4,243 matches
-
-i împace, dar nici el, nici copilul nu fuseseră auziți. Acum se așternuse tăcerea dar nu liniștea. Tristețea se revărsa în valuri din casă, peste potecă, până la poartă, ba ajunsese și în grădină . Era cenușie și rece, ca un val înghețat, și făcuse să se aplece capetele florilor nici măcar roua serii nu se mai așezase pe-acolo pe unde cursese tristețea. Știa ce-o să se întâmple: copilul o să se trezească înspăimântat și obosit, mama n-o să mai cânte (și ce glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în Împărăția cerurilor. Cele șapte lumânări Se făcuse seară. Era frig și ceața luneca în vălătuci până în pragul casei. Așteptase toată ziua. Cât puteai cuprinde cu ochii, ceața și marea cenușii, fără sfârșit. Nu ningea, dar din ceață picurau stropi înghețați, cenușii și sărați aproape că le simțeai gustul. Vuietul mării părea și el vătuit în fuioarele lungi de ceață. Abia dacă se auzea, când și când, sirena de ceață de la intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când se zări țărmul. Lumina se mișca înaintea lor. S-au luat după lumina aceea și un val i-a aruncat pe țărm. Au zăcut fără vlagă acolo, pe nisipul înghețat, sub cerul care se lumina încet cu strălucirea zorilor. Când s-au ridicat să privească după ciudatul lor tovarăș, pe țărm nu mai era nimeni doar resturile corăbiei lor, zdrobită de stânci. Lângă ei se afla acea bucată de catarg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
până în razele mâinilor durerea și focul rece al gheții, dar, în jurul inimii sale, gheața începuse să se înmoaie. Întâi puțin, ca o lacrimă. Apoi încă una și încă una: se făcuse deja un ochi de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care urca din adâncul gheții lua și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
încă una: se făcuse deja un ochi de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care urca din adâncul gheții lua și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de a se destrăma în ceață: că în ultima clipă, Dumnezeu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
niciodată. Era un ger cum nu se mai văzuse un ger "de crăpau pietrele". Bine strânse una-n alta, pietrele digului rezistau. Împărțeau și binele, și greul, iar gerul trecea din una în alta și se ducea departe, în pământul înghețat și nici una nu ducea mai mult ger decât putea să ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu mai putea striga după ajutor la suratele ei, fiindcă nu le mai știa graiul. A suferit tare mult, săraca piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea plină de lumină și atât de aproape de puteai s-o atingi cu mâna, așa cum numai la munte se poate întâmpla, o stea o stea prin fulgii de zăpadă, înghețată ca cerul de iarnă, caldă ca inima ei, din care se topise pustiul tot... Și nu mai era singură. Venise și pentru ea Crăciunul. Lumânarea păstorilor ...Trezește-te, hai, scoală-te, scoală-te repede! N-auzi?! Haide-odată, când îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pentru ca trista aniversare să nu treacă neobservată. Însă, spre deosebire de parastasul Cristianei, când încă mai avea pământul și o brumă de venit de pe urma lui, parastasul Elvirei se desfășură în condiții mult mai modeste, mai bine zis de sărăcie cu lustru. Vântul înghețat scutura pomii din curtea casei și streșinile plângeau amarnic, în timp ce popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le mai dea niscaiva lucruri din casă, care le puteau fi de trebuință. 4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră peste pământul înghețat un lințoliu subțire de nea, iarna adevărată, românească era mai mult în filele din calendar. Degeaba făcuse rost Virgil de o săniuță frumoasă, din lemn de fag și cu tălpici de fier, de la un om din Brănești, ai cărui copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zăpadă, copilul se apucă să țopăie de bucurie și să țipe că vrea afară, dar mama sa îi arse câteva palme la poponeț, ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva clipe răsuflarea. Ninsoarea care se pornise peste noapte părea idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făceau naveta la oraș era cu totul altceva. În a treia zi de viscol, Tanța Trandafir nu mai veni deloc la serviciu, iar Mihai Viniciuc ajunse abia pe la ora prânzului, alb de zăpadă din cap până-n picioare și pe jumătate înghețat, dar cu un rucsac mare plin cu pâine neagră, pe care, ca un tip de treabă ce era, prevăzând o criză alimentară din cauza iernii grele, se gândise să i-o aducă lui Virgil și altor colegi. Nici la Stalingrad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fuseseră mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Capul îi este gol de gânduri. Știe, știe mai bine ca toți, că orice încercare este fatală, că intruziunea în zona cu contur difuz înseamnă încetarea instantanee a funcțiilor vitale. Într-un târziu, singura indicație care se strecoară printre buzele înghețate este : Doză triplă de anestezic, colega ! Alindora crede că nu a înțeles bine. Doză triplă când nici doza obișnuită nu permisese stabilirea comunicării între ea și Justin ? Ar încerca să protesteze, dar știe bine că nu este momentul. Ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâncat din seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o înduplecă și descoperă cu plăcere gustul pâinii aproape înghețate și fiorul cald care îi străbate măruntaiele după ce dă pe gât capacul sticlei, de mărimea unui un degetar, plin cu horincă. Nu, nu sunteți indiscret, chiar sper să pot apela la ajutorul dumneavoastră pentru a găsi niște informații în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
început al începuturilor", cum denumise Dragoș scurtul lor răstimp de dragoste. Și acest "mult prea destul" nu o lasă să adoarmă. Îi este prea cald. Iese de sub pilota sub care se simte ca înăbușită. Îi este frig. Șiroaie de sudoare înghețată se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului. I se pare că aude șoapte și uși care se deschid și închid cu precauție pentru a proteja somnul unicului musafir din casă. Abia spre zorii târzii ai nopții lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Crăciunului, cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul iazului. În după amiaza aceleiași zile am auzit clinchete de zurgălăi și am alergat în întâmpinarea lui Axel. Dar nu, nu era el ci un mujic din Gherasimovka care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista cu banii rezervați de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci pe care cu greu le-am înfipt în mormanul de bulgări tari ca gheața care era mormântul Iulianei și a tânărului necunoscut. Ana, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un progres ! De la un bordei în pământ la ceea ce era aproape o casă cu paturi și pături, de la privata lângă o tufă sub șfichiuirea vântului și ploii, la un WC cu un acoperiș deasupra capului, de la apa cărată de la pârâul înghețat la robinetul pe care șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un progres ! Dar tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul siberian. Încercuiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
izbăvește-o de urgia ce va să vină asupra ei! se ruga riga Sobieski în goana cailor și a zvonului de zurgălăi. Din apropierea codrului de stejari răzbăteau urlete fioroase ale haitelor de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de Sus. Către dimineață, cete sprintene de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari care au mai rămas în urma puhoaielor. Că doar când agiunsu cu obuzul pe Siret, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au mai rămas în urma puhoaielor. Că doar când agiunsu cu obuzul pe Siret, la Ropcea, așe i-au lovit o ploaie cu ninsoare, de i-au ținut acel viscol vreo trei-patru zâli, de-au murit oaste mai bine de giumătati, înghețată și leșinată, că era pe la Noiemvrii. Iar caii le-au murit toți din obuz, de le-au rămas carele și caretili și pușcili cele mari toate la Ropcea. scrie I. Neculce în Letopisețul Țării Moldovei despre dezastrul oștirii lui I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii către școală, gospodarii spre fântână și standoală, iar elevii liceeni se avântau cu patinele pe firul înghețat al Siretelui de la Ropcea și până la Storojineț. Gospodarul Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai ca fecior al dascălului de la biserica de Peste Apă sau că adusese o colonie de mazuri de prin Galiția care au meșterit câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
seara, cei doi soți au auzit, încă de la capătul străzii, strigăte de mare bucurie în dreptul casei lor. Ultima pereche de gemeni, de curând aduși de la grădiniță, se dădeau cu punga pe derdelușul din curte și strigau cât îi țineau fălcuțele înghețate: Ulaa-ulaa! Mamei i-a venit scul-sula! Tata ne cumpălă săni-uțăă! Când voi clește male, am să-l omol pe Îmbălatul Los! Mai încet, Dlagoș, că ne aude Petlișol și bunica! Vezi, dragă? Vezi?? Ceartă-i un pic, așa, mai bărbătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plin de vise. Nineta mă aștepta... Știi, am ajuns, nu știu cum, la Polul Nord. Eram îmbrăcat de primăvară și, cum era pustiu peste tot, n-am avut de unde arunca o țoală în plus pe mine. Am adormit în zăpadă cu mulțumirea că înghețat se moare frumos. Asta am aflat-o de la... Dar mai contează? Apoi, ca să vezi poveste, m-am trezit, ca prin minune, într-un deșert. Era Sahara, în toată splendoarea ei. Căldura sufocantă, dublată de furtuni de nisip, mă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mult au apus, Cunoașterea, tristețea, un oftat au rămas pe cerul uscat Nici o magie, nimic nu e adevărat Iar acum, plină de-nțelesuri și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]