1,779 matches
-
tulburat!”, și-a spus. - Sărut mâna. Nu doresc nimic. Vreau să știu dacă accepți să stăm de vorbă în timpul tău liber. Prietenește, fără pretenții, a vorbit el repede, privind mai mult bombeul pantofilor decât ochii ei destul de curioși și chiar îngrijorați. - Ce ți s-a întâmplat? Ești puțin demolat, a încercat ea un dialog pe care el l-a refuzat, tacit, printr-o privire tristă ridicată întrebător către ea. Da, cum să nu... zilele următoare sunt de dimineață până spre seară
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
că n-avurăm și noi un d-ăsta acolo, că nu ne strica nici la lingurică, nici la păsărică, vorba aia!, l-a luat de guler, l-a tîrît pînă acasă, i-a dat o cană de țuică și, privind îngrijorată spre el, i-a zis așa, într-o doară: Ia spune-mi tu mie, tataie, ce-am făcutără noi azi, ai? și s-a închinat cu limba în cerul gurii, sperînd din tot sufletul să nu înceapă iară cu versurile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
294 din 21 octombrie 2011. Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
în pieptul ... Citește mai mult Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de calcar pentru varnițele din Vârful Mateiașului ale lui Milea. Cu căruța trasă de “Plăvan” și “Suran”, încadrat între Niță Bărbucu și Moise Olteanu, încărcam câte trei metri de lemne de fag de la fântâna lui Iordache Mincu. Mama era foarte îngrijorată să nu moțăi pe drumul care despărțea Rucărul de Mateiaș, cale de zece kilometric. “Vezi, Niță, ai grijă de băiatul meu să nu care cumva să cadă!, îl implora mama grijulie din cale afară, însoțindu-ne câțiva pași la plecarea
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
tifon îmbibat în apă și-i ștergea fruntea asudată. Când a simțit fierbințeala a două lacrimi pe obrazul ei, și-a concentrat cu greu privirea până ce umbrele în alb gri au prins forme și dimensiuni. A recunoscut cu greu chipul îngrijorat, aplecat asupra ei, și a văzut lacrimile mari izvorând în cea mai adâncă tăcere din ochii mamei sale. A suspinat și a strigat cu un ultim efort: - Mamă! Lacrimile i-au inundat ochii și toată ființa ei s-a prăbușit
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
Ei, nu o lua și tu așa... Au și ei probleme, au serviciu. În capitală e mai încărcată viața, mai grea, știi bine. - De ce nu le dai un telefon? Sună-i acasă! - Eu știu...? A șoptit Elena îngândurată și vizibil îngrijorată. Dacă aveau probleme, dădea băiatul un telefon. Sau, mai degrabă Anca, mititica de ea, că ea este mai comunicativă. Parcă ea ar fi fiica și Fănel al nostru ar fi ginere. Uf, cât de mult s-a schimbat băiatul ăsta
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
știu unde ești? - Eu am numai mamă. - Și ai plecat singur de acasă? - Am vrut să prind un fluture. Un fluture mare și cu aripi colorate foarte frumos. - Mie nu îmi plac poveștile cu copii găsiți. - Acum mămica ta e îngrijorată și te caută. Două mărgăritare de căință i se scurgeau de-acuma de-a lungul obrajilor. - Să nu plângi, micuțule, că te ducem noi acasă. Dimineață te urcă nenea Cornel pe motocicletă, tu ne arăți drumul și gataa! - Unde stai
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
lună în Mestre, sumă la care se adăugau cheltuieli de întreținere (aprox. 50 €), transportul dus-întors. Calculasem și ieșeam mai scump. Primesc un bilet cu vaporetto de 7 €. O fi sumă fixă pentru orice mijloc de transport public, îmi spun oarecum îngrijorată. Suma pe care o dețineam nu mă mai prea îmbia la multe călătorii. Zăresc stațiile aliniate. Nici o idee, de unde aveam să plec și unde aveam să cobor. Tot la cinci pași întrebam, încotro. Până când, un gondolier amabil, ușor grizonat, avea
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
