1,318 matches
-
și râul era tulbure. „Când s-o limpezi apa!”, ne spunea. Era luna iunie. Sfârșit de iunie. Frig. Mai sus, pe muntele Ghițu, ninsese toată noaptea. Munții nu se mai vedeau. Totul era învăluit într-o mantie alburie, sfâșiată și îngrămădită pe alocuri. Mai aproape de noi deslușeam pădurea cu brazii ei crescuți la înălțimi mai joase. Apoi, negura începea să se plimbe, acoperind și descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale albe se ridicau spre
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
unul și celălalt erau prieteni cu tata. Primul, om la 60 de ani când eu eram studentă, avea nevastă tânără, de 40, cu care împărțea un apartament întortocheat și intim, la primul cat al unui imobil interbelic, în care erau îngrămădite cu gust, jilțuri îmbrăcate în piele de Cordoba, măsuțe joase din lemn de trandafir, oglinzi de cristal de pe la 1890, scrumiere de marmură, tapiserii și tablouri, gramofoane și telefoane cu discul aurit. La el am auzit prima dată cântecul Zarazei și
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
aminte doar de greșeala ta. 3. Gândește-te dacă nu cumva persoană ce ți-a greșit a făcut-o fără intenție! 4. Roaga-te pentru cel ce ți-a greșit! 5. Caută ocazii pentru a face bine acelei persoane - vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui (Proverbe). 6. Încearcă să înțelegi motivul pentru care D-zeu a îngăduit să ți se greșească. Iosif când i-a iertat pe frații lui le-a zis: „Fiți fără teama; căci Sunt eu oare în locul
IMPERATIVUL IERTARII (MATEI 18:21-35) de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 6 din 06 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344871_a_346200]
-
ROMANTIC", O NOUĂ CARTE SCRISĂ DE OANA GEORGESCU Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului „Alexandru Jula, ultimul romantic”, o nouă carte scrisă de Oana Georgescu Pe când zilele lungii toamne se îngrămădeau la gura de sac a anului 2013, se apropia căderea ninsorilor și se înfunda inconfortabil un sfârșit de calendar cu goluri și umbre, în stiva de bucurii și tristeți, speranțe și disperări, fericiri, răni și jertfe ce vor fi mistuite
ALEXANDRU JULA, ULTIMUL ROMANTIC , O NOUĂ CARTE SCRISĂ DE OANA GEORGESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347248_a_348577]
-
arheologie, pe care din păcate nu le-am vizitat. O oră petrecută la un spectacol de dansuri tradiționale încheiat de doi șanchiri ce-au dansat pe cărbuni încinși a fost binevenită, ne-am putu relaxa picioarele și mințile în care îngrămădisem în viteză o sumedenie de informații. Am ținut să ne încheiem această a doua zi a turului nostru, mult prea încărcată, cu o plimbare prin vestitul Bazar, pe care l-am găsit aproape de ora închiderii. Iar după ce am admirăm statuia
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA A III A de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347339_a_348668]
-
acesta, sfârșitul lumii a produs alte forme de nebunie. S-au găsit destui naivi, ca să nu le zicem altfel, care s-au grăbit să cumpere cu sume fabuloase buncăre antiatomice, ori să construiască altele noi, să le amenajeze împărătește, să îngrămădească acolo alimente multe, cât să mănânce un oraș câteva luni. Acum, dacă a trecut sfârșitul lumii, toată investiția a rămas un eșec ca atâtea altele și cheltuiala s-a dus pe apa sâmbetei! Mde! Ion Creangă avea o vorbă, care
SFÂRŞIT ŞI DE LA CAPĂT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348784_a_350113]
-
roșii se întâmplase ceva, fiindcă am văzut un grup de curioși îndreptându-se cu febrilitate într-acolo. Și m-am luat după ei. Nu eram prea încântat de curiozitatea pe care ajunsesem și eu să o manifest, dar m-am îngrămădit printre cei care dădeau din coate și te călcau în picioare până când am reușit să ocup o poziție strategică să spun așa, în fața subiectului. M-am înfipt apoi bine pe picioare și dacă m-am mai lăsat legănat de talaz
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
intrat în gară acceleratul menționat mai sus și de aici a început nebunia! Cineva, care cred că fost interesat, parcă la comandă, a început să strige „Teroriștii! Au sosit teroriștii, cu acceleratul de București!” și auzind asta, toți s-au îngrămădit să părăsească incinta gării, inclusiv cei ce coborau din accelerat, fiind toți speriați și agitați. Mai târziu, mi-am pus întrebarea de ce erau elevii Institutului de Marină din Constanța înarmați până în dinți și postați în jurul gării, întrebare la care nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
