1,130 matches
-
ce au o legătură directă cu întrebarea dacă trupul lui Isus din Nazaret, răstignit din porunca lui Ponțiu Pilat, a fost pus în mormânt, așa cum susțin evangheliile Noului Testament. După cum vom vedea, dovezile sugerează că Isus a fost într-adevăr îngropat, conform uzanței iudaice, tolerată de romani, și viziunii exprimate în toată literatura creștină și necreștină din antichitatea târzie. De fapt, nu există nici măcar o singură probă datând din antichitate care să susțină ideea că Isus nu a fost îngropat și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fost strivite înainte de moarte este disputată. Din cauza vârstei și a condiției degradate a scheletelor, rămâne o marjă de nesiguranță. Dacă picioarele lui Yehohanan au fost frânte înainte de moarte, atunci am fi siguri nu numai că a fost luat jos și îngropat (așa cum indică descoperirea rămășițelor sale în osuar), ci și că moartea sa a fost grăbită intenționat. Cel mai probabil și mai convingător temei pentru grăbirea morții în acest fel era ca să poată fi luat jos cadavrul de pe cruce pentru a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
altor câțiva (creștini?). Când a sosit nou-numitul procurator roman Albinus, Ananus a fost degrevat din oficiu (Antichități iudaice 20.197-203). E interesant că, deși Iacob a fost condamnat și executat, totuși a fost îngropat. Dar de ce am putut găsi rămășițele îngropate doar a trei sau patru evrei condamnați la moarte înainte de anul 70 d.C. în Israel? Cu siguranță au fost mult mai mulți. Și dacă ceilalți executați au fost înmormântați cum se cuvine, după cum am argumentat, de ce nu am găsit mult
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de ce nu am găsit mult mai multe schelete ale unor astfel de persoane? Prin urmare, unii au susținut că prin prisma faptului că mii de evrei au fost răstigniți în primul secol în apropierea Ierusalimului, descoperirea doar a unei victime îngropate adecvat ar fi o dovadă că practica romană obișnuită de a nu permite îngroparea trebuie să fi rămas în vigoare, chiar și în Palestina iudaică. Pe baza acestui raționament, probabil, unii ar conchide că nici Isus nu a fost îngropat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în imediata apropiere a zidurilor Ierusalimului era o altă chestiune. Date fiind sensibilitatea și obiceiurile iudaice, îngroparea ar fi fost presupusă sau chiar pretinsă. Dovezile analizate până acum ne încurajează să credem că, foarte probabil, Isus a fost într-adevăr îngropat și că trupul său și cele ale celor doi oameni răstigniți cu el n-au fost lăsate să atârne de cruce peste noapte sau, poate, până la noi ordine, și în niciun caz n-au fost aruncate într-un șanț sau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
tradiția de a cânta în psalmi, de a-i citi pe profeți și de a oferi rugăciuni speciale. De ce nu faci asta? De ce spui că a înviat din morți? E limpede că nu poate fi adevărat; încă e mort și îngropat; și, dacă n-a înviat din morți, cu siguranță, n-a fost și nici nu este el Mesia”. Înțelegem astfel că, după ce Isus din Nazaret a fost executat, la două zile, trei zile, trei săptămâni sau trei ani după aceea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fost milă de mine și mi-ai vorbit. Și de asemenea mă interesează Zamfira și Iliescu, pentru că s-au ostenit să mă ducă în sat, și apoi m-au îngropat; nu că mi-ar fi păsat dacă sunt sau nu îngropat, m-a mișca gândul lor... Darie începu deodată să se frece pe frunte. - Băieții! șopti. Unde-or fi băieții? - Sunt mai încolo, pe câmp, te așteaptă. N-ai grijă; se odihnesc și ei. De altfel, n-am să te țin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de a fi „non-invazivă“? Sau că grădina de zarzavat a bunicii va ajunge să primească neprețuitul calificativ „organic“? Îi trecea vreunuia dintre voi prin cap că pe Lună există apă? Sau că peste cîteva luni Ceaușescu va fi mort și Îngropat și comunismul abolit În România? Iată