657 matches
-
el însuși de o sensibilitate cu totul aparte, oferă în faimosul său cod de artă poetică intitulat Il Fanciulino (Copilul), o revelare majoră a ceea ce era atât de simplu, dar atât de greu de explicat: Există în noi un copil înlăcrimat, dar care este cutremurat nu numai de fiori, ci și de mari bucurii. Când vârsta noastră este fragedă, el își confundă vocea cu a noastră, și de la cei doi copii care se zbenguie și se ceartă între ei, și, totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dac-aș scăpa platoul pe jos! Dar în mintea mea văd totul foarte clar: perechi dezechilibrându se și alunecând neputincios cu picioarele pe tartine unse cu unt și ornate cu murături, țipete, toalete distruse, pătate de mâncare, tocuri rupte, privirea înlăcrimată a Georgianei, căreia i am distrus petrecerea... Strâng platoul cu îndârjire, ca pe un obiect de preț, foarte ușor casabil, și reușesc să-l depun pe masă fără să fac vreo dandana. Mă uit în trecere la Eduard și la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați de flăcările lumânărilor. Pe Ioniță îl vedea din profil, roșu, cu ochii înlăcrimați și cu privirea evlavioasă. Aproape că îl iubea. Se stinsese cu totul supărarea și dorința de a-i stâlci fața. Câțiva pași mai înainte stătea drept, și parcă întinerit, Mașcatu. Iar în fața lui se afla spătarul, așezat pe scaunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar că nu ucid niciodată. Erau doi bărbați foarte tineri, îmbrăcați cu haine amestecate, luate de la negustori, de la boieri și de la țărani, fără alegere. Unul își legase de jur-împrejurul capului o pânză roșie, care îi punea în evidență ochii mari și înlăcrimați. Fratele lui avea părul negru împletit în multe codițe și cămașă de mătase verde, descheiată la toți nasturii, așa încât să i se vadă talismanele înșirate pe bucăți subțiri de piele. Și restul, însoțitorii fraților, păreau la fel de interesați de aspectul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Alecu fusese mazilit. Întâlnirea cu Zogru a fost doar picătura care a lovit-o în creștetul capului. A căzut în mijlocul străzii, înconjurată de soldați turci, privind năucită în ochii omului care murea odată cu ea, cu ochii deschiși până la refuz și înlăcrimați. 19. Toate iubirile lui Zogru se terminaseră prost, iar gândul că ar putea să se îndrăgostească îi dădea fiori neplăcuți. A plecat de la Groapă cu Andrei Ionescu, hotărât s-o uite imediat pe Giulia, dar a doua zi era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că Noia era prost, nebun ori gelos fără măsură, dar avea o inimă sensibilă de copil orfan și el nu putu să suporte prăbușirea înlăcrimată a nevestei lui. Veni lângă ea și-i ceru asigurări că nu-l mințea. Femeia îi făcu hatârul, lipsită de puterea de-a mai interpreta gestul lui infantil. La un moment dat, Luana începu să vomite tot ce înghițea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și bocceaua din mâinile vânzătorului, le puse pe podea și se Îndepărtă grăbit. După expresia din ochii săi, Hiyoshi părea gata să se năpustească pe urmele lui, dar, de fapt, nu vedea nimic; era orbit de lacrimi. Își aminti fața Înlăcrimată a mamei sale când Îl prevenise că, dacă mai era alungat o singură dată, ea nu mai putea să apară În fața nimănui, și că pentru cumnatul ei, avea să fie o rușine. Amintirea feței și a trupului ei, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
te rog, du-te și adu-o. — Nu-i nevoie. Mă duc eu. Hiyoshi alergă În magazie. Luă sabia de pe grinda unde era prinsă. În timp ce și-o lega la șold, Își aminti de acel băiețaș În vârstă de șase ani, Înlăcrimat, cu atâta timp În urmă. În acea clipă, simți că, Într-adevăr, crescuse. — Hiyoshi, te cheamă mama, spuse Otsumi, băgând capul În magazie. Onaka aprinsese o lumânare În micul altar de pe raft. Într-un mic vas de lemn, așezase câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
