4,859 matches
-
decît era. Făinaru fiind spînatec arăta mult, mult mai bine. Asta era desigur unul din "secretele" meseriei, niciodată nu-ți puteai da seama dacă era înainte ori după chef. Era destul de tîrziu, dar nu atît de mult, încît să se îngrijoreze de soarta ziaristului. De fapt nu simțea nici o obligație, asta fusese viața lui pînă acum, tot asta va fi și mai departe. Întîlnirea sa cu Bîlbîie nici măcar nu fusese un accident, ci o întâmplare din care trăsese cît se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea de unde să știe despre ce anume vorbește Mihail, dar în general avea dreptate. În general Mihai Mihail avea întotdeauna dreptate, dacă n-ar fi avut, n-ar fi ajuns unde se afla. "Știi, domnule Bîlbîie, niciodată n-am fost îngrijorat cînd mi s-au adus la cunoștință informații despre fapte serioase, grave. Am așa, o convingere, că tot ce ni se înfățișează îngrijorător va termina într-un fel sau altul în ridicol, în carnaval. Și invers. Ei bine, acest invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să dea cîte un interviu, că el este un tehnician în slujba intereselor de stat, ale țării și asta îl scutise de emoții de fiecare dată cînd se schimba guvernul ori măcar ministrul de resort. De fapt nimeni nu se îngrijora cînd îl vedea cînd cu domnul X de la liberali, cînd cu Y de la țărăniști, ori chiar cu altcineva de la averescani, fusese om de încredere și pentru General și pentru liberali. Regența însăși îl consulta în cele mai delicate chestiuni fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît trăiește. Iar dacă e mort atunci se cheamă că nu atacă, ci pur și simplu sfîșie. Sfîșie ceva care a fost, nu este un om, ceva care și-a pierdut calitatea de a fi atacat. "Nu trebuie să vă îngrijorați din cauza lupilor. Lupii sînt periculoși numai în povești. Cîinii. Ei da, cîinii sînt cu adevărat un pericol. Doar știți că sar la om și dacă sînt sătui și pe deplin domesticiți. Cu cît sînt mai de-ai casei, cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai casei, cu atît sînt mai răi. Închipuiți-vă ce zace într-un cîine din ăsta, flămînd și hoinar! De ei, da, de ei ne putem teme. Dar pînă acum n-am găsit nimic din ceea ce ar putea să ne îngrijoreze cu adevărat." Și s-a uitat semnificativ la bocancii săi înnoroiați, pentru a o încredința că el patrulează spre liniștea cetățenilor din Vladia și mai ales pentru a ieși așa din situația ce i s-a părut penibilă un soldățoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
creezi mereu și mereu nevoia de tine, să înlături o teamă, o neliniște, dar în același timp să creezi alta", îi spunea lui Leonard Bîlbîie, dar nu era sigur că acesta și înțelegea pe deplin ceea ce spunea. "Ah, nu vă îngrijorați, vreau să spun, nu intrați în panică. Deocamdată situația este, cum să spun, hm, situația este sub control. Vă asigur că, dacă cu adevărat va apărea un pericol, atunci dumneavoastră, domnișoară, desigur și prințul, dar dumneavoastră veți fi avertizată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lume, alt fel de a trăi decît cei mai mulți din jurul său. Asta îl făcea să fie mai liber, mai puțin dependent de ceea ce-l înconjura, nu-l interesa nici dacă a plouat îndeajuns, nici dacă a plouat la vreme, nu era îngrijorat dacă nu era zăpadă ori dacă era prea cald, nu își făcea griji că iarba e uscată, că nu s-a făcut porumbul, că grîul e rar ori că via s-a mănat, că a dat boala în orz, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie considerat așa, asta îi asigura un tratament mai blînd, mai îngăduitor față de porcăriile pe care le făcuse. Își încălcase cuvintele, încălcase jurămîntul militar, nu-și ținuse nici un fel de obligații morale și, pe deasupra, puțin îi păsa. Lucrul îl îngrijorase cel mai mult. Nu că domnul Caraiman nu știa ce face, fericiți cei săraci cu duhul că a lor e împărăția cerurilor!, dimpotrivă știa prea bine ce face, dar puțin îi păsa! Iar dacă lăsa impresia că