1,420 matches
-
apoi el mi-a atins mâinile - cred. - Exact. Și ți-a explicat că doar unul din cinci se poate scufunda atât pentru prima oară. - Bănuiesc că sunt unul dintre ei - spuse Marriott. Acum era dornic să plece. Bău dintr-o înghițitură cafeaua și mormăi ceva despre întârzierea la serviciu. Ajunse la magazinul de galanterie bărbătească Clayton la nouă fără cinci, descuie ușa și începu să măture. La nouă și zece sosi tânărul Pete Clayton, și atunci intrară câțiva fermieri. La nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
care se luptase. Călătorise ușor, o sută de mile de când plecase din Hampden. Văzu că Blandar nu avea de gând să-și ceară scuze pentru că fusese evaziv. Așteptă cu nerăbdare să li se pregătească băuturile. Blandar goli paharul dintr-o înghițitură. - Altul - îi spuse barmanului. Sorbi încă unul mai încet, iar Marriott, care începea să ghicească greutățile lui Blandar, lăsase cu discreție restul de la bancnota de zece dolari pe tejghea. - Acum parcă îmi aduc aminte de tine - spuse Blandar când Marriott
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Sună ireal pentru mine. Dar tot nu pot descoperi punctul nevralgic. Era ca și cum ar fi tras de o draperie într-o cameră secretă, ca și cum devenea îngrozitor de suspicios în sinea lui, iar acest sentiment se infiltra până în străfunduri. Blandar sorbi două înghițituri în timp ce asculta și apoi încă una, în timp ce reflecta asupra celor spuse. - Am un obicei - vorbi în sfârșit - să spun subiectului aflat în transă că, data viitoare când îmi va permite să-l hipnotizez, se va cufunda în somn când voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
munca ia forme invizibile. În plus, așteptarea era legată de un exercițiu al răbdării, care impunea ca toți (În jur de o sută) să fie serviți Înainte să Începem și apoi să mâncăm În același tempo, pentru a lua ultima Înghițitură simultan. După masă, făceam parte repetat din echipa care trebuia să spele dușumelele. Instructorul, care ne urmărea chiar și ritmul În care spălam podeaua, m-a admonestat: „Încetează să visezi! Concentrează-te pe ce faci. Spală și nu lăsa nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mari - am aflat că se numeau chapata. Aceste turte mie îmi plăceau foarte mult și le lăsam pentru la urmă, ca desert, alături de iaurt. În ce privește conținutul bolurilor, mâncarea indiană era atât de condimentată, că-mi lua gura foc după fiecare înghițitură, paharul cu apă nelipsindu-mi niciodată. Bineînțeles, foloseam furculița... Când i-am studiat, discret, pe indieni, am observat uimit că aceștia luau chapata cu mâna, o făceau cornet și apoi o înmuiau într-unul din sosuri și mâncau... apoi o înmuiau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de "oamenii de bine" din ambasadă: venea la birou, îmi spunea că merge la "un client" sau la o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde contractele sale de export atingeau cifre de miliarde de dolari! Am pus secretara să telefoneze de câteva ori la "adresele" unde trebuia să fie "tovarășul", dar s-a confirmat că în ziua și la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
s-ar arăta în vis, ar fi un semn rău? Ar însemna că mi se apropie și mie ceasul, că mă cheamă? Cu orice risc, vreau s-o visez pe mama! * Ceaiurile mamei, slabe, decolorate, aproape albe, băute îndelung, cu înghițituri rare, din același pahar, din paharul ei, cu o feliuță de lămâie zdrențuită de atâta întrebuințare, peste care turna, o dată și încă o dată, apă fierbinte din ceainic, diluând o esență aproape inexistentă... Îmi este dor de ceaiurile palide ale mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
convertească un bon viveur rafinat și un virtuoz al elanului erotic la viața izolată de chiostru sau, să spunem, pe jumătate de diacon zelos, pe jumătate de democrat-creștin degasperian în retragere spirituală. Exilul - de data aceasta voit și degustat cu înghițituri mici - poate și să împingă un riguros intelectual român să întoarcă istoria pe partea cealaltă ca pe o mănușă, datorită unei doze bune de fantezie și iscusitului artificiu al romanului biografic (sau al biografiei romanțate, oricum am vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la grătarul lui nea Niță din Giurgiu, În ghereta proastă de scânduri de peste drum de hanul lui Tănăsică birjarul, cu pelinița de Greaca și cu jigourile de berbece fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