deformație profesională”, i se cuvin tinerei graficiene Șlomit Davidsohn, soția lui Lary, fiul cel mare al Madei și al lui Sergiu Davidsohn. După cum vedeți, totul rămâne în familie. Când am auzit că subiectul cărții este legat de holocaust eram destul de îngrijorată. Ani de zile s-a scris atât de mult despre aceste vremuri, încât nu-mi mai puteam imagina ce s-ar mai putea aduce ceva nou. Am luat în mână cartea și am întors-o pe toate părțile, găsind răspunsul
UN NOU ROMAN AL SCRIITOAREI MADELEINE DAVIDSOHN de LIANA SAXONE HORODI în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355167_a_356496]
-
ei... Și nu a întrebat niciodată de Fănel în mod special. De ce nu mi-a spus mie ce ar vrea să-i comunice? Nu am avut secrete... Ciudat, foarte ciudat", medita Anca în timp ce lăsa telefonul în furcă nedumerită și oarecum îngrijorată. La celălalt telefon, nea Mitică își frângea mâinile a disperare. Încercase să-și sune fiul pe mobil, dar acesta nu i-a răspuns. "Poate este pe teren și nu-l aude. Ori în vreo ședință și nu are voie să
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
rezumau doar la telefonul din rucsac. Atâta doar că nu a găsit rucsacul când s a trezit în dimineața în aceea. A iscodit cu priviri furișe prin toate cotloanele camerei și pe sub pat. Nu l a găsit și era tare îngrijorată. Ca să nu dea de bănuit, nu l a întrebat pe el și își muncea capul să găsească un motiv plauzibil pentru a l cere. Nu a mai fost nevoie. După ce au mâncat, bărbatul i a dat poruncă să facă ordine
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
Dragnea după votarea Legii Salarizării în Parlament. În loc să exulte, iar în Piața Victoriei să fie sute de mii de români, care să manifeste adeziunea totală la politica înțeleaptă a Partidului Social Democrat, mare parte din liderii socialiști sunt tot mai îngrijorați. După ani și ani de tărăgăneli, suceli și răsuceli, biata lege a ieșit atât de siluită, încât, e de nerecunoscut. Paradox: Legea salarizării a fost adoptată, creșterea salariilor amânată! Așa ceva numai la români se poate întâmpla. Aoleu! Era să greșesc
TABLETA DE WEEKEND (197): MAREA TĂRĂŞENIE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368872_a_370201]
-
1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Greierașul Florinel, partenerul meu de joacă, e cam trist și nu mai sare cât este ziua de mare! - S-a-ntâmplat ceva cu tine? oare nu te simți prea bine, îl întreb îngrijorată, de îndată ce îl văd? - Cum să-ți povestesc mai bine? Ce s-a petrecut cu mine, este un adevărat prăpăd! Nici nu pot să înțeleg și misterul să-l dezleg cum de glasul mi-am pierdut. Știu doar că, la început
NECAZUL LUI FLORINEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368928_a_370257]
-
de culă 18 oltenească. Și ce vreme, Doamne! Au trecut Babele... și iarna tot nu s-a isprăvit. - Nu vă mai frământați, boierule, vine și doftorul acuși! i s-a adresat doica, Zița, adusă de pe moșiile Olteniei, ieșită în prag, îngrijorată că nu apare medicul. De nu vine, e moașa Neiboiu. Se descurcă și singură... Vântul aducea spicul de zăpadă chiar în pragul conacului, biciuind fața boierului. Din când în când, își freca mâinile, să le în-călzească, apoi le aplica pe
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
sub amenințările tatei. O voi înștiința doar că sunt bine, să nu mai plângă pentru mine. Unde mă duc, va afla mai târziu. Cine mă ajută, nu doresc eu, să aibă probleme cu tata. Eram intrigată și în același timp îngrijorată pentru ea. Era într-o situație disperată, era încă minoră și o credeam în stare să intre în încurcături mai mari. I-am mărturisit temerile mele: - Ilinca, spune-mi unde ai găsit ajutor? Nu cumva profesorul acela de fizică ce
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
