4,343 matches
-
Eu nu înțelegeam cum vine chestia asta: trece vara, trece căruța pe drum, dar cum să se treacă ei? Dar ascultam o vreme glasurile lor înăbușite, gîfîite, scrîșnite, răbufnite uneori (Eu nu mă trec!). După aceea evadam în ținutul Mării Înghețate, unde se afla zăpada purpurie, zburam cu Vulturul Gorgo, mă întreceam cu fata cea isteață, cu Aladin și lampa lui - lecturile mele de atunci din „Traista cu povești”. Apoi într-o seară tot așa, am ascultat o vreme discuțiile lor
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Niste_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
nu putea vedea ceva din cauza dioptriilor cu minus.A ieșit un fotoreportaj minunat. M-a uimit faptul că Norvegia este aproape numai un munte continuu, cu coborâșuri și urcușuri și cu multă apă. În mijlocul munților acoperiți cu zăpadă descopereai lacuri înghețate, fiorduri care se înfigeau adânc în inima munților și continuau până la ocean. Un alt lucru ce m-a surprins a fost lipsa localităților dea lungul întregului zbor de peste 1200 km. Nu știu dacă am întâlnit pe partea mea de vizibilitate
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401968326.html [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
vor mai întoarce niciodată înflăcărarea și nerăbdarea tinereții, dar tenebre miloase îmi ascundeau adevărul ca să uit - pentru o clipă - că în lumina scăzută a crepusculului inima ta, în ruină, părea mai mare, la fel și ochii tăi ale căror săgeți înghețate știu să ucidă. VIS TRECĂTOR Zi după zi, anotimp după anotimp treci pragul în propriul tău eu aruncat în singuratatea lăuntricului vis, trecător cum e și copilăria, dar tot atât de dureros și tot atât de viu păstrat în sertarele deschise ale memoriei. RUGĂ
ZIDIRE ÎN CER ŞI ALTE 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1462909785.html [Corola-blog/BlogPost/380680_a_382009]
-
Cu 24 de ore înainte de întâlnirea președinelui Iohannis cu președintele Trump la Casa Albă, America este înghețată: toată media stă concentrată asupra audierii lui James Comey, în Senat. În restaurante, baruri, în liftul hotelului din Washington au fost transmise live aceste audieri. Încă de ieri, CNN a difuzat un ceas care arăta câte ore, minute și secunde
Criza de la Casa Albă, șansă pentru România într-un moment tensionat by Bogdan Chirieac, corespondență de la Washington () [Corola-website/Journalistic/104055_a_105347]
-
rugăm, nu ne mai pedepsi așa! Pentru al cui păcat ne-ai condamnat? Pruncii arși la cer ni i-ai urcat Sufletul ni l-ai închis în ger Ochii ni-s izvor de lacrimi către înger. Trupurile ne sunt peșteri înghețate, Catedrală vie pentru moarte. Cum poate un părinte, cu ce forță Să vadă că îi arde copilul că o torța? Doamne, chiar ți-am pune flori în loc de spini Îți vom unge rănile cu ulei sfânt Îți vom reda trupul de
DOAMNE, DE CE? de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1447049647.html [Corola-blog/BlogPost/342837_a_344166]
-
-n jar, Dau în clocot toate supe și trăiri Ne rămân de veghe calde -amintiri. Citește mai mult (Poem dedicat Alexiei -Teodora)Iarna îmbrăcată în fulgi de zăpadăS-a pornit la drum oamenii s-o vadăClopote răsună liniștea se crapăA înghețat pământul într-un strop de apă...Zarva se-ntețește când pe derdeluș,Sania e trasă de însuși Lăbuș.Teodora strigă într-un fel anume,Fericirea asta are și un nume!S-au întors copii cu Iarna acasă,Clipa s-o
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Uneori se mai înmuia pentru a prinde puteri a doua zi. A fost stăpâna locurilor , a cerului și a timpului biciuindu-și caii albi peste sate și oameni. Vîjâia și urla peste întinderi pustiite.Pe geamuri de case lăsa rânjete înghețate. Habar n-avea nemiloasa că ele, rânjetele ei de gheață., pe geamuri .. păreau ....flori.! Flori de gheață ! Iar oamenii se bucurau și le priveau de la căldura sobei! La căldura sobei stătea și moș Pavel . Era trist și tăcut. Și fără
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1439664184.html [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
-n secunde trăiește nemurirea.... X. ADUCERI AMINTE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017. Aduceri aminte... Privirea-mi, alintata de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Dinu Săraru a știut să mânuiască armele diplomatice în lupta cu cenzura, cu sâcâitoarele vizionări, cu inerția birocratică. "Îmi-aduc aminte de o iarnă cu zloată, apăraie, îngheț și în care iradia un frig sufletesc care se adăuga sălilor de teatru înghețate, comisiilor de vizionare și discuțiilor interminabile pentru replicile unei piese. Ei bine, într-o astfel de iarnă am fost chemat la o ședință în sălile Muzeului de Istorie a orașului București, la Palatul Șuțu. Puseseră șase-șapte bănci de lemn, fără