austriecii; chiar mai răi în anumite privințe... Au avut loc pogromuri... Românii au jucat un rol major în invadarea Rusiei care, pentru ei, era deasemenea un război împotriva evreilor. În Basarabia și Ucraina au omorât 200.000 evrei. Evreii erau îngrămădiți în camioane pentru vite, fără mâncare sau apă și erau mutați dintr-un loc în altul, fără vreo destinație anume... După Germania și Austria, românii au fost, în Transilvania și Ucraina, cei mai mari ucigași de evrei. Erau mai degrabă
DOSARELE SECRETE AL ISTORIEI ROMANIEI CAP. 10 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348258_a_349587]
-
și o scuipă cât colo... Ție -ți place mă , ceva ? îl apostrofă ta-su , ar trebui să-ți facă doar brăgar, că știu că-ți place...cu lapte. Cuptorul era făcut din lut în dosul unei șandramale în care se îngrămădeau noaptea la dormit toți , șapte la număr, pe niște paturi din scânduri acoperite cu țoale confecționate la război din cârpe vechi, tăiate în linie dreaptă cu foarfecele de către Sonia, mama celor cinci copii, două fete și trei băieți. Dincolo de cuptor
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
normele în vigoare la vremea respectivă: -să ai grijă să nu cumva să alunici, să cazi și să te schilodești.....da...ziceam eu..... -să nu rămâi în urmă să te pierzi de ceilalți copii......da...iarăși eu.... -să nu te îngrămădești să te dea jos. copiii..........și multe altele iar eu ca un copil ascultător aprobam de fiecare dată. Nu mai țin minte, dar cred că nici nu am apucat să dorm în noaptea aceea, căci prea repede a venit dimineața
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
-se de la anumite activități și așa au rămas! În schimb, Niculae.... nu știu cum se sucise și se-nvârtise, dar avea un rol important . Era etalon, termen de comparație în multe situații. Dacă într-o gospodărie, capul familiei, om strângător din fire, îngrămădise în toate colțurile ogrăzii fiare peste fiare, care de care mai fără trebuință, era pomenit firește , Niculae Călău. De ce? Pentru că el, om sărac, fără casă și masă, umblând brambura prin sat de dimineața până seara, aduna , precum coțofana pentru a
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
fier asupra lui. Era Niculae dat exemplu și dacă într-o casă de om nu mai puteai pur și simplu să te învârți printre țoale și îmbrăcăminte nefolositoare, căci el, prostul satului, aduna de peste tot haine, pături, preșuri, și le îngrămădea pe toate la un loc pentru a înjgheba un culcuș unde să-și pună capul jos peste noapte. De multe ori se culca acolo unde noaptea îl prindea, alteori mergea ,,acasă ” , la casa care de fapt nu mai era a
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
auzit, apoi, nicio glăsuire-afectată, niciun sofism fătat de prea întensa luminare a beznei, ea de ea înspăimată. Ci am văzut doar Scara Îngerilor. Scara Luminii Vestirii-Aflării. Am văzut-o cum se suie scara, dreaptă și severă, și cum apoi se-ngrămădește lumina, într-una și tot mai compactă, pe trunchiul Copacului Lumii, spre cuibul văpăii celei unice și fără de șovăială. Nu Existență, nu Nonexistență. Doar fulger. El era fulgerul, iar nicidecum disperarea, nici perversă, osteneala - și nici uitarea. El este mijlocul
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
soluție este operația !...alte alternative....după! și apoi ..recuperarea...” Deci există ....un “acum” și un “după” începu Doina să iși ordoneze gândurile.... Prioritățile lui “acum “ sunt ....care sunt??...ce să fac? ...ce să fac?....Gânduri multe și ciudate i se îngrămădeau în cap iar navală lor parcă o dărâma! Se așeza pe prima bancă ieșită în cale, lângă doi pensionari guralivi, încleștându-și mîinile pe lemnul uscat. O durea râsul oamenilor! Vroia să se ridice și să plece dar nu avea
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
s-ar putea transforma într-un uragan, alta privind un ipotetic atac pirateresc, așteptat în mai puțin de douăzecișipatru de ore. Sfatul căpitanului este să rămânem cât mai mult în cabine, să nu intrăm în panică și să nu ne îngrămădim ca oile într-o singură parte a vasului, existând riscul ca acesta să se încline și așa destul de periculos, din cauza vitezei vântului și a presiunii valurilor. Deși cea mai mare parte din mobilierul cabinelor este fixat de pereți, suntem avertizați
DRUMUL APELOR, 24 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376322_a_377651]
-