e un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă nu s-ar fi simțit dintr-o dată foarte derutat și mai ales cuprins de îngrijorare. O îngrijorare ce pînă atunci fusese cu totul străină de el. Orice s-ar fi întîmplat la Vladia n-ar fi putut să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un indiciu asupra preocupării lui K.F. de a-și cultiva imaginea, amintirea, trecutul, mai ales trecutul. Cine stăpînește trecutul poate struni viitorul", își spusese singur Radul Popianu, dar nu se îngrijorase. Pe el nu-l interesa decît prezentul, trecutul intra în arhive, iar viitorul era ceea ce nu se poate atinge dintr-un motiv foarte simplu, trăiești doar în prezent, oricît ai înainta nu te poți desprinde de prezent, îl porți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea mult și încurcă situațiile, el a fost cu adevărat cel care a vrut să o vadă și apariția celor doi ofițeri în rezervă mai mult decît l-a îngrijorat pe adjutant l-a bucurat pe Radul Popianu. Și-a dres vocea, K.F. îl privea îngăduitoare, cu ochii strălucind, dar nu din cauza interesului cu care aștepta ca Radul Popianu să-și explice îndrăzneala de a urca pînă acolo. "Ați primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nu cred că e cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar altfel, cred că musafirii lui Șerban Pangratty sînt chiar prințul însuși, asta este una din regulile politeței princiare. Te înțeleg că ești îngrijorat, orice lucru nou ne îngrijorează pînă devine vechi, și cu o boală te obișnuiești. De aceea cred că mai potrivit este să ai răbdare, pînă la urmă tot vor coborî în Vladia. Atunci, ei bine, atunci..." Într-adevăr, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar altfel, cred că musafirii lui Șerban Pangratty sînt chiar prințul însuși, asta este una din regulile politeței princiare. Te înțeleg că ești îngrijorat, orice lucru nou ne îngrijorează pînă devine vechi, și cu o boală te obișnuiești. De aceea cred că mai potrivit este să ai răbdare, pînă la urmă tot vor coborî în Vladia. Atunci, ei bine, atunci..." Într-adevăr, n-a trebuit să aștepte prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
niște caraghioși. Dacă puneau la cale o asemenea manevră, o acțiune politică în stare să întoarcă țara pe dos, ce naiba să caute în Vladia? Înțelesese că de ascuns nu aveau nevoie să se ascundă, existau acoperiri prea serioase ca să se îngrijoreze cineva din cauza lor. Probabil că organele în drept i-au considerat la fel de primejdioși ca pe cei din "Liga antialcoolică", ori "Societatea de ocrotire a păsărilor și animalelor", care umblau din ușă în ușă după semnături ca să se vîre prohibiția ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era mai mult decît putea suporta așezarea noastră." "Ah, sigur, interveni maiorul Stavri, Pangratty și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte deschis, chiar era îngrijorat de faptul că aerodromul de sus, de pe dealuri, s-ar putea umple cu mărăcini, devenind impracticabil. Asta ar duce la o izolare și mai mare, nu?" Radul Popianu încuviință, "sigur, aerodromul este deja deteriorat, nu poate fi întreținut, nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre case, îi saluta, îi răspundeau, le spunea să se dea mai încolo se dădeau, dar atîta tot. Era o așezare adormită, trăind fără să-și dea seama că trăiește. Cu toate că era îngrijorat, cu toate că încolțise în el o teamă pînă atunci neștiută, teama că pînă la urmă și el, Radul Popianu, va adormi la fel ea toți ceilalți, nu se gîndise să plece pe ascuns din Vladia și să-l caute pe Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să nu exagerezi, ceea ce ni se întîmplă e îndeajuns." Ah, și ei nu i se întîmpla nimic! Chiar atunci și-a dat seama că ei nu i se poate întîmpla nimic. Doar cu el se petrecea cîte ceva, el era îngrijorat, speriat chiar, el venise aici, în chiar "bîrlogul lupilor", riscînd. Chiar așa, riscînd ceva, nu știa prea