servea acum pe Hanbei zi și noapte, fără a-și mai scoate armura, canalizându-și toate energiile spre a pregăti medicamentele acelui om și a-i satisface toate necesitățile. Și astfel, Shojumaru venise În fugă și se prosternase la pământ, Înlăcrimat. Intuitiv, Hideyoshi avu senzația că primise o lovitură În piept. — De ce plângi, Shojumaru? Îl dojeni el. — Vă rog să mă iertați, se șterse la ochi Shojumaru. Seniorul Hanbei este prea slăbit ca să mai vorbească; s-ar putea să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rost. Pe mâinile lui Mitsuharu picurau lacrimi amare. Chiar atunci, ceva se mișcă dincolo de ușa ascunsă. Poate că asasinul simțise tensionarea situației și era nerăbdător să acționeze. Dar Încă nu primea nici un semnal de la Mitsuhide. Acesta se Întoarse dinspre chipul Înlăcrimat al vărului său. — Ai studiat mult mai mult decât alții, forța ta intelectuală e mult mai mare decât a majorității oamenilor și ai ajuns la vârsta maturității În judecată. Mai există ceva ce nu Înțelegi? Îl imploră Mitsuharu. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fugă, pe poarta principală, dar, când o văzură pe Nene În verandă, Începură să strige la ea de unde se afla, ca și cum n-ar fi avut destul timp ca să se apropie. — Mamă! strigă Nene. — Nene! Bătrâna și nora ei se Îmbrățișară Înlăcrimate, abia dându-și seama că vocile lor fericite se uniseră Într-una singură. Bătrâna se prosternă În fața statuii lui Kannon. Nene Îngenunche alături, aplecându-se, din tot sufletul. — Băiatul nu te-a văzut de multă vreme. Arăți puțin cam obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
paj, continuă să vorbească. Ești fiul lui Shirai Tango, nu-i așa? Cred că tatăl și mama ta te așteaptă. Fugi cât te țin picioarele spre Inuyama. Uite, vin gloanțele! Pleacă odată de-aici! Imediat! După ce-l alungă pe pajul Înlăcrimat, rămase singur, simțindu-se eliberat de orice griji. Calm, aruncă lumii din jur o ultimă privire. Foarte curând, auzi un zgomot ca de animale sălbatice Încăierându-se și, În steiurile de stâncă din spatele lui, copacii Începură să se zgâlțâie. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lîngă el (L-am auzit: nu te-ncrunta, Urizen, ci-ascultă-mi Viziunea) 85 Zicînd, "Mergeți și muriți de Moartea Omului pentru Vala, dulcea rătăcitoare. Volutele Urechilor vi le întoarce-voi spre în afară, si Nările în jos Vi le-apleca-voi, si Ochii-nlăcrimați, cuprinși în globuri, înfricoșați vi s-or rostogoli; Uscîndu-vi-se, Buzele și Limba se strînge-vor într-un cerc strimt, Pîna ce-n strîmte-nfățișări va strecura-veți. Duceți-vă pe calea voastră de văpaie 90 Și învățați ce-nseamnă să-l absorbi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale timpurilor de demult sortit să fie-Acela Care-ntrista-va Veșnicia; cu dragoste, înlăcrimata și supusă, Ochii 150 Mi-i nalt către Pavilioanele-ți; ascultă-mi ruga de dragul lui Luváh. Îl văd pe ucigașul lui Luvah al meu, în haine-nveșmîntat de sînge: Cel care luat-a tronul lui Luvah al meu în timpuri a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt Și trupuri le teșea, dîndu-le nume; fiii și fiicele-i iubite, Tocmindu-le pe fiice la războaiele-i de țesut, Los îi tocmi pe fii La
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o întâmpină plângând. Dar cei doi cumnați au prins-o deja, iar zidarii se apucă de lucru. La început ea crede că-i un joc, dar pietrele se adună. Atunci își imploră cumnații și pe soțul ei, care întoarce capul înlăcrimat. Meșterul zidar, cuprins de milă, nu se poate abține să-i acorde ceea ce cerea, niște deschizături în dreptul ochilor ca să-și vadă în continuare frumoasa casă, și două deschizături în dreptul sânilor, ca să-și alăpteze copilul care este adus vreme de un
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Panaitescu. „Muza sarmată” e invocată retoric, spre a scuza imperfecțiunea formei în tratarea unui subiect înalt. Intenția era aceea de a-l convinge pe regele polon asupra nobleței de origine a românilor. Sub influență clasică, poema începe: „Cânt țara-mi înlăcrimată și pe bieții locuitori” care au îndurat „scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit”. Pe aceeași idee a antinomiei între bogăția de rai și nefericirea țării își va construi mai târziu Alecu Russo poema Cântarea României. Elemente de mitologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