Dinu Săraru, un romancier pentru toate anotimpurile… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105826_a_107118]
-
văzuse pe Ștefan, care ținea mâna sa ocrotitoare deasupra lui Carol și știa că gloanțele n-au să-i atingă nici un fir de păr. Într-o noapte sta în șanț, și ploua și ningea, șanțurile erau umplute cu apă aproape înghețată și multora le degeraseră picioarele. Atunci s-arătă iarăși Ștefan și se uită la Stan care prezenta arma și Ștefan zise zâmbind: -„Mâine începe un atac, fără veste pentru prinț, dar va fi fără folos, fii pe pace, tu n-
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
a cere «ceva mai mult talent, mai multă voioșie», raportându-se la „voioșia de clopoțel cărunt“; în ultimă instanță / „strofă“ se relevă „deznodământul oniric“: «Se făcea că pe aleea înțelepților, / doi câte doi, treceau îmbârligații iepuri, / albi ca niște strigăte înghețate. / Purtau între urechi microfoanele / performante, pentru-a prinde / strigătul alb al termopanelor / înghețate și lătrătura, chiar așa, / lătrătura florii de cactus / în piscina cu pioneze Stradivarius.» (ibid.). Alegoria acestui poem paradoxist îngăduie ecuația unei ars poetica extrem de originală: piscina (simbolizând
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1496567642.html [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
spre a fi chinuită într-o formă mult mai banală de aceeași oameni cheliți de atâtea obiceiuri fără tăgadă toți se ascund în mașini sau în "husele"lor de paradă sunt excentrități dobândite în plictiseala nevoii de a fi mereu înghețați sfâșietor de cuminți și înșelător mulțumiți de viața lor diafană dar plini de norocul de a fi ei înșiși ca nimeni alții într-o paradă de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: DIN DANEMARKA / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN
DIN DANEMARKA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1432129184.html [Corola-blog/BlogPost/367692_a_369021]
-
familiei sale, ce se milostivise de ea și o acceptase. „Păi, nu vezi ce neagră ești tu și ce piele albă au părinții tăi?” - își întinsese ea într-un zâmbet slinos, buzele vineții - suferea de inimă - țintuind-o cu privirile înghețate, precum își fixează șarpele victima. Și în plină zi fierbinte de vară, fiorul acela rece, care îi cuprinsese cu repeziciune tot corpul, înghețându-l... și mama, care fără să observe nimic, râdea... Arina se simți brusc epuizată; împinse cu zgomot
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492978087.html [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
o izgonim, vom reveni să vă aducem pe pământ în uralele celor eliberați. Primăvara rămase contrariată: - Cum, căpitane, mă părăsești? Așa mă păziți voi? - N-aveți încredere în sfatul meu, prințesă? Priviți în jos nămeții spulberați, copacii amorțiți și râurile înghețate! Priviți sălbaticii lățoși ce suflă-n disperare! Nu vă aduc aminte de turbații cei din turn? Nu vreți să vă ferim de primejdiile ce ni se arată în cale? - Așa-i, iubita mea! interveni și Mărțișor. Căpitanul are dreptate. Rămâi
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425060673.html [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
urcarea în tren. așa cum s-a întîmplat la izmir cînd au plimbat-o într-o barcă de gală prin port și eu am putut să cutreier orașul neștiută de nimeni. coafeza a traverat maiestuoasă peronul. a primit salutul cu surîs înghețat. „ce bine trăiește old sisi în alții” am șoptit la adăpostul vălului albastru în timp ce adunam dintre pietre cîteva cuie și o potcoavă pe care le-am strecurat în buzunarul rochiei de călătorie. fierul rece care ține răul departe și îmblînzește
Poezii by Cornelia Maria Savu [Corola-website/Imaginative/3318_a_4643]
-
pentru că taică-său spune că n-are chef să strice alicele pe stîrpituri”. cu palmele încă lipite de piatra zidului marie simte - la fel ca atunci - cum îi zvîcnesc tîmplele și cum i se adună sub sîni boabe de sudoare înghețată. „n-a vrut să-i lase să-l caute. nici măcar pe andrzej care l-a rugat în genunchi pe pragul casei mari. și doar știți că lui i se fac toate voile...” rîsul cel vechi încetază dintr-odată. rîsul cel
Poezii by Cornelia Maria Savu [Corola-website/Imaginative/3318_a_4643]
-
albul de negru, mugurele neînceput de floarea pe cale de ardere, apa de norul care o plânge, sufletul de carnea lui neputrezită. Și ce moralitate are visul în inocenta lui oroare? Când cocostârcul își reduce tăcerile la un balet subtil și înghețat. Când toate se confundă într-o impersonalitate mai neagră decât moartea - Somnul cel lipicios. Doamne dumnezeul nostru, Tatăl ceresc, sfințească-se numele Tău, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ, dă-ne nouă pâinea cea de
