bucuros și îngândurat, adică așa cum este OMUL OM, preocupat de viitorul celor mulți, de soarta țării în lume, de binele ei"57. Ceaușescu se dovedea a fi o sursă de inspirație, Valentin Hossu-Longin anunțând că finalizase un roman, însă opera cu adevărat reprezentativă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
obiecte de curiozitate. Sănduța În special Într-un costum transoceanic, cu păpușa gigant de la El Paso, se plimbă ca o prințesă a dolarului. În sala restaurantului, În jurul meu, au Început să roiască misiții, În vânătoarea de dolari. Iar eu stau Îngândurat, prizonier, ostatic, În fața acestei lecții de economie politică. Am cumpărat-o Într-o jumătate de oră În țară străină, fără a da toți banii, fără a-mi controla pașaportul, am străbătut atâtea țări și acum aștept dispozițiile Ministerului. 30.000
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din jafu’ ăsta de pușcărie. La un caz de Doamne ferește, călăuzele riscă de zece ori mai mult decât noi. Câteva luni de pușcărie pentru trecere frauduloasă, e nimic pe lângă ce riscă ei. Laur mai luase gâtul câtorva flori și mesteca Îngândurat, cu ochi-n gura lui Andrei. Îi place— nu-i place, aia e, că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din nou la casele părăsite, dar care au găsit totul distrus și cei dragi duși departe tocmai în Siberia De la prima bubuitura de tun și până în primăvara lui 1945, multi dintre noi au tremurat, cu cei bătrâni alături, ori de câte ori postașul îngândurat, ne bătea la poarta sau la ușă, căci el era cel ce aducea acel petec de hârtie pe care scria scurt: numele celui plecat pe front, urmat de trei cuvinte: “căzut pentru patrie” sau “dispărut”. Din acel moment, în casele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
sunt gata!’’ Am apucat zdravăn unul dintre mânerele genții albastre. M-a scos pe o ușă mai puțin ,,umblată’’ de bolnavi ușa ce ,,iese’’ mai aproape de aleea principală a curții care ,,merge’’ drept în locul unde voi fi ,,cazat’’. Merg alene, îngândurat, cu geanta albastră mutând-o de pe un umăr pe celălalt. O haită de câini, ce pare a fi una de hiene înfometate, se ține îndeaproape de noi. Câinii spitalului... Unii jucăuși cei de vârstă tânără și fără griji, alții având
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cu poezia „Bucovinei”, semnată Natalia NegruIosif: „Nouri te-au cuprins întreagă. Nu văd „pomi” nu văd „grădină”, Țară scumpă, țară dragă, Bucovină, Bucovină!... Iarnă-i, și de dimineață, Soarele nu se arată. Toată te ascunzi în ceață, Când eu plec îngândurată!... Însă pân' ce vremea - drumul Și-a schimba - și prin poiene Șior împrăștia parfumul Toporași și sânziene. Până când ca o regină, Cuceri-vei iarăși slova, Și vor crește în lumină, Putna, Câmpul lung, Suceava... Cântecele din cea țară, Toate, toate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lui Ștefan cel Mare. A scris și pentru copii (culegerea de versuri Comoara, 1964), iar mai târziu și-a evocat copilăria dramatică în volumele De-a baba iarba (1972) și Inima și tunetul (1981). Eseul Pâinea (1976), volumele de publicistică Îngânduratele porți (1975) și Dialoguri la marginea orașului (1980) dezbat cu vervă probleme de etică și cultură generală, de artă și literatură. O carte originală este aceea scrisă împreună cu poetul leton Imants Ziedonis, Pâinea în două cânturi (I-II, 1984), o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
Darul fecioarei, Chișinău, 1963; Comoara, Chișinău, 1964; Ursitoarele, Chișinău, 1965; Sunt verb, Chișinău, 1968; Versuri, Chișinău, 1970; Dar mai întâi..., Chișinău, 1971; De-a baba iarba, Chișinău, 1972; Un spic în inimă, Chișinău, 1973; Partea noastră de zbor, Chișinău, 1974; Îngânduratele porți, Chișinău, 1975; Pâinea, Chișinău, 1976; Mândrie și răbdare, Chișinău, 1977; Altoi pe o tulpină vorbitoare, Chișinău, 1978; Ultima noapte a lui Nicolae Stoica, Chișinău, 1978; Salcâmul din prag, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1979; Dialoguri la marginea orașului, Chișinău, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
limbajului uzual în sensul figurativ al cuvintelor. De exemplu, sensurile expresiilor următoare sunt îndepărtate de sensul propriu al verbului a cădea, care apare în construcția lor, datorită combinațiilor diferite, contextelor în care este plasat: a cădea pe gânduri ( a deveni îngândurat), a cădea la pat (a se îmbolnăvi), a cădea la examen ( a nu reuși la examen), a cădea pe mâna cuiva (a ajunge la discreția cuiva), a cădea pe capul cuiva ( a veni nedorit la cineva), a-i cădea cuiva
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Enumeră înțelesurile pe care le are cuvântul ochi în această povestioară. 2) Alcătuiește enunțuri, în care cuvăntul broască să aibă două înțelesuri diferite. 3) Precizează (explică) ce înțelesuri poate avea cuvăntul lună. 4) Desparte în silabe cuvintele: îngândurată, ochi, ochii, geamgiul, încins, simplu, desenezi, împletitură, spus, aragazul. 5) Enumeră zece cuvinte care se scriu cu “m” înainte de “b” sau “p” 6) Scrie cuvinte cu înțeles opus, pentru cuvintele date mai jos: noapte sărac căldură deștept a plînge vară
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
cele mai sublime acte de umanitate se irosesc în neantul definitivei uitări. Harta desenată de gesturile noastre zilnice nu imprimă decât imaginea deșertului; ariditatea nisipului măsoară trecerea timpului cosmic; existența nu pare să aibă decât o consistență granulară. Când oftăm îngândurați și zicem „deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”, nu facem decât să incriminăm lotul comun de ambiții și decepții subiective; pasiunile umanității atee sunt tot atâtea pietre de altar într-o jertfă colectivă cerută de idolii nevrozei. Din acestea se înalță
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
felicitări! — Mersi, zic, cu un zâmbet rușinat. — Vai, ce inel frumos! — Două carate, zice mami imediat. E vechi. Moștenire de familie. — Moștenire de familie! o îngână Janice, cu respirația întretăiată. Vai, Becky! Ia un număr din Modern Bride și oftează, îngândurată. Dar cum o să-ți organizezi nunta, dacă tu ești la New York? — N-are de ce să-și facă nici cea mai mică problemă, spune mami apăsat. Pot foarte bine să fac eu totul. Oricum, e o nuntă tradițională. — Ei, știi de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]