bine ce, dar sentimentul primejdiei îl trăia. Și asta, unde? În locul unde se simțea cel mai liniștit om de pe lume, locul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei care sînt așteptați vor veni, ceea ce trebuie să se întîmple se va întîmpla. În privința asta să fim liniștiți, nici au trebuie să facem ceva, să ne agităm, să dăm din colț în colț ori, și mai rău, să ne îngrijorăm că s-ar putea să se petreacă vreo defecțiune, vreo amînare. Cînd e să fie o să fie. Vă asigur, domnule director (ezită cîteva fracțiuni de secundă., atît cît să-și umezească buzele uscate de o febră internă, poate nu dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acel bătrân navigator spunea că insula lor trebuie să se găsească foarte departe!... se tângui Roonuí-Roonuí. Iar noi habar n-avem câți oameni am putea găsi pe ea. M-am gandit mult la lucrurile astea, semnala interlocutorul sau. Și mă-ngrijorează. Marara demonstrează că este un vas foarte rapid, dar sunt convins că n-ar putea suporta o lovitură din partea unei nave de război. Făcu o scurtă pauză, si se vedea clar că era o chestiune care îl preocupase foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de posibila lor sosire. Încă din momentul când părăsiseră coastele peruane, știau că nu vor mai depinde decât de ei înșiși și că, dacă îi va înghiți marea, vor trece ani întregi înainte că rudele lor să înceapă să se îngrijoreze de lipsa lor. De la Manila, galionul urma să-și continue drumul către Europa, ocolind coastele africane pe la Capul Bunei Speranțe, desi cel mai probabil era că nici în Sevilia nu se știa sigur dacă plecaseră sau nu din portul Callao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gand să trăiesc sub conducerea uneia care a comis asemenea fapte. Ai putea oricând să părăsești insula, îi aminti celălalt. În acest caz, au să fie mulți care o s-o părăsească, interveni Miti Matái, cu calmul lui dintotdeauna. Ceea ce mă îngrijorează pe mine este că povestea asta ar putea degeneră într-o înfruntare între două tabere. —Și care ar fi soluția, după părerea ta? întreba Roonuí-Roonuí. S-o omorâm pe Anuanúa? Care dintre noi ar îndrăzni să-și păteze mâinile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi putut transforma acea relație minunată, plină de tandrețe, într-o legătură devastatoare, capabilă să-i răpească demnitatea unei regine. Avem nevoie de vânt. Ridică ochii către Miti Matái, care, cu acest scurt comentariu, îi întrerupse șirul gândurilor, și îl îngrijora neliniștea ce se putea citi pe chipul marinarului, care cerceta cu insistență orizontul, în spatele lor. — Crezi că ne urmăresc? Bănuiesc că da. — Dar au văzut că suntem mult mai rapizi. Câtă vreme avem vânt... răspunse. Dar când o să pătrundem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care era supus. Nu mai avea nici o îndoială că era un supraom, în stare să observe detaliile care le scăpau tuturor celorlalți, să gândească pentru toți și să ia decizii care să-i vizeze pe toți, dar începea să se îngrijoreze pentru starea lui de sănătate, temându-se că într-o zi ar putea să cadă victima oboselii acumulate. Tapú nu se satura să-l privească, de parcă cineva ar fi vrut să-l ia de lângă el, si, când îl cuprindea această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îl făcea Miti Matái era să scoată scândura din apă și să evalueze progresul pe care il făcuseră tenacii teredo în avansarea lor neobosita, calculând în acest fel daunele pe care le sufereau carenele Peștelui Zburător. — Chila nu mă-ngrijorează, îi explică elevului sau, în timpul unei asemenea inspecții. E groasă și perfect îmbinata. În schimb, pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vântul și nici nu era de așteptat să bată în acea zi, așa că singura posibilitate de salvare era să se depărteze cât mai repede. În ciuda eforturilor femeilor, Te-Onó câștigau teren văzând cu ochii, însă acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]