ce mai spune fluxul memoriei. Erai un aiurit cu capul plin ochi cu Depeche Mode și cu Cabaret Voltaire și cu The Clash și The Stranglers - o listă lungă. Și aveai o dispoziție nepăsătoare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai Întîlnit o asemenea inconștiență, a zis că pînă la 1 ianuarie, cînd se face iar aprovizionarea (bă, dar să nu vă așteptați la un miracol!), o să murim Înghețați. N-avem de unde să știm că pînă atunci cel mort și Îngropat va fi Ceaușescu Însuși - iată și miracolul! -, poate că o asemenea idee ne-ar mai Încălzi puțin. Deocamdată situația e disperată, au acoperit geamurile cu niște cartoane și folii de plastic, dar rezultatul e jalnic. Un răcan sugerează să lăsăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și de iubire. George îl interesa extraordinar pe Zet. Îl mirosea, ori de câte ori se putea apropia de el (ceea ce nu i se întâmpla prea des), cu un soi de fascinație care-i încrețea nasul. Dacă l-ar fi găsit pe George îngropat, cu siguranță că l-ar fi dezgropat cu labele. Când Zet văzuse poarta casei, începuse să alerge spre ea, dar rămăsese uimit de gestul asemănător al lui George. Gestul îi deșteptase un vechi simțământ că George era primejdios pentru Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vedea ce are în cap, căci așa interpretase el ideea vagă a lui John Robert. Își spusese că marele om n-are habar ce-i cu fata și nu știe ce poate face cu ea. Nu poate s-o țină îngropată toată viața într-un internat, trebuie să ia o decizie și nu știe cum să procedeze cu ea. „Mă rog, se gândise preotul, o să mă uit la ea, atâta tot. Dar, fără doar și poate, am să-i las lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la reuniuni - la reuniunile de quakeri - câteodată. — Duminica trecută ai fost? — Da. — Bun. Ești logodit? — Nu. Categoric nu. — Scuză-mi, te rog, întrebarea, ești... mă rog... trăiești cu vreo femeie? — Nu. Gândurile lui Tom se întorseseră din nou la comoara îngropată. O aventură, o expediție. Grozav! Oare una primejdioasă? Prea ar fi fost frumos! Deodată, lui Tom i se năzări. „Vrea să mă recruteze pentru Serviciul Secret! De asta-i totul atât de «confidențial». Am să-i spun nu. Una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abur, care se dizolva cu rapiditate în aerul mai răcoros din cameră. George, după ce aruncă o privire siluetei de pe pat, deschise larg ușile de la baie. Apa care ropotea din robinetele masive de alamă se revărsa în abisul alb al bazinului îngropat, ascuns sub un baldachin de abur. George intră în sala de baie și inspectă țeava de scurgere a bazinului. Dopul era deschis, astfel încât apa din fundul căzii se menținea la un nivel constant de vreo treizeci de centimetri. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toți peștii care se află în ele, și care se vor lipi de solzii tăi. 5. Te voi arunca în pustie, pe tine și pe toți peștii din rîurile tale. Vei cădea pe fața ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ei te vor da de mîncare fiarelor pămîntului și păsărilor cerului. 6. Și toți locuitorii Egiptului vor ști că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. 7. Cînd au pus mîna pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
în moarte să mă înec, Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
în moarte să mă înec, Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