-ncurca, scăpai de el și uite așa, luai Ardealul ! ” E clar că sunt beteag la cap,nu pare deloc genul care-și dorește moartea unui om. - Să-mi dați numărul de telefon al soției , să o anunț ,că poate e îngrijorată. - Cu siguranță este... Îi spun numărul și-o rog să-i spună că sunt bine. Îl memorează și-apoi se-ntoarce către soț : - Scumpule, astăzi mă duc acasă că am ceva de rezolvat iar mâine vin din nou . Nu-ți
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
grijă de ea! Ați auzit? Mare grijă! Dumnezeu să vă binecuvânteze! - Avem doamnî, cum n-avem?! Săr’mâna! mai zise Costel și „sufletul” Emanuelei dispăru în casa scării, împreună cu cei doi... * Zilele treceau și Emanuela era din ce în ce mai tristă și mai îngrijorată. Era deja marți, iar de joi seara, de când cei doi au plecat cu fetița, ea nu mai știa nimic de soarta acesteia. Aflase despre Costel că își luase concediu de la serviciu, motivându-i administratorului de bloc că are nevoie pentru
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
Ce este cu tine, domnule Eugen? Ai devenit gelos? Este grav, amice! Treci la treabă și lasă mutra asta de licean jignit!! se hotărî el, luminându-se la față. Iuliana a sosit după aproape o oră, destul de obosită și de îngrijorată, după cum arăta. El o așteptase afară, la intrarea în secție, încă nerăbdător, dar calm, cu zâmbet încurajator pe buze. - Bună! Am sosit, zise ea, când ajunse în fața lui. Este voie să intru? - Chiar te rog! Atâta doar că mai sunt
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
și este simplu de observat acest aspect... - Așa este, din păcate... - Dorești să mergem la o terasă? Te invit să... - O, mulțumesc, dar te refuz... de astă dată! Iată, se lasă întunericul... Trebuie să merg: mama cred că este deja îngrijorată... - Că nu a sosit acasă adolescenta? - Ei, nu mă lua în râs! Așa s-a obișnuit... - Glumeam... Să-i explici toate acele posibilități și să luați o decizie împreună, te rog! - Eugen! Nu ar fi mai bine să așteptăm ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
iar privirea ta mă bronzează în roșu aprins. Ionel se scoală cu regret și se duce cuminte să preia cârma. Ea se perpelea când pe-o parte când pe alta, nejustificat de des pentru o uniformă bronzare. Cu o privire îngrijorată Ionel o întreabă: - Te simți rău? Suferi de ceva? Poate o insolație? - Da! Nu mă simt bine în pielea mea. Spre ați intra în voie încerc să intru-n pielea orășencei care poartă acest simulacru de costum. In satul nostru
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Of femeie, Știi tu ființa aceea care s-a născut înaintea ta să dea viață bărbatului tău, care-l iubești, sau îl urăști care e bun, sau poate rău... Ea, care ades e-ngrijorată și nu doarme îți spune doar atât Nicio femeie nu are dreptul să ucidă copilul altei mame. Of bărbate, Știi tu omul acela care s-a născut înaintea ta să dea viață femeii tale, care-o iubești, sau o urăști
NIMENI NU ARE DREPTUL SĂ UCIDĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370068_a_371397]
-
S-a aplecat mai mult asupra lui, privindu-l de la mică distanță, ținându-și mâna pe frunte și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără să clipească, de teamă să nu deranjeze, să nu i se spună să plece ori să i se interzică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
partea din față, cu un batic subțire negru și o pereche de șlapi din cauciuc în picioare, care, la rândul lor, erau pătați cu sânge uscat. Era marcată vizibil de oboseală și se vedea dintr-o privire că este foarte îngrijorată și speriată. Rămăsese, sleită de putere, rezemată de perete. Plângea frângându-și mâinile și blestemând: „Ninorocitul..., ardî-l-ar focul iadului sâ-l ardî! ... Off..., mama me! Cu ci ț-am greșit, Doamniii? Îmi bagî frumuseți de fată-n pământ... Ie-mă, Doamni
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]