885 matches
-
exact ca fetele de la cămin, atunci când li se iau copiii, este al meu, este al meu, urlă ele, și eu urlu, ești soțul meu, nu mă poți părăsi, dar deodată, printre strigătele mele, în fața ochilor îmi strălucește o imagine violentă, îngălbenită din pricina trecerii anilor, a doi copii cu părul tuns scurt, împletindu-și degetele mâinilor într-o cameră micuță, îmi amintesc cum îmi scriam numele pe lobul urechii lui și de fiecare dată când literele începeau să se șteargă, le îngroșam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
marți. Sunați-l joi. Joi la orice oră. Joi a venit iar furtuna din sud. Copacilor nu prea mai avea ce să le facă - decît să rupă crengile moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu fundul În vînt și mîncarea pe care o rumegau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eternitate Însuși simbolul Tradiției și al Sapienței. Iar turiștii plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai lor la casă și duminica intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eu m-am uitat la dumneata”. „Ajunge!” strigă Amparo și adăugă câteva cuvinte Într-o limbă pe care nu o cunoșteam. L-am văzut pe pai-de-santo făcându-se palid, sau vânăt, cum se zicea În romanele de aventuri că se Îngălbeneau la față bărbații cu pielea oacheșă. „Ajunge! Mi-e greață, am mâncat ceva ce nu trebuia... Fiți buni și lăsați-mă aici să iau o gură de aer, intrați Înapoi Înăuntru. Prefer să stau singură, doar nu sunt invalidă”. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unei alte edituri. În holul de la Garamond era o vitrinuță obscură și ștearsă, cu ultimele cărți publicate; Însă cărțile de la Garamond erau modeste, cu filele netăiate și cu coperte sobre, cenușii - aminteau probabil publicațiile universitare franțuzești, cu hârtia care se Îngălbenea În câțiva ani, așa Încât să sugereze că autorul, mai ales dacă era tânăr, publica de mai mulți ani. Aici era o altă vitrinuță, luminată din interior, care găzduia cărți ale editurii Manuzio, unele deschise la câte o pagină aerisită: coperte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și ger, exact ca atunci când totul a luat sfârșit, iar viitorul meu a devenit un lanț de amintiri. Mă încăpățânasem să rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altele, scoarțele altele, pernele altele, doar intr-un colț a zărit o masuță cu o față de masă brodată de mama ei. Își amintea cum o lua să-și învelească păpușa, atrasă fiind de florile colorate. Deși curată și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În toate camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu forgrafii mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
soarelui de toamnă. Rândurile mi se destăinuie cu greutate. Un foșnet și privirea le părăsește! E o frunză galbenă ce se îndreaptă plutind spre pământ. Privesc în sus să-i caut locul. E greu de găsit! Mai ușor zăresc frunzele îngălbenite pe pământ la rădăcina copacului. E un adevărat covor foșnitor. În grădina s-a petrecut o schimbare. A venit toamna......!
In gradina. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Spulber Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2324]
-
cauzele defuncte, mai ales acelea cu autori necunoscuți, și pentru care nu mai exista nici măcar o posibilitate vag teoretică, de rezolvare. Cel puțin, nu în viața asta. Fratele revăzu, în derulare, pe ecranul blurat al minții, ca pe o peliculă îngălbenită din celuloid, petrecerile, bairamurile și bețiile monstre, trase între acei pereți, pe șest, cu ocazia onomasticelor și a zilelor festive (mai mult ori mai puțin oficiale) sau însăilate pur și simplu așa, de-ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Paris. Jos, dădu peste Grigore. ― A, Grig?... M-ai întrecut, monșer... Credeam că voi fi cel dintîi! strigă apropiindu-se cu mâna întinsă. Grigore, fără să-i observe mâna, răspunse întunecat: ― Pleci imediat la București!... Sania e la scară. Brumaru îngălbeni, bolborosi vorbe fără șir, se miră. Grigore insistă: ― Ai un sfert de oră. Grăbește-te! Peste un sfert de oră Raul era îmbrăcat. Petre, care ținea încă locul lui Ichim, ridică biciul. Pe când porneau, din capul scării Grigore strigă: ― Ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe față și-i tremura în degete. ― Te-am luat cu vorba și nu te-am întrebat: ce vânt te aduce? zise în sfârșit Miron prietenos. Spune dumneata întîi, că pe urmă am să-ți spun și eu altele! Învățătorul îngălbeni mai tare. Mâinile, așezate pe genunchi, își jucau nervos degetele. După primele cuvinte ce rosti, observă că Iuga se întunecă. Asta, însă, în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță. ― În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lângă Platamonu. Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pâlpâire mocnită. Puse un picior pe scărița cabrioletei și, aplecîndu-se la urechea arendașului, rosti tainic: ― Cucoane, să te astâmperi cu Babaroaga, că-i rău! Platamonu îngălbeni, dar, ca să nu-și arate turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai întîmplat, omule? Nu ți-am spus eu chiar ție că nu mă bag și nu mă amestec, dacă o luați voi? ― Apoi atunci ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi dat și eu afară!... Asta-i gazeta de partid, tinere! Care poate, profită cât e la putere, pe urmă... Dar tu nu-ți face inimă rea, puiule! adăugă când își potrivi ochelarii după urechi și văzu cum s-a îngălbenit Herdelea. Tu mai ești asigurat câteva luni, întîmplător. Până atunci ai vreme suficientă să te aranjezi... Redacția apoi începu să se populeze. Fiecare nou sosit aducea câte o veste, toate care de care mai rele. Că răscoala s-a întins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băiatul cine știe ce are ori i s-o fi năzărit, că altfel e foarte de treabă și așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit de țăranii conspiratori. Prefectul, după ce se potoli incidentul, își zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă oferim e o cameră liberă într-un apartament. Una din camere fiind ocupată de doi turiști germani soț-soție, niște bătrâni. Dacă sunteți de acord, puteți... Domnul Tilică s-a simțit lovit ca de un ciocan în cap, s-a îngălbenit când a auzit ce cameră li se oferă, dar nu s-a pierdut cu firea. Scoate din portmoneu un Vlaicu de 50 de lei și-l foiește să-l observe doamna recepționeră, dar gestul și hârtia n-o atrag. Domnul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
DUPĂ ÎNLĂTURAREA GHIPSULUI DE PE MÂNA FRACTURATĂ Am recurs la tratamente naturiste: am înfășurat mâna în frunze de varză murată (așa cum o scoți din moare, saramură). În cel mult o oră, frunzele de varză puse pe mână, se înfierbântau și se îngălbeneau. Le aruncam și puneam altele. Și tot așa câteva luni. Un medic, vecin, mi-a spus să pun mâna la treabă, că altfel se anchilozează. Treptat mâna s-a dezumflat și pe sub piele s-au format din nou vene. Pielea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ai loc să treci. Totuși, în acel spațiu îngust se mai înghesuie și o măsuță, pe care se află un coș cu mere și o scrumieră. Sub măsuță sânt ziare și reviste, mai ales Luceafărul, Orizontul și, dedesubt, un număr îngălbenit din România literară. Lângă fereastră, în stânga, o nișă cu o chiuvetă și un rudiment de masă de bucătărie. Imediat lângă ușa de la intrare, baia cu WC și dușul. Pe pereții odăii, frumos zugrăviți, câteva gobelinuri în culori degrade: un apus
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme, mușcîndu-mi buzele. ― Și el tot așa a vrut să facă, îmi mărturisi Maitreyi. Dar pe el nu l-am lăsat... Îngălbenii. Vasăzică, și el tot așa de mult a iubit-o și tot atât de crâncen a suferit ghicindu-se anticipat în dragoste, printr-un pom. Unde îmi era siguranța întîietății mele, liniștea mea? Maitreyi începu să-mi sărute mâinile și să-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gata pregătită să plece în vilegiatură, la Sinaia, cu tante Margot și cu oncle Alexandre. În vara aceea, i se explicase, Muti avea să rămână cu Papa la București, de-aceea la ferestre nu apăruse obișnuita hârtie albastră care se îngălbenea de soare până la întoarcere. Dar cuferele erau pregătite la scară și Yvonne gata îmbrăcată : cu pălărioara pe cap, cu pardesiul încheiat la toți nasturii, son sac à main atârnându-i la încheietura fragilă. Gata îmbrăcată, rezemată stângaci de ușa albă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca după un coșmar - oboseala Îmi absoarbe la loc valul de adrenalină. Vremea se limpezește de la o zi la alta, e o toamnă blîndă, octombrie, plopii și castanii, salcîmii și mestecenii și ce pomi mai sînt pe aici s-au Îngălbenit și aruncă cu frunze În noi cînd trecem glorioși pe sub ei. Dimineața facem pregătire pentru jurămînt, răsună aleile de ropotul bocancilor și de cîntece despre un eroism care nu prea se regăsește În realitatea noastră de zi cu zi. După-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
altfel. Se vede, e clar, e limpede ca lumina zile. Oamenii arată altfel. Totul arată altfel. Mai ales Într-o dimineață Însorită de mai a anului lui Dumnezeu 1990. Trenul străpunge viroagele Învinețite de tufe de liliac sălbatic și cîmpurile Îngălbenite de rapiță Înflorită și luncile pline de sălcii verzi... trenul ăsta care mă duce acasă arată altfel și merge altfel - ar merge și mai altfel dacă nu ar opri În toate fututele astea de cantoane. Iar Craiova, În mod sigur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de modă veche, care se potrivea cu acea parte a orașului Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
solidă, contrastând cu casele banale din jur. În casa aceea locuiau cu familia lor surorile Onofrei. Curtea era de fiecare dată goală și gazonul tuns scurt, nicio urmă de viețuire. La ferestre erau trase până jos transperantele de pânză albă, îngălbenite de soare și pătate de ploile care de-a lungul anilor se tot strecuraseră prin spațiile dintre cercevele. Jos, sub gura unui burlan, stătea o găleată emailată, ușor înclinată, cu buza îndoită, de pe care sărise emailul, plină ochi cu apă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
treacă. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, am prins-o în brațe și i-am astupat gura cu o sărutare sălbatică, plină de ură. (Bineînțeles n-am simțit nici o plăcere.) Uluită de gestul meu brutal, de spaimă, de rușine, Mihaela îngălbeni și când i-am dat drumul, căzu pe trepte, inertă ca o cârpă. Se scurseră câteva clipe penibile până să iau o hotărâre. S-o las acolo leșinată și s-o zbughesc ca să scap de urmări, s-au s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tronului curții domnești...Mi se părea cunoscută. Așa era...și totuși părea schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva ce știrbea din măreția ei. Dar ce? În clipa următoare, mi-am dat seama. Sala era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam la priveliștea din fața mea, auzeam parcă îndemnul țigăncii: „S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]