beznă adâncă. La adăpostul întunericului, Cavalerul Negru îl prinse pe Zarahon, înainte să se dezmeticească îl scoase din casa lui, îl legă în lanțuri și îl forță să îi ducă în mină, acolo unde, într-un fund de galerie erau îngrămădite unele peste altele zeci de statui de piatră. Ca să nu apuce să mai facă nici un rău nimănui, Mioara îi croi o cămașă lungă, albă, care de cum îi fu trasă peste cap i se strânse pe trup ca o a doua
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
N.T. doar la Saturn și cum nu doream să-mi ratez concediul, am acceptat. Și la Saturn este bine, atât pentru cazare, cât și ca plajă. Desigur, uneori este mai bine în mai decât în lunile de vară. Atunci se îngrămădesc toți pe plajă și peste tot, nu ai nicio clipă de liniște. Aveți dreptate, am mare noroc că am prins o vreme bună și acum, mai ales, o dimineață deosebit de frumoasă. Dar de ce sunteți la ora aceasta cu mașina pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LILIACUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului LILIACUL Îmbrăcat în violet, Cu buchet lângă buchet, Liliacu-i fericit ! Știți de ce ? A înflorit ! Floricelele, grămadă, Se îngrămădesc să vadă Cine vine și se miră, Cine stă și le admiră. Iar parfumul dus de-o pală Cheamă gâzele năvală La polen și la nectar Fără bani, fără cântar. Liliacu-i fericit ! Știți de ce ? A înflorit ! Bucuros le dă la
LILIACUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376119_a_377448]
-
gemenii lui Jean și oftă ca un bătrân ajuns la capătul puterilor. Era gata. Așteptă nerăbdător, mai mult de zece minute, la o coadă nefirească formată la casa de marcat, după care, se strecură într-un slalom enervant printre mașinile îngrămădite în jurul magazinului. Grea treabă, cumpărăturile astea! Vezi, ce bine că el nu avea nevoie de astfel de vizite atâta timp cât avea un local cu fast-food în drum și odată pe zi era suficient să își „facă plinul”, la repezeală. Dacă ar
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
avansat post-mortem la gradul de caporal și decorat cu Medalia Virtutea Militară. Era semnat de comandantul regimentului din care făcea parte. Certificatul era păstrat cu sfințenie de mamă-sa la un loc cu mai multe scrisori, acte și poze, toate îngrămădite în sertarul mesei din odaia bună. ...S-a văzut apoi în clasă, la școală, când toți copiii și dascălii l-au primit ca pe un fiu de erou căzut la datorie pentru Patrie. Pentru jertfă, lui taică-su i s-
CLEPSIDRA TIMPULUI MINIFRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372632_a_373961]
-
bârne” a casei care susținea o parte din acoperiș. M-am furișat sus pe deal, la coliba lu' Niță Achim din Valea Dăii și am ascuns-o într-o crăpătură a lespezilor din zid, am pus un carton și-am îngrămădit pământ afânat cu cetină de brad, aruncând și niște pere de conifer la întâmplare ca să nu zică cineva că e locul umblat de curând. Am îngenucheat până la miezul nopții și ne-am rugat și am implorat ajutorul lui Dumnezeu, mătăniile
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
i se trăgea de la stârvurile de păsări mari și cu penaj alb la rădăcină care pluteau târâte și înoroiate într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care aduna toate șiroaiele de noroi și îngrămădea mortăciuni de animăluțe, păsăret și alte vietăți și mizerii pe care le prinseseră și curățaseră torenții de pe coaste, rostogolindu-le de-a berbeleacul până la vâltoarea cea mare din fundul văii, cu toate că numai la asta nu i-ar fi stat gândul
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
folosească acele daruri neprețuite. Cei din Vale, trebuiau să folosească Înțelepciunea Lumilor Văzute și Nevăzute, pentru a cinsti și a propovădui viața, așa cum era ea, în acel ținut binecuvântat de Creator, unde, în marea sa dragoste față de acei oameni, a îngrămădit toate cele de trebuință, încă și mai mult pe deasupra. Ori de câte ori pământul era adâncit în bezna cea profundă, trebuiau să scoată la iveală Piatra Sacră, păstrată în adâncurile Muntelui Sfânt, pentru a face lumină și a da căldură, pentru a dărui
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
o minune... Doar că acum nu mai are putere să aștepte vara. Mai are 73 de pași.Cîți anii ei!. Oare unde s-a scurs tot acest timp? Atîtea zile și nopți, atîtea zăpezi și ploi...Parcă toate s-au îngrămădit în sufletul ei. ....49 de pași, doar atît...Simte vintul călduț care-i dă tîrcoale. Se oprește puțin ,respiră adînc ,privește cerul și un nor rătăcit... ...ce senin e!... ...35 de pași... ....și miroase a iarbă.... ....21 de pași.... ....și
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]