5,200 matches
-
a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe obrajii uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă de mână și trecură amândoi Încet, cu pași ușori, ca de vals, printre băieții care se retrăseseră câțiva pași Înapoi și se uitau Înmărmuriți, cu hohotele de râs Înghețate sub nas. Pe celălalt coleg nu-mi amintesc cum Îl chema. Memoria mea nu reușește să-i pescuiască numele. Știu doar că-i plăcea să flecărească mereu. Un băiat cu tenul măsliniu și mult succes la fete. Cafeaua mi se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adus-o aici și ce vreau de la ea. Avea un soi de siguranță În glas care putea fi numită chiar tupeu. După ce am ridicat fâstâcit din umeri și am privit-o câteva clipe (cuvintele mi se aglomerară pe buze și Înghețaseră acolo), i-am spus că se află În garsoniera mea, că poate pleca oricând voiește și că am adăpostit-o pentru că m-a Îngrijorat postura În care am găsit-o (oare de ce am spus asta!), că... Mi-a cerut să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care nu pleacă niciodată urechea la bârfele din jurul său. Singura care l-a plâns pe decedat a fost femeia de serviciu. Domnul Cantemir nu arăta tocmai rău În sicriul cumpărat din banii noștri. Stătea țeapăn Întins, inexpresiv, ca și cum ar fi... Înghețat la un ordin. Un ordin de sus! La Întoarcerea de la cimitir (pe o căldură cumplită, care a invadat orașul cu o zi Înainte), am găsit pereții blocului curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să-i vadă mereu. La baza lor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
multă carne pe ea, În schimb avea un fel original de a-și ține umerii subțiri și Înguști, care pot spune că mă amuza. Continuam să-i vorbesc. I-am povestit aventura mea În Hășmașul Mare, când puteam să mor Înghețat Într-un cort troienit de zăpezi și ne-a salvat (eram trei aventurieri) ceasul de masă al lui Filip, o solniță din vremea lu’ mamaie, care, când a Început să sune, s-a auzit până departe, la cei care ne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mai ieșeai deloc. Nimeni nu ar fi fost în stare să treacă de plopii de la intrare și de lianele crescute după ușă. Când treceai toate se dădeau la o parte, tu le răspundeai cu un zâmbet, dar zâmbetul îți îngheța pe față la o bătaie de dincolo de ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și ai putut vedea că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înclinară peste umeri, atingându-și involuntar brațele și coapsele, apoi reveniră în poziția inițială puțin rușinați. Fata cu fusta foarte scurtă își ridică ochii spre garoafele Deliei, iar când ajunse cu privirea spre chipul ei văzu că i se zâmbește. Îngheță. Închise repede ochii, ca nu cumva garoafele din buchet să îi zâmbească ca și Delia. — Bă, m-ai spart. — Ce mă? Ce ți-am făcut? În spatele vagonului două perechi de blugi largi și căzuți măturau podeaua. Cămășile în carouri se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
strat gros de ruj. Era un roșu intens, menit să capteze privirile, iar el îl simțea pulsându-i în sânge, colorându-i venele și arterele; și-n același timp îl iubea așa cum iubea și privirea ei, care-l făcea să înghețe de spaimă, deși nu recunoștea decât o ușoară dezmierdare. Și totuși. În jurul mesei nu se mai afla nimeni; rămăsese doar el încercând să umple locurile goale cu frânturi din cuvintele sau privirile celor care stătuseră mai devreme acolo. I se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
diferit, îi spuse: - Mâine dimineață, Lili, la prima oră, vei duce chiar tu acest plic la secția de planificare a primăriei. E o corespondență pe care n-o pot încredința nimănui. Toate aceste cuvinte pronunțate pe un ton imperativ îi înghețară ființa fetei ce radiase până atunci de căldura unei tinereți neînfrânate. Dezumflată, Lili fu aproape gata să scape din mână întreaga mapă pentru a se debarasa de sumedenia de hârtii. Intui că șefu’ nu poate fi abordat. Se întoarse în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bătrânul își rodea unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fata era chiar în fața mea, dar nu părea să acorde vreo atenție la nimic din ce se petrecea în preajma Ei. Privea fără să vadă, un surâs extatic și inconștient Îi înghețase pe buze, ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și femelă. De altfel, corpul Său era asemenea celui al mandragorei-femelă, separată de masculul ei: ardea de aceeași pasiune ca mandragora. Gura-I era acră și amară ca miezul de castravete. Tot trupul Îi era de gheață. Simțeam cum îmi îngheață sângele în artere, iar acest frig mă pătrundea până în inimă. Toate eforturile mele se dovediră inutile. Am coborât din pat și m-am îmbrăcat. Nu, nu era o iluzie, Ea era acolo, în camera mea, în așternutul meu, îmi dăruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru că de când lumea și pământul, de când existam eu însumi, am avut drept însoțitor, în lumea tenebroasă, un cadavru - un cadavru inert și inteligent. În această clipă gândurile îmi înghețară. O viață singulară și stranie se năștea în mine; existența mea era legată de toate creaturile care mă înconjurau și de toate umbrele care tremurau în jurul meu. Eram profund, indisolubil unit cu lumea, cu ritmul ființelor și al naturii. