5,682 matches
-
erau luate în considerare, nu puteau fi amestecate cu afacerile Serviciului. Era ca și cum ar fi lucrat într-o fierărie cu niște clești lungi, prin care căldura metalului încins abia se simte. O percepea, îi provoca un fior de plăcere, de îngrijorare, dar treaba lui era să răscolească jarul, să răsucească metalul în flacăra albăstruie a mangalului și să-l modeleze cu lovituri repezi și precise. Toate acestea, pentru a oferi celor ce aveau nevoie ceea ce le era de trebuință. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu adevărat un motiv serios de grabă. V De la sfîrșitul războiului Radul Popianu nu mai fusese în București. Și nici acum n-ar fi ajuns dacă nu s-ar fi simțit dintr-o dată foarte derutat și mai ales cuprins de îngrijorare. O îngrijorare ce pînă atunci fusese cu totul străină de el. Orice s-ar fi întîmplat la Vladia n-ar fi putut să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un motiv serios de grabă. V De la sfîrșitul războiului Radul Popianu nu mai fusese în București. Și nici acum n-ar fi ajuns dacă nu s-ar fi simțit dintr-o dată foarte derutat și mai ales cuprins de îngrijorare. O îngrijorare ce pînă atunci fusese cu totul străină de el. Orice s-ar fi întîmplat la Vladia n-ar fi putut să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne-am obișnuit să socotim lumea ca fiind atîta cît este. Cît este împrejurul nostru, Vladia adică. Acum cred că vă explicați de ce vizitele prințului Șerban Pangratty constituiau în același timp o mare sărbătoare, cît și un mare motiv de îngrijorare, prezența lui aici putea strica întregul echilibru, el era mai mult decît putea suporta așezarea noastră." "Ah, sigur, interveni maiorul Stavri, Pangratty și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rapide din dotarea Arsenalului și că se fac eforturi deosebite de corupere a unor ofițeri din Garnizoana Bucureștilor. Cu deosebit respect am onoarea să vă salut, inspector principal Leonard Bîlbîie." Cînd a citit prima dată acest raport, dincolo de curiozitatea și îngrijorarea firească provocată, a avut și o clipă de încîntare. Poate nu chiar încîntare, dar bucurie și mai ales satisfacție a fost. Nu se înșelase deloc alegîndu-l pe Bîlbîie pentru deslușirea acestei afaceri ce nu părea, dar putea fi oricînd catastrofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai bine ar fi să-l cheme la București, chiar în zilele următoare. Timpul singurul element care lipsește. Bani, oameni, împrejurări favorabile, toate sînt, așa cum se cuvine să fie la o casă mare, la o poruncă atît de înaltă. Singura îngrijorare fusese depășită în această după-amiază. Mihai Mihail. De două luni aștepta telefonul și directorul Serviciului poate nici nu știa că a întîrziat acțiunea complotiștilor prin chiar ezitarea sa. Dacă ar fi telefonat imediat după ce a aflat de ceea ce se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dea gata de la început spunîndu-i despre Arsenal și Aeronautică. Era clar că știa totul, că nu exista nici un secret pentru el în ceea ce privește mișcarea subversivă a complotiștilor și totuși prințul Basarab Cantacuzino nici măcar nu se arătase surprins de asta. Cît despre îngrijorare, nici pomeneală. "Excelență, ceea ce vă comunic acum este deocamdată... confidențial. Depinde de dumneavoastră ce se va întîmpla cu aceste informații extrem de grave și de periculoase pentru stabilitatea de stat." Basarab Cantacuzino pufni de două ori "am alehrgie la polen, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