pentru a-l motiva să se oprească din fumat după o ședință de terapie. În următoarea ședință a spus că nu a mai fumat, dar dorea să fumeze. Această dorință de a fuma a fost acompaniată de căscat și ochi înlăcrimați, precum și de afirmația „Sunt foarte stresat și am nevoie să fumez”. Aceste comportamente au fost recunoscute de Rossi ca ocazii de convertire a unui „sindrom de stres ultradian” într-un „răspuns de vindecare ultradian” (Rossi și Nimmons, 1991Ă. Din perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să i se adreseze cu o vorbă, cu vocea ei... Probabil, - încerc să-mi explic, - femeia aceasta a visat să vadă cu ochii ei ce vede acum, și n-a putut din cine știe ce pricină. Nu este o emoție oarecare. Ochi înlăcrimați se mai văd. Dar aceasta nu e o turburare în fața frumosului, - aici este vorba de cu totul altceva... Această femeie, între două vârste, dă drumul unei vechi apăsări de o altă natură... Și când nici nu mă mai așteptam, când
Sixtina (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7270_a_8595]
-
adăugat că medicul Radu Zamfir a izbucnit în plâns de nenumărate ori în timpul vizitei. După ce le-a oferit părinților Aurei detaliile pe care aceștia le așteptau și pe care doar el le putea oferi, medicul a plecat la fel de trist și înlăcrimat precum a venit.
Radu Zamfir, întâlnire dureroasă. Medicul a izbucnit în plâns () [Corola-journal/Journalistic/47435_a_48760]
-
dar în afara granițelor țării! Sigur că ideea de patrie e sfântă, dar la fel de sfânt trebuie să fie adevărul, pentru că altminteri, la cine știe ce colț al istoriei, o să ne trezim și fără țară, și fără posibilitatea să mai livrăm omenirii adevărurile noastre înlăcrimate. Ambiția de-a vedea alb acolo unde e negru, și invers, nu e chiar atât de lipsită de meschine interese pe cât pare. Dacă pentru naționaliștii sălbatici și pentru xenofobii ce umplu foile destulor gazete românești nerecunoașterea participării la una din
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
teroare, ascuns în mașină. Gradarea emoției - pentru verosimilitate ea nu trebuie să izbucnească spontan -, spațiul acordat descărcărilor nervoase ale celorlalți, dubla acțiune exercitată atât asupra mamei copilului ucis, vorba aceea, ca de la mamă la mamă, banii strecurați cu umilință, privirea înlăcrimată și apoi plânsul care le descarcă pe ambele femei și pe Traian Angheliu (Adrian Titieni), tatăl îndurerat. Nimic nu rezistă regiei imbatabile și instinctului de carnasier al Mamei-lupoaică, deopotrivă odioasă și sublimă în acest teatru abject destinat salvării propriului său
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
Neamț, Aurelian Vasea Șoric. În 16 noiembrie, comisarul șef Aurelian Șoric, declara, într-o conferință de presă, referitor la acuzațiile potrivit cărora ar avea legături cu gruparea Mararu, că nu a avut nicio legătură cu familia Mararu, susținând, cu ochii înlăcrimați, că presa își bate joc de familia lui. Nu am nicio legătură cu familia Mararu. Am avut o relație cât se poate de firească. De ce este interlop (n.r. - Gheorghiță Mararu) pentru că dădea bani la oameni și le lua camără? Sunt
El l-a dat afară, el l-a angajat din nou: Fostul şef al Poliţiei Române Petre Tobă, demis în 2010, numit de Boc secretar general adjunct MAI () [Corola-journal/Journalistic/26987_a_28312]
-
vechi, câteva biblioteci de cărți noi, 100 de scriitori și probabil câțiva tovarăși. Dar măcar era un loc aerisit, cu o sală de conferințe și public numeros. O tânără din sală a pus o întrebare în limba chineză. Avea ochii înlăcrimați și m-am oprit emoționată să văd ce zice, dar n-am reușit să aflu. Prin tot târgul plutea spiritul Hertei Müller. Multe edituri aveau postere cu portretul ei sau coperte de cărți, iar din când în când i se
Târgul de Carte de la Frankfurt 2009 by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6813_a_8138]
-
care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare călătorește pe spatele porumbiței și pe burta unui pește mort năpădit acum de muște de-o săptămână cireșul din curte e o liniște din care curge sânge lumina aude respirația paginii Nimeni n-a venit pe lume decât
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]