brusc printre instinctele amorțite ale pașnicului oraș moldovenesc - și căzută, În cele din urmă, la picioarele celui mai neînsemnat din ceata tuturor ușernicilor ei, Într-o amăgeală a ei supremă de dragoste pe viață și pe moarte, curmată printr o Înghițitură de esență de oțet. SIGHIȘOARA, BURGUL MEDIEVAL DE PE TÂRNAVE, ERA acum treizeci de ani ferit din calea stricătorilor de oameni și de locuri, [ferit] de treapădul militarilor În garnizoană, al funcționarilor veniți din regat și al vilegiaturiștilor chilipirgii după un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
slobozită, nu se știe de unde, propune Alexa. Nu... nu... Și-aiasta-i încă cu primejdie. Sângele mânjește, lasă urme. Lovitura trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un sătuc răsfirat pe coasta muntelui. Îl primise cu prietenie fără a-i pune Întrebări bănuitoare. De la el avea În desagă o pâine și o ploscă cu vin tare și amărui, din care sorbea din când În când câte o Înghițitură ca să prindă putere. Cu mare cruțare, căci nu știa când va ieși din pustietate. Spre seară ajunsese Într-o margine de luminiș și ca de obicei dormise prost. Coșmarul lui obișnuit nu-l cruțase nici de data aceasta. De câte ori Închidea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mine.“ Gândul că n-o să-l mai vadă niciodată i se păru mai greu de suportat decât amenințarea oricărei primejdii și-și spuse că va trebui să reziste. Întinse mâna și rupse o bucățică de pâine. După ce bău și o Înghițitură de apă se simți mai bine. Se ridică din jilț și făcu ocolul Încăperii, cercetând-o la lumina zilei. În Întuneric totul i se păru și mai amenințător. Privi cu nesaț prin fereastra deschisă de cu seară și-și dădu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
necazurile. Astfel mai trecu o noapte. Dimineața se ridică de pe patul pe care zăcuse Într-o letargie plină de visuri Înspăimântătoare. Era atât de slăbită, Încât de-abia putu să se apropie de cana de apă și să soarbă o Înghițitură. În acea clipă se auziră pași pe scară. Pași grei care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În lumina mohorâtă a dimineții, ochii lui albaștri și reci păreau Încă și mai Înfiorători. Purta o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În frigare o halcă din mistrețul pe care tocmai l-ați doborât? Dacă tot am avut o vânătoare atât de spornică, să ne bucurăm de ea. Oamenii sunt Înghețați și flămânzi și câteva Îmbucături calde le-ar prinde bine. O Înghițitură de vin de-asemenea. Întârziem doar vreun ceas, carnea e fragedă și e gata Îndată. Dacă porunciți, trimit un om Înainte să dea de veste că ajungem curând. Se lăsase pe un genunchi Înaintea ducelui și vorbea supus și cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe pereți și prubului din ochi ce zestre o aștepta pe Emilia. Venind Costache și Ghiță de pe la treburile lor, se așezară în jurul mesei și începură să spargă nuci, muind miezii în sare și din vreme în vreme, îi udau cu înghițituri de vin, încă tulburel și mai acruț, dar cu nuci se potrivea de minune. Ghiță și socru-său spuseră după ceva vreme că ar trebui să plece în târg să mai cumpere câte ceva și să potcovească caii. Costache le zise
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
treaptă mai jos și reprezintă Omenirea. Băutura care se toarnă în cupe, sake, este considerată o băutură sacră. „Fecioara” de la altar a procedat astfel: a turnat sake de 3 ori în cupa mică, iar mirele a sorbit conținutul din 3 înghițituri, apoi a transferat cupa miresei care a procedat întocmai ca și mirele; a urmat cupa mijlocie în care „fecioara” a turnat de 3 ori sake, iar mireasa a sorbit băutura din 3 înghițituri și iar a transferat cupa mirelui care
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
