1,213 matches
-
răsăriteni. Acest al doilea triunghi întinde laturile sale aproape paralel cu cursul râurilor, stretăindu-le numai în două puncte: la nord, prin prelungirea Carpaților către centrul Europei, care desparte izvoarele Nistrului de acele ale Tisei, si la sud, către Dunăre, unde îngustează patul fluviului la Porțile de Fier, pentru a se prelungi de cea parte de dânsul, în munții Golubinski din Serbia. Arătatele prelungiri ale munților Carpați către apus și sud, despart regiunea plană cuprinsă între munți și râuri în două șesuri
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pas ca să scap de el. El mergea în spatele meu țipînd: — Bine! Bine! N-am spus că n-o să te duc la serviciul de protecție socială, nu-i așa? Am continuat să mergem unul lîngă altul pînă ce drumul s-a îngustat și el a luat-o înainte. Cărarea cobora pe un taluz povîrnit între două dealuri care păreau să fie gropi de gunoi. Atunci cînd cotea brusc, mergeam înainte și mă trezeam că înot prin cenușă și țesături putrezite. Am traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dintre dinți. într-o clipă, capul și umerii i-ar fi ieșit printre ei, dar el urlă: — închide! Mușcă și închide! întunericul se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din josul gurii se îngusta într-un gîtlej în care luneca izbindu-se de pereți cu o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se iscă un zgomot ca de metal sec, ram-ram-ram-ram, și forme întunecate trecură deasupra lui. Mai tîrziu se auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care alerga din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de deasupra. Pe măsură ce urca, frica de înălțime îi sporea entuziasmul. Țancul era năruit și plin de pietriș - fiecare pas pe care-l făcea trimitea o ploaie de bulgări mărunți care zornăiau și se prăvăleau în cerul de, dincolo de margine. Se îngustă pînă la cîțiva centimetri. Thaw își lipi pieptul de granit, se ridică în vîrful picioarelor și, întinzînd mîna, ajunse cu vîrfurile degetelor la o distanță de un centimetru de culme. „La naiba, la naiba, la naiba, la naiba, la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să vedem ce-o să faci în seara asta, zise cealaltă Joy. îl terifiezi pe Monboddo. Lanark începu să le explice cum s-au petrecut, de fapt, lucrurile, dar colțurile gurii i se ridicaseră și-i strîngeau obrajii, unflndu-i și-i îngustau ochii; nu-și putea controla fața care era contorsionată toată și limba sufocată de un rînjet prostesc; în final, clătină din cap și rîse. Rîse și Libby. Se sprijinea de bar, și șoldul i se freca de coapsa lui. — Martha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vei urca pentru că ești prea nesăbuit ca să mai rămîi. Am dreptate? — Greșești, zise Lanark oftînd. O să mă urc înăuntru pentru că sînt prea obosit să mai rămîn. Păși în interiorul cavității, se așeză și-și îndreptă picioarele. Spațiul se lungi și se îngustă luînd forma trupului său. Rămase așa privind la un cerc de culoare crem din tavan, înconjurat de negură. îl auzi pe Monboddo murmurînd Bon voyage, și o formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l eclipsă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avea și pe al treilea. Ridică o sprânceană. ― Evident, asta nu-i decât o ipoteză. Gosseyn renunțase să mai creadă că a avut vreodată două corpuri. Tocmai voia să i-o spună pe un ton batjocoritor, dar se răzgândi. Își îngustă ochii, bănuitor. Tipii aceștia urmăresc un anume scop de încearcă să acrediteze o asemenea idee. La prima vedere, totul părea obscur și fără semnificație, dar el nu trebuia să uite că nici o clipă nu ieșise în mod real de sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca abrupt și se îngusta treptat. Pe la jumătatea drumului își dădu seama că nu va putea trece cu distorsorul. Era o constatare, e drept, neplăcută, dar care nu-i putea schimba hotărârea. Trebuia să intre în legătură cu venusienii. Mai târziu, cu ajutorul lor putea reveni să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și a cumpărat clădirea în 1919 pentru a instala aici o sucursală. Din strada Georges-Berger spre strada Legendre, se face trecerea de la marea burghezie foarte avută la straturile sociale mai modeste. Și asta se vede în lărgimea străzii, care se îngustează mult, în arhitectura imobilelor, care devin sobre, în apariția amplasamentelor industriale și meșteșugărești. Comunitatea portugheză este suficient de vastă pentru a beneficia de o slujbă în limba maternă în fiecare duminică, la biserica Sainte-Marie-des-Batignolles. Un clivaj social separă foarte clar
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
acesta componenta populară devine majoritară. E adevărat că odinioară acest cartier era unul al industriilor, cu uzine pe gaz, abatoare, garaje. Aici imobilele sînt lipsite de orice decorațiune arhitecturală, intrările sînt strîmte, iar ferestrele adesea nu au obloane. Strada se îngustează considerabil. Clădirile au aspectul caracteristic al imobilelor construite în secolul al XIX-lea pentru muncitori. Celelalte, care aparțin sectorului locuințelor cu chirie mică, au fost construite la marginea orașului, între linia ferată de mică centură și bulevardul Bessières sau între
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
