3,183 matches
-
gri a Muzeului Național de Istorie. Pe stadion era altfel, deși se chema tot Republicii, ca bulevardul cinematografelor. Fiind duminică dimineața, ne duceam la meciurile de la matineu. Și cine juca la matineu? Rapid. Atât. Cincizeci de mii de oameni se înghesuiau în tribune ca sardelele sau ca șprotul afumat (și tribunele chiar semănau cu o conservă), stăteau și pe scări, pe garduri, se cățărau pe stâlpii cu difuzoare și pe pancarta uriașă de la peluza a II-a, pe care scria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și subțiri a fost interpretat de mama, pe-atunci în vârstă de 18 ani, iar cel al tipului scund și clăpăug de tata, care tocmai se certase cu tata-mare și, neavând unde dormi, înnopta într-o tutungerie, pe-o saltea înghesuită sub tejghea. Și mai e un amănunt: concursul de atletism s-a desfășurat pe Republicii. Pe urmă, tot în epocile tulburi și îndepărtate de dinainte de nașterea mea, s-a mai petrecut un fapt (deloc de ignorat) aflat în strânsă legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cărți. De la podea la tavan, de-a lungul fiecărui perete, ca și de ambele laturi ale unui perete despărțitor Înalt cît o tejghea ce despărțea camera În două, chiar la mijlocul ei, se aflau rafturi de lemn natur pe care fuseseră Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau În zigurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
momente de tușit și foșnit, după care proiectorul se Însuflețea iar cu un zumzet, și pînă și sonorul părea să Întinerească subit, prinzînd puteri. Schimbarea era de-a dreptul spectaculoasă. Deși Rialto avea multe de oferit, publicul nu se prea Înghesuia, așa că nu aveam nici o problemă să mă strecor printre rîndurile de scaune goale și să recoltez cu dexteritate de prestidigitator cele mai bune bucățele de dropsuri, de floricele și, din cînd În cînd, chiar și cîte o porție de crenvurșt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
adăugarea unor șipci de lemn, pe care cineva pictase de mînă numele E. J. MAGOON, cu litere mari roșii și galbene, ca pe o căruță de circ. CÎteva clipe mai tîrziu, Jerry și-a adus Înăuntru și bicicleta, și a Înghesuit-o și pe ea În mijlocul harababurii generale. N-am văzut În viața mea un om care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și a scotocit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
neobosit, și spiritul cavaleresc al adolescenței. Nu mai avea senzația că-i prea bătrîn și prea apăsat de propriile-i deprinderi ca s-o poată lua de la Început. Închise ochii și rechemă imaginea lui Poole. La poarta subconștientului său se Înghesuia o mulțime de reminiscențe confuze, cerînd să iasă la lumină: o carte intitulată Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine să arestăm? După ce străbătură În grabă curtea, ieșiră pe larga Northumberland Avenue, salutați de o mulțime de polițiști, și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În vitrină o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viitoare? Figura izolată a actriței de film stătea lângă șoferul ei, cu o mână ridicată la gât ca pentru a se apăra de imaginea morții de care scăpase la mustață. Polițiștii și infirmierii de ambulanță, mulțimea de spectatori care se înghesuiau printre mașinile poliției și ambulanțele staționate, aveau grijă să-i lase un spațiu liber în jur. Pe acoperișurile mașinilor de poliție, luminile de atenționare se roteau, chemând din ce în ce mai mulți trecători la locul accidentului, invitându-i să părăsească zonele de joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orice atitudine e dictată de interese egoiste, când nu e vorba de ceva mai rău. Îi judecă, se pare, pe toți după sine, încredințat că nu există nimic fără scop. [...] Într-o vreme a datului din coate, când atâția se înghesuie să parvină, romanticii gratuității n-au nici o șansă să nu devină suspecți. Niciodată, parcă, nu s-a împroșcat cu atâta noroi. Tactica «zdrobirii Opoziției» (de către FSN) n-a ezitat să practice teroarea psihologică și, cum s-a văzut în mijlocul lui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
decât el. Omulețul nu deschide mai mult ușa: Ce doriți? — Iertați-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt și arătându-ți bibliotecile înghesuite pe lângă pereți, cu numele și titlurile de pe cotoare și coperți ilizibile, ca un gard viu compact. - De ce o căutați la mine? Și, în timp ce tu îți amintești ce spunea Irnerio, că aici era una dintre ascunzătorile Ludmilei, Uzzi-Tuzii pare să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu un alt pseudonim, Vorts Viljandi. — E un fals! - strigă profesorul Uzzi-Tuzii. Este un caz cunoscut de contrafacere! E vorba de materiale apocrife, răspândite de naționaliștii cimbri în timpul campaniei de propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele își face loc un bărbat palid și bărbos, cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