ar exista gură, atunci totul ar ieși afară. Atunci „ea“ asta ar ști ce s-a întâmplat, ar ști că moartea lui n-a fost ceea ce pare. Presiunea îl umple, ca lichidul pompat forțat. Capul lui: presiune fără sfârșit, deja îngropat. Seva șiroiește din urechea lui internă. Sângele din ochii sătui. Presiune mortală, chiar și după ce toate astea se scurg din el. Gânduri aglutinate cu un milion mai multe decât încap în creierul lui. O față plutește aproape, formând cuvinte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndrumă înapoi spre spital. —E o gâscă, Mark. Le ții minte. Și tu ești un gâscan prost, după cum știi. —Căcat pișat fut, incantă el, cercetându-și picioarele târșâite. Asta fusese leziunea, nu fratele ei. Niște sunete, nimic mai mult - lucruri îngropate, lipsite de sens, scoase la iveală de traumatism. Nu voise s-o atace. Își repetă asta tot drumul spre Farview. Dar deja nu mai credea nimic din ceea ce-și spunea singură. Toate speranțele care o ajutaseră să meargă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simțeau adesea gustul unor forme sau, în piele, textura cuvintelor vorbite. Acestea nu erau asocieri simple, nici puseuri de mofturi poetice. Weber ajunsese să considere sinestezia ceva la fel de durabil ca gustul căpșunilor sau răceala gheții: o funcție a emisferei stângi, îngropată cumva sub cortex, o intersecție de semnale pe care fiecare creier o producea, dar doar câteva creiere alese o înfățișau conștiinței, ceva de care nu ne lepădaserăm în timpul evoluției sau poate iscoadele următorului pas în mutație. Edward, care era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai au răgaz doar câțiva ani ca să-nțeleagă cum se asociază și unde ar putea ajunge, înainte să se stingă și să redevină apă. Tot drumul își trece degetele peste cartea lui Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și trăirile tinereții tatălui meu. Iar pentru mine erau niște americani dispăruți: chipurile lor grave, Încadrate de favoriți, se amestecau, se suprapuneau, pluteau laolaltă În adîncurile marine ale unui trecut imposibil de atins, de măsurat și de pătruns, ca orașul Îngropat Persepolis. Și toți erau dispăruți. Căci cine a fost Garfield cel sacrificat și cine l-a văzut pășind pe străzile vieții? Cine ar putea crede că pașii săi au răsunat cîndva pe un trotuar pustiu? Cine a auzit glasul firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Grant, cînd el, de fapt, avea să mai trăiască Încă cinci ani, și Ben... tocmai Ben! Nici nu-mi trecea prin minte, nici nu visam măcar că el o să fie, că nici un an n-o să treacă și-o să fie mort și Îngropat! Și cînd te gîndești cum s-a purtat taică-tu... știi cum era, ros de cancerul ăla groaznic... Doamne, cum de-o fi reușit?! Măcinat de putregaiul care-și Întindea rădăcinile În tot trupul prin sîngele lui. Wade Eliot mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
I SCIȚII Șl AGATIRȘII I. TOPOGRAFIA SCIȚIEI În vremile cele mai vechi despre care istoria ne-a lăsat vreo pomenire, țările care alcătuiesc patria liberă sau încă subjugată a românilor, erau adăpostul mai multor popoare, pe rădăcina cărora acum adânc îngropată, s-au hultuit pe rând toate acele elemente din acăror introlocare se urzi poporul românesc. Știrile noastre asupra acestor vremuri de mult apuse, le culegem aproape dintr-un singur izvor, părintele istoriei, nemuritorul Herodot. Era un timp când acest mare
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
unei vieți întregi. Toate aceste temeri, aceste îndoieli și incertitudini să-ți elibereze sistemul tău nervos." Efectul nu depindea nicicum de credința că ar trebui să se întâmple ceva, deși aceasta întărea convingerea. Era nevoie de timp. Multe din amintirile îngropate voluntar ar trebui aduse rapid la lumină înainte ca remediul să acționeze asupră-le. Prințul Ashargin nu se va destinde într-o singură zi. Oricum, când Nirena bătu ușor la ușă, se pricopsise nu numai cu tihna echivalentă unui ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe care o mai visează încă sub numele de Zeu Adormit. Strămoșii au ajuns fără de amintiri și, foarte repede, au uitat împrejurările sosirii lor. Lupta pentru viața, aspră i-a pus la grea încercare. Navele care le-au transportat zac îngropate și uitate sub aluviunile veacurilor. Am aterizat mai târziu, iar a mea nu este încă îngropată. Pretutindeni, urmașii lor au construit imagini eronate ale evoluției lor, fondată pe studiul faunei noii lor patrii. Nu și-au dat încă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]