iar mirele a sorbit conținutul din 3 înghițituri, apoi a transferat cupa miresei care a procedat întocmai ca și mirele; a urmat cupa mijlocie în care „fecioara” a turnat de 3 ori sake, iar mireasa a sorbit băutura din 3 înghițituri și iar a transferat cupa mirelui care a procedat la fel; la cupa mare, procedurile au fost asemănătoare dar, de data aceasta, s-a început turnatul sake-ului tot de la mire ca și prima dată. Operațiunea s-a repetat „de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cotoi? Dacă ai bani și bucate Toată lumea ți-i frate. Femeia a ieșit pe lume Cu trei zile mai înainte decât diavolul. Cu pușca în haiducul În muiere cu ciubucul. Cele mai scumpe pere Sunt cele ieftine. Cea mai plăcută înghițitură E cea dintăi. Broasca a văzut cal la potcovar Și a ridicat și ea piciorul de dinapoi spre faur. Afaceri cu drepți Tovărășii cu înțelepți. Vinului îi priește butoiul Nu bețivul. Magar hagiu tot magar rămâne. Ghebosul râde de cămilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de "oamenii de bine" din ambasadă: venea la birou, îmi spunea că merge la "un client" sau la o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde contractele sale de export atingeau cifre de miliarde de dolari! Am pus secretara să telefoneze de câteva ori la "adresele" unde trebuia să fie "tovarășul", dar s-a confirmat că în ziua și la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
izbucnit în hohote de râs: păi, cum să vii pe bicicletă prin munții de omăt?! Și cum să vii pe bicicletă înfășurat în rubale?! Dar le-a pierit râsul, când l-au putut urmări plecând, după ce a băut din câteva înghițituri o sticlă întreagă de răchie: individul se îndepărta printre nămeții înalți tot doar în cămașă! Afară erau minus cincizeci și nouă grade! Acea curiozitate, acel Bleier, s-a stabilit într-una dintre numeroasele case părăsite și putea fi întâlnit doar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
intervale regulate licoarea. Admirabil! În schimb, doamna Monika Ivanova servea cafeaua fără zahăr: nu din pricina diabetului, ci fiindcă, în general, nu folosea nici un fel de îndulcitor. Și, pe deasupra, doamna Monika Ivanova bea toată cafeaua din ceașcă din cel mult trei înghițituri. La începutul relației, Wilhelm Grigorovici o dezmierda spunându-i că ea nu bea cafeaua cu două lingurițe și jumătate de zahăr pentru că ea însăși este atât de dulce. Pe urmă, însă, a început să-l enerveze că ea hăpăia lichidul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
publică a început să preia ritualul băutului cafelei practicat de Wilhelm Grigorovici Spandau, mai ales bărbații; femeile, în marea lor majoritate, acceptând argumentele tatălui răposatei Monika Ivanova Haller (se citește Galler), își beau în fiecare dimineață cafeaua din doar trei înghițituri: unu, doi, trei! Drept urmare, s-a legiferat ca "ritualul Spandau de băut cafeaua să nu fie îngăduit decât atunci când nu sunt martori de față, astfel evitându-se consecințe dintre cele mai grave". Fiindcă prevederea aceasta a apărut după condamnarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
interzicerea ritualului Spandau de băut cafeaua în prezența unor martori este suficientă? 2. Credeți că se impune o expertiză științifică menită să dovedească o dată pentru totdeauna care dintre cele două metode de băut cafeaua (metoda Spandau ori cea din trei înghițituri unu, doi, trei) este mai indicată din punct de vedere medical? 3. Ce amendament ați propune la această importantă lege, ținând cont de unele urmări neplăcute în urma aplicării ei, cum ar fi, de pildă, faptul că ritualul Spandau devenind viral
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și maniera furibundă în care ele erau aplicate, fără a ține cont de nimic. Se lovea cu orice, oriunde. Costin Merișca, unul dintre supraviețuitorii acțiunii, a inventariat o parte dintre chinurile la care erau supuse victimele: mâncatul pâinii din trei înghițituri, ținutul pâinii în gură timp de zile întregi fără a o putea înghiți, mâncatul într-un picior, sărarea excesivă a mâncării urmată de interzicerea hidratării timp de câteva zile, interval după care deținutului i se oferea apă sărată, sute de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]