Poezie by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
frumos ca un fruct de ani de zile aștept să ies dintre picioarele voastre neprihănite. Femei adânci Voci anesteziate buze amare nuduri galbene femei fără uter cearșafuri grele flori cu miros de spirt voci slabe întorcându-se încet de pe tărâmuri înghețate Perfuzii ace carne sfârtecată femei adânci fără ovare fără zile critice femei vorbind la telefon (fără uter se mai poate trăi fără cuvinte nu) Femei cu picioare lungi învățând să meargă din nou femei cu bandaje pe pântec cu bani
Poezii by Irina Nechit [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
în fața bisericii, dar acestea fuseseră de-ajuns pentru ca impresia dobândită să prindă rădăcini în el și, astfel, inima să i se strângă cu o rezistență de instinct primar împotriva acestei lumi încremenite în milioane de tone de piatră, împotriva acestei înghețate selenarități afective în mijlocul căreia ajunsese fără să vrea. Casele de lângă biserică, cerul de deasupra, indescriptibila armonie a liniilor și spațiilor, atrăgând privirea și călăuzind-o, înfățișarea și expresia trecătorilor, cărțile lor, morala lor, copacii de pe stradă - toate păreau, la răstimpuri
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
imposibilă existența semnificației fenomenologice, personale. Incompatibilitatea dintre individ și societate, dintre interioritate și exterioritate, este reliefată printr-un limbaj plastic care naturalizează această opoziție. Subiectivitatea este tradusă prin mobilitate, flexibilitate, moliciune, căldură și energie. Prin contrast, mediul urban apare pietrificat, înghețat, dur, anorganic, mort. Conștiința acestei opoziții constituie un fel de Grundstimmung a vieții și operei lui Musil. Idealul spre care se tinde este o subiectivitate care rămâne doar în ipostaza de răsuflare dătătoare de viață, ein Atemzug. Coșmarul, pe de
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
Golgote interzise Iluzii rătăcite prin narcise. Hai să fugim în taina din cămară Să ne iubim cu-n dor de primăvară Afară însă ninge-n pipirig Și steaua s-a încolăcit de frig. Pe pleoapa ta, tăcută, umbra pală Dansează înghețată clipa goală Himerică de gesturi alinare Ne troienește-aceeași întrebare.
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1329269382.html [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
în logica eminesciană mitică, de tip contrastiv: înălțată) până la Revelația Arhetipului? Oare nu asta înseamnă Dalila: demon (Lucifer) înălțat până la Demiurg-demiurgie? “Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește, / Pe când craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește, / Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor / Și deodată e vioaie, stă picior peste picior, / Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos...”. Acest pasaj, ca orice pasaj de poezie eminesciană, are ermetismul său inițiatic. Femeia
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
de re-energetizare a ciclurilor decăzute: craiul de pică este Monarhul decăzut, picat. Și atunci, atitudinea ei este promptă: “pieptu-i crește” (deci, acumulează, pentru a transmite-jertfi, întru o nouă creație, prana sacră, sau pneuma grecilor), privirea-ochi devine aceea a Luceafărului: ochi înghețat, cu gânduri negre de amor (să ne amintim cum suna versul Luceafărului: “Sub raza ochiului senin (...) Cu farmecul luminii reci” și “...ochii mari și minunați (...) Ca două patimi fără saț / Și pline de-ntuneric”). Crucea sexuală-demonică (“picior peste picior”) va
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
marmura-i cu ochii negri” - Zeițe-cerboaice), dovedește că Eminescu vede în Femeie înglobarea daimonului jertfit-chinuit spre demiurgie, complementaritate funcțională a lui Hristos (Maria-Hristos, în esoterism: Lună-Soare), care mântuie de materie, prin neliniștea misterioasă și mereu dureroasă, în sensul soteriologic (“Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor” I-121) - mântuie ultimele particule de Lumină. Statuia-Femeie, la Eminescu, poate ajunge să personifice Lumina-Spirit, definitiv separată de Materia-Haos-Întuneric (I-92: “O, vis ferice de iubire, / Mireasă blândă din povești (...) Cât poți cu-
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Acasa > Versuri > Iubire > UNIVERSUL IUBIRII Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cu buze dulci și înghețate Eu mă apropii iar de tine, Precum un rîu ce naște viață Unei poieni ce-i a Iubirii. Atîta frig nu mai simțirăm Pîn în momentul cel trecut, Cînd din zăpadă a Iubirii Și chipul tău a dispărut. Mă rog
UNIVERSUL IUBIRII de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandru_topolenco_1417505686.html [Corola-blog/BlogPost/371936_a_373265]