avea și pe al treilea. Ridică o sprânceană. ― Evident, asta nu-i decât o ipoteză. Gosseyn renunțase să mai creadă că a avut vreodată două corpuri. Tocmai voia să i-o spună pe un ton batjocoritor, dar se răzgândi. Își îngustă ochii, bănuitor. Tipii aceștia urmăresc un anume scop de încearcă să acrediteze o asemenea idee. La prima vedere, totul părea obscur și fără semnificație, dar el nu trebuia să uite că nici o clipă nu ieșise în mod real de sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca abrupt și se îngusta treptat. Pe la jumătatea drumului își dădu seama că nu va putea trece cu distorsorul. Era o constatare, e drept, neplăcută, dar care nu-i putea schimba hotărârea. Trebuia să intre în legătură cu venusienii. Mai târziu, cu ajutorul lor putea reveni să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mână fața mânjită, iar cu cealaltă își căută arma. Țeava acesteia se ridică brusc, iar raza albă a trasorului țâșni spre capul masiv al lui Corl. Perii de pe urechile acestuia vibrară, anulând automat energia. Ochii lui negri și rotunzi se îngustară, privindu-i pe oamenii care-și întindeau mâinile spre arme. De lângă ușă, Grosvenor spuse, cu un glas tăios: - Încetați! Dacă nu ne ținem firea, e vai de noi! Kent își vârî arma în teacă și se întoarse, uimit, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte o astfel de armă. În clipa când cușca ajunse în laboratorul improvizat la repezeală, un scaner fu împins către deschizătura îngusta dintre două gratii. Ixtl se săltă atunci până în tavanul cuștii. Devenind, brusc, sensibil la undele ultrascurte, putu desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț cu opt degete subțiri ca niște sârme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nu era la curent cu viețile lor și, de altfel, din pricina limbii, nici nu urmărea vreun jurnal. Isabelle-Anais și Mémé îi puseseră lui Max o poreclă, dar Omar, în secret, îi zicea Șobolanul fiindcă avea ochii de rozătoare și îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să vin altă dată, când voi fi mai atent să ajung la timp. Te rog încă o dată să-mi accepți scuzele... Fusese umil și Max-felcerul atât aștepta. Își îngustase pupilele precum două linii în cap, dar nu apucă să-și răstoarne vorbele pe care le încălzise în gușă, că o făptură țâșni pe lângă Omar, înspre coridor. Era o femeie, îi simțise parfumul venind din urmă, apoi o auzise pășind
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Îți spui probabil că am un tic nervos! râse Cristescu. Cum dau de numele bătrânei îmi vine o idee ori îmi imaginez că în perimetrul respectiv s-a pus la cale un complot tenebros. Coincidența însă nu-i de ignorat. Îngustează unghiul raționamentului și ai să vezi că sună al naibii de interesant. Una din prezumtivele gazde ale cârnului locuiește la o distanță de câțiva metri de Melania Lupu. Începu să râdă încetișor: Nu zău, nu m-ar mira deloc. Locotenentul impasibil își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
primit toate detaliile pe BlackBerry-ul tău. —A, mă tem că nu am BlackBerry. —O, îți face rost Comms de unul, nu te îngrijora. O să iau... — Vreau să spun că nu folosesc BlackBerry-uri. Nu am făcut-o niciodată. Îți îngustează posibilitățile. Asculți Washingtonul sau Londra sau pe cine o fi, când de fapt ar trebui să-i asculți pe cei din cameră. Nu le suport. —OK. Davis se uită la Maggie ca și cum aceasta ar fi recunoscut că e dependentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea, de la început, un mare cusur. Era prea devreme. Mai bine ar fi fost să dea lovitura la miezul nopții. Dar șeful le-a spus că era urgent; nu aveau timp de pierdut. —OK. Întoarce aici. Era un drum accidentat, îngustându-se rapid până când ajunse cât o pistă de motociclete. Potrivită pentru un tractor, dar dificilă pentru un Subaru închiriat. —Intră pe ogor. OK. Omoară motorul. Era un lan de bumbac, suficient de înalt ca să ascundă mașina, exact cum fuseseră informați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar face cu siguranță același lucru și ei, chiar aici, chiar acum, în această catacombă a secretelor străvechi. Capitolul 53 Ierusalim, vineri, 8.21 a.m. Picioarele luară decizia înaintea ei. Se ridică și fugi, alergând prin locul în care se îngusta culoarul unde stăteau poate douăsprezece femei, fiecare din ele ținând în mână o carte de rugăciune. Aveau capetele acoperite cu pălării sau cu bonete croșetate, iar figurile lor exprimau o extraordinară ardoare. În timp ce își făcea loc printre ele, Maggie observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de piatră, aruncate una peste cealaltă, ca și cum constructorii de acum două milenii ar fi lăsat pur și simplu sculele și și-ar fi abandonat munca. Auzea pași grei în spatele ei. Căuta o ieșire, dar nu vedea decât una. Cărarea se îngusta din nou, întorcându-se cu nouăzeci de grade de la Zidul de Vest, care fusese până atunci un element de siguranță în dreapta ei. Acum nu mai zărea pietrele elegante, ordonat așezate, părea să fi intrat într-un fel de trecătoare subterană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu mai pot îndura! Se ceartă tot timpu’. Dă-mi voie să te mai întreb ceva. Îl cunoști bine pe domnul Reilly! Crezi că este iresponsabil? Sau poate chiar periculos? Ce vrei de la el? Ochii împăienjeniți ai domnișoarei Annie se îngustară. A mai dat și de alt bucluc? — Sunt Gus Levy. A lucrat cândva pentru mine. — Ei, nu mai spune! Nebunu’ ăla de Ignatius era tare mândru de slujba pe care o avea acolo. Îl tot auzeam spunându-i maică-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]