guverne, care împingeau în față pe te miri cine și puneau o piedică zdravănă mersului hotărît al vreunui nume răsunător, afla și tăcea din gură, oricum n-ar fi ajutat pe nimeni cu nimic. Dar nu era un motiv de îngrijorare, de suferință a conștiinței, regimul se păstra! Veneau unii, plecau alții, oamenii lui Averescu lăsau locul cald pentru cei ai lui Tătărăscu, ăștia erau zburătăciți de Argetoianu ori de Filipescu, ori de Brătianu, ori de Vaida, ori de oricare alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse la abator și uneori merg singure chiar." Desigur, cuvintele acestea trezeau de fiecare dată cînd le rostea neliniște, dacă nu chiar îngrijorare. Uneori a simțit chiar o repulsie prost mascată, dar erau reacții previzibile. Aceste cuvinte erau pentru cei care habar n-aveau ce-i aceea să nu dorești și să nu te temi. Cei puțini, cei care asemenea lui nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne dăm legați în mîinile unui ins care nu are nici un principiu moral. Poate are, cu siguranță are principii după care se conduce, dar este evident că nu fac parte din categoria moralei." Pangratty se arătă convins de seriozitatea și îngrijorarea directorului. Știa și el că toată echilibristica, toată diplomația și "șmecheria" lui Mihail nu va mai avea nici o valoare, nu va mai însemna absolut nimic dacă la cârma țării va veni Caraiman. În definitiv, Mihail știa să fie abil într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuie să dureze luni întregi... observa Hiro Tavaeárii. Poate chiar ani. Fără îndoială este vorba despre un popor de pirați, care nu se grăbesc niciodată. Asta ar încurcă foarte mult lucrurile, remarcă Roonuí-Roonuí, pe al carui chip se putea citi îngrijorarea. Am auzit că în Al Cincilea Cerc, înspre nord-vest, există mii de insule. Ce șanse avem să găsim una între atâtea? — Dacă se găsește în Al Cincilea Cerc, n-avem nici o șansă, răspunse scurt Miti Matái. Dar, chiar și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trânti lângă ei, dăruindu-le cel mai fermecător zâmbet: Tocmai am aflat, spuse. Sunteți incredibili! Ridică mâna, cerându-le parcă să nu zică nimic și, cu un ton care se voia dezinvolt, dar în care se putea citi o profundă îngrijorare, adaugă: I-am promis lui Tapú Tetuanúi c-o să mă mărit cu el, daca Miti Matái îl acceptă că discipol, dar și vouă v-am promis același lucru, dacă sunteți primiți în echipajul Mararei. Ofta adânc. Recunosc că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în Primul Cerc, în timp ce noi ne aflăm în cel de-al Cincilea. Își scarpină gânditor sprânceană, ceea ce însemna că nu se simte stăpân pe situație. Va trebui să fim foarte atenți la cele mai mici detalii, încheie. Foarte, foarte atenți. Îngrijorarea nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nici măcar în memoria bătrânului Oripo, în caz că ar mai fi fost în viață, nu s-ar fi găsit vreo informație care să le dea speranța că, la acele latitudini, s-ar afla vreo insula pe care ar putea trage, iar îngrijorarea NavigatoruluiCăpitan ajunse la asemenea extreme, încât, în momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înseamnă că domnul Whittier, cu dinții lui înghesuiți și urechile clăpăuge, cu țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune că îmbătrânesc în ani câinești. Peste un an va fi mort din cauza unei afecțiuni cardiace. Va muri de bătrânețe înainte să împlinească douăzeci de ani. După asta, îngerul nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
abia fâșâind și cu o melodie siropoasă. Era important să se concentreze, și-a zis el. Ca să-l poată ajuta, Margaret avea nevoie de toate informațiile pe care el i le-ar putea oferi. L a năpădit un val de Îngrijorare, așa cum i se Întâmplase și În ultimele zile, alături de imaginea lui Karl Într-o celulă murdară, printre comuniști În zdrențe care Încearcă să-i fure pantofii. N-avea nimic de mâncare, apa era puțină, infectă și-l Îmbolnăvea. A Închis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i așa? — Da, Îmi place. Nu erau multe mașini pe drum În seara asta, dar vedeau destul de des convoaie de camione de-ale armatei pline cu soldați sau vehicule blindate postate În fața unor clădiri. În aerul serii Începea să plutească Îngrijorarea. Margaret credea că nu mai asociase niciodată Întunericul cu frica. Ba nu, o făcuse când era mică. — Îmi pare rău că n-am gândit decât negativ despre ea, a zis Margaret. Judecata mi-a fost tulburată de tot ce se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gândi că ar putea să aibă o gripă, o gripă puternică, așa, să aiureze de febră, să zacă în pat câteva zile, să i se dea supă de pasăre iar ea, somnolentă, să perceapă din când în când prezența părinților, îngrijorarea lor, neputința și somnul s-o târască de-a lungul mai multor zile. Deja își simțea coloana vertebrală scuturată de frisoane. Să fie febra? Febra comandată, dorită de creier? Nu, astea sunt simple impresii sunt subterfugii puerile și ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