forțelor dispersate, bătrâne doamne nobile în fruntea unor cete de servitoare cu boccele, sanitari cu brancarde, bolnavi abia ieșiți din spitale, vânzători ambulanți, funcționari, călugări, țigani, eleve de la fostul Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod, târâți parcă de vântul umed și înghețat, care părea să sufle din hărțile geografice, din breșele ce sfârtecau fronturi și frontiere. În acele zile, mulți căutau refugiu în oraș: unii se temeau de extinderea revoltelor și jafurilor, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu putea fi întreruptă; nu importă dacă cu unul sau cu altul, dar ea trebuia să reia din acel punct precis și să meargă până la capăt. Între timp, cu o mână îl susținea pe mort și cu cealaltă mă descheia, înghesuiți toți trei în mașina atât de mică, într-un parcaj public din Faubourg Saint-Antoine. Contorsionându-și picioarele - trebuie să spun - în chip armonios, se instalează călare peste genunchii mei și aproape mă sufocă apăsându-mă la pieptul ei, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-le calea, în orice parte s-ar întoarce. Într-o lume catoptrică, dușmanii pot crede că mă înconjoară pe toate laturile, dar eu singur știu cum sunt dispuse oglinzile, putând să devin insesizabil, pe când ei sfârșesc prin a se lovi, înghesuindu-se unul într-altul. Aș vrea ca povestirea mea să exprime toate acestea prin detalii de operații financiare, lovituri de teatru în reuniunile consiliilor de administrație, telefoane la agenții de bursă în panică, chiar și bucăți din cadastrul orașului, polițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
substituții, funcționarii titulari și temporari, am făcut-o deoarece cred că existența lor e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mma Makutsi politicoasă, folosind expresia care înlocuia un ciocănit atunci când nu exista o ușă la care să bați. Un gest absolut necesar, fiindcă, deși femeile nu erau înăuntru, nu erau nici afară în totalitate, stăteau pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iar pentru Institutul de Studii Aprofundate faci prima la dreapta. Și apoi, ceea ce i-ar putea fi de mai mare folos, biroul de informațiile. Urmări săgeata care indica traseul spre Informații și ajunse la o clădire modestă, din materiale prefabricate, înghesuită în spatele Teologiei și în fața Limbilor Africane. Bătu la ușă și intră. În spatele unui birou stătea o femeie slăbuță, care încerca să deșurubeze capul unui stilou. Îl caut pe domul Ranta, spuse ea. Mi se pare că lucrează aici. Femeia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
treabă. Venise microbuzul unei echipe de fotbal pentru revizia generală, iar treaba cerea multă atenție. Motorul fusese tensionat de suprasolicitările continue la care fusese supus, dar asta era situația oricărui microbuz din țară. Erau întotdeauna suprasolicitate, fiindcă proprietarii încercau să înghesuie în ele orice plătitor de bilet. Acesta, care avea nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de înecăcios încât jucătorii ajunseseră să se plângă de probleme de respirație. Motorul fusese demontat, iar cureaua de transmisie îndepărtată. Cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o stea de mare la care-ai cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția asta... Stau în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lângă tine”, „Spre destinații exotice...” Aștept cușca să mă urce. Sper să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata, după ce și-a lăsat gumarii la barieră, nu i-ar fi purtat. - Am uitat, mârâi de avertisment. - Te-am sunat, am sunat pe toată lumea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încât să nu mă mai pot salva. Capitolul 23 Așadar, asta-i viața în cadrul Proiectului Brandy Alexander de Reincarnare a Martorilor. În Santa Barbara, Manus care a fost Denver ne-a învățat cum să ne procurăm medicamente. Stăteam toți trei înghesuiți în Fiatul ăla Spider de la Portland la Santa Barbara, și Brandy voia doar să moară. Fără-ncetare, ținându-și ambele mâini apăsate pe șale, Brandy tot zicea: — Opriți mașina. Trebuie să mă întind. Am spaze-me. Trebuie să ne oprim. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sudorile numai auzind ce i s-a întîmplat unui gazetar extrem de curajos și extrem de norocos. A trebuit să dea intîi un rînd de beri la Gambrinus, apoi s-au mutat la Luther, după aceea au luat o mașină de piață, înghesuindu-se, și s-au dus pînă în Cotroceni, unde jurnalistul în cauză, un ins spînatec, gălbui, care graseia cînd se aprindea la vorbă, mărunțel și iute în mișcări, nu-i stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
confunda el însuși cu soldățimea, dar sensul era același. S-a reîntors la grupul plin de entuziasm, lăsîndu-l pe Leonard Bîlbîie să se învîrtă cu un aer timid, chiar slugarnic în jurul tinerilor ofițeri, care se ridicau în vîrful picioarelor, se înghesuiau ca la o cursă de cal să-i vadă mai bine pe cei doi zburători. Balbo era fericit, ridicase deasupra capului mîna prințului, parcă se găseau la o întîlnire de box și îl arăta tuturor pe învingător. Dar după cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire și de bucurie își dau cămașa de pe ei fără să vadă că pe la porți, pe la ferestre, se înghesuie tîlharii, șnapanii, escrocii, vrăjmașii. Ce zici, domnule dragă, ce zici?" Erau gînduri care apăruseră de la o vreme în mai toate ziarele opoziției, la ele îl dusese și pe el mintea, poate erau chiar adevărate, sigur erau adevărate, altfel nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]