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și birouașul meu. Am pătruns înăuntrul camerei cu o emoție pe care nu o mai încercasem niciodată, pe sub ușă, firește. Mirosul mi-era familiar, deși perspectivele și proporțiile erau cu totul altele. Deodată, am simțit că sunt privit și am înghețat. Totuși, nu știu cum să explic, dar instinctul meu gândăcesc îmi spunea că nu-i vorba de un om, ci de un semen de-al meu. Aveam să aflu cât de curând că libărcile nu vorbesc, dar comunică și încă într-un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care mi le aminteam eu de aseară. Nici vorbă să mă pot băga cumva pe sub el. Abia atunci mi-am văzut mâinile. Erau mâinile mele! Chiar în momentul în care mi le priveam extaziat, tanti Cateluța pătrunse în apartament și îngheță, de parcă ar fi dat nas în nas cu o fantomă: "Aoleo!", exclamă dumneaei. Încercă un surâs, deși cred că bucuria revederii nu era chiar atât de puternică: "Vai, dom' profesor! Ăăă... nu mă așteptam să vă găsesc". Viața e plină
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ieșit n-avea cum să iasă din casă, telefonul i se deranjase, etc. Către ziuă, după șapte dimineața, soțul verișoarei și bețivul veniră și-i comunicară vestea cea rea: Epa fusese găsit lângă gardul cimitirului vechi, sub tufa unui boschet, înghețat de promoroacă. Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or să-i dea drumul acasă până nu i-or face autopsia. Karin-tante nu-și mai reveni zile întregi din starea aceea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă sărute și să-mi propună ceva ce nu se poate spune aici cu glas tare... Se făcuse liniște deplină. Parcă toate gurile paralizaseră la un singur semn. Abia atunci își întoarse Gerard, privirile descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și încercă să râdă forțat, dar nu reuși decât parțial: I-auzi! Formidabil! Așa e, tovarășe Gerard? - se auzi totuși vocea directorului, parcă ajunsă fără el, pe coridoarele aglomerate și gemânde de povara recuzitei. Gerard se simți ca la un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
coleg de armată nu le a tricotat el însuși, pe toate de-acolo, de sus folosindu-se inclusiv și de tine? Când ai auzit că un alt coleg de armată lar fi auzit pe Vlad vorbind la Radio Șanț ai înghețat, nu? Te așteptai la orice, dar la asta nu. De la altul te așteptai, dar de la Vlad nu, cel care-ți făcuse o promisiune ca și prietenul lui Ghica arbănașul, chiupruloiul din O samă de cuvinte a lui Ion Neculce, că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
E prea de tot - face altul. Să orbesc de te mint, pretine - rostește Titi cuvintele tranșant, apăsat, convingător-Ce să vezi? Pe la începutul lui noiemvrie, mă duc să strâng bostanii, că începuse a da bine brumele tot mai reci, ca să nu îngheță acolo pe delniță. Când să răstorn on bostan cu brumă ca zăpada pe el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă domnul... purceeel. Șoldănel nu purcel. Ce mai! Porc ca lumea. Și ce credeți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spre schimbarea stării interne (motivația) iar cealaltă care va acționa pentru contrabalansarea ego-ului. De aceea am spus că nu este simplu acest proces de transformare interioară și necesită multă perseverență și răbdare. Ca și cu gerul, dacă ține puțin apa îngheață doar un pic la suprafață și dacă vrei să mergi pe acea gheață subțire o rupi și cazi la fund, dar dacă gerul ține mai mult, atunci apa îngheață într-un strat gros și poți păși liniștit pe ea, chiar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
perseverență și răbdare. Ca și cu gerul, dacă ține puțin apa îngheață doar un pic la suprafață și dacă vrei să mergi pe acea gheață subțire o rupi și cazi la fund, dar dacă gerul ține mai mult, atunci apa îngheață într-un strat gros și poți păși liniștit pe ea, chiar poți să dansezi. Așa este și cu acest proces de transformare interioară care necesită răbdare și perseverență, unde există o triadă de transformări: dezghețare-modificare -înghețare, în ceea ce privește echilibrul unui sistem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Mitruță curios. Ar cam fi două pricini. Întâi, n-o fost nevoie, pentru că de fiecare dată Costache ne-o dat băutura după cum se cerea... Aduceți-vă aminte doar de viscolul și gerul din iarna trecută... Seara când am ajuns aici, înghețați lemn, a fiert Costache rachiul ori ba? Asta-i dovada cea mai bună pentru cele ce v-am spus eu. Apoi...mă gândeam și eu, ca omul... De ce să stric eu orzul pe... gâște? Hă hă hă! În ochii fiecărui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajungem la Crâșma din drum... Dacă nu... Ne găsesc la primăvară când s-o topi omătul... Ia îndeamnă boii și lasă bocitul, că nu ești babă! Nu te supăra pe mine, nene Hlibocene. Da’ vorbeam și eu, ca să nu-mi înghețe limba-n gură, că în rest... tremură și inima în mine... Învață de la cei mai bătrâni cum se îmbracă la drum lung pe o asemenea vreme - a încheiat vorba Hliboceanu. Vifornița nu dădea nici un semn de oboseală. Mai degrabă se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]