WC-uri, târând papucii uriași pentru picioarele lui slăbănoage. La mine nu se uită nimeni, taică, i-a zis lui Marcu, după o vizită de seară. De cinci zile numai mi se pune termometrul. În vocea lui era atâta uimire, îngrijorare. Nu-l vizita nimeni, mulțumea frumos dacă cineva îi oferea o fructă, o prăjitură, mâna îi tremura, arăta ca un schelet viu. În ziua în care s-a externat, Marcu i-a lăsat bătrânului niște bani. Omul i-a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe urmă lăsă mâinile moi în poală. Așa cum rămase un timp ea avea un aer bătrân și nefericit. Și totuși nu văd motivul real al îngrijorării dumneavoastră. O privi clipind des parcă neînțelegându-i vorbele. Carmina își zise că are un fel de a fi foarte convingător. Aproape ți-ar fi aproape imposibil să presupui că joacă teatru. Motiv real, nu nici vorbă, drăguță. Brațul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doi poate fi un factor important, ce ar duce în cele din urmă la legalizarea unei legături, în zadar încerca să popularizeze pe ici pe acolo relațiile intime dintre Ovidiu și Larisa. Degeaba juca rolul unei persoane sensibile, turbând de îngrijorare la gândul posibilelor urmări, armele ei erau așa de perimate, de inutile, pentru că părinții Larisei și Larisa cu atât mai puțin nu se temeau nici de bârfe, nici de consecințe, erau imuni în sfera lor prea plină cu de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fiți cuminți, le-a zâmbit cu multă îngăduință, gândind că nu era deloc cazul să-i respecte indicația, ba, chiar, dimpotrivă și nu a uitat ca să-și schimbe masca într-o fracțiune de secundă, ca să se arate Carminei paralizată de îngrijorare, chinuită și plină în același timp de speranțe. Știi ce am discutat noi, îi reaminti Carminei și-i mângâie brațul abia atingând-o cu vârful degetelor. Știu, i-a răspuns Carmina și i-a zâmbit încrezătoare, să fiu foarte atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mea de zi cu zi. Până acum, când te știam aproape de mama, n-o făceam, nu-ți mărturiseam nici cea mai măruntă nemulțumire din pricină că-mi închipuiam că mama va afla imediat și, dincolo de analiza ei detaliată, făcută la microscop, dincolo de îngrijorarea maternă afișată, ea va avea de fapt meschine satisfacții. Nu-ți voi ascunde acum, și lucrul poate ți se va părea șocant, că viața mea acolo, alături de Dimitrie e de fapt o bătălie continuă. Că stau de veghe noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-o să facă valuri. Așadar, te-ai culcat cu doi dintre prietenii tăi, unul după altul, acum treizeci de ani. Ei și? Cui îi pasă? Eleanor rămase tăcută. — Nu i-a mai povestit și altceva, nu? o întreba Șam cu îngrijorare în glas. Nimic despre... Nu, răspunse Eleanor. — Slavă Domnului! ofta ușurat Șam. Păi, atunci n-ai de ce să-ți faci griji. Stai puțin, că n-am terminat ce aveam de zis. În timp ce ea aștepta taxiul și Adrian era plecat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sentimentele să crească în intensitate și să pună în mișcare sensibilitatea cititorului. Bucuria înjghebării cuibului, nașterea celor ,,șapte gogoși de mătase” entuziasmul primelor lecții de zbor, viziunea orașelor, a râurilor și a mării peste care vor zbura ,,zile și nopți”, îngrijorarea născută din primejdiile zilnice și chinuitoarea dramă a despărțirii de puiul sortit morții înregistrează în tonul fundamental al povestirii oscilații corespunzătoare, duioșia fiind nota dominantă. Începutul vesel și finalul trist subliniază un sincer sentiment de compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]