1,308 matches
-
naște o lacrimă rece Mă simt copleșită..căci viața mi-e suptă De norii speranței..și timpul îmi trece.. În colbu-ndoielii mi-alunecă talpa.. Născutu-m-am oare să sufăr și-atât?! De ce zeul fricii își scutură salba Pe sufletul care..se-nlănțuie-n lut?!.. 7.06.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani. Imagine: sursă Internet. Referință Bibliografică: MĂ PLOUĂ CU GÂNDURI... Oana Adriana Alexandrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2352, Anul VII, 09 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Oana
MĂ PLOUĂ CU GÂNDURI... de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380400_a_381729]
-
schimb, divinitatea s-a îndurat și a dăruit omului libertatea VISULUI, fenomen compensatoriu, dar nu realizabil pe deplin. Iată câteva exemple semnificative: „visul meu, mai ascuțit decât tăișul lamei,/modeleză împreunările noastre matinale, / minunea vibrațiilor trupurilor de carne, „... sau: “tu - înlănțuită de vise,/eu - înlănțuit de vise,/dorințele ne macină/ sfâșiate de șoaptele sângelui din noi...” (lăcrimând fulgere de gheață...) cel mai frumos vis /mi-a devenit cel mai groaznic coșmar,/ îngenunchindu-mă într-o stare de agitație, /spulberându-mi bucuriile
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
îndurat și a dăruit omului libertatea VISULUI, fenomen compensatoriu, dar nu realizabil pe deplin. Iată câteva exemple semnificative: „visul meu, mai ascuțit decât tăișul lamei,/modeleză împreunările noastre matinale, / minunea vibrațiilor trupurilor de carne, „... sau: “tu - înlănțuită de vise,/eu - înlănțuit de vise,/dorințele ne macină/ sfâșiate de șoaptele sângelui din noi...” (lăcrimând fulgere de gheață...) cel mai frumos vis /mi-a devenit cel mai groaznic coșmar,/ îngenunchindu-mă într-o stare de agitație, /spulberându-mi bucuriile/ Vieții, /întristările,/ înălțându-mă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ci oamenii care le poartă și le trăiesc. Marin Preda în Viața ca o pradă Suferința e o criză din care trebuie să ieși cât mai rapid, adâncimile ei ne rătăcesc spiritul. citat din Marin Preda Omul este o divinitate înlănțuită de puterea condițiilor. definiție de Marin Preda Cine trădează va fi trădat. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Numai păcatele nu te lasă să dormi. Marin Preda în Moromeții Nu trebuie să accepți să trăiești oricum. citat
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
îmblânzita cu sunete și culori de curcubeu, greșește. Nu, umbră, cum spunea Leonardo De Vinci, își are împărăția ei și nu poți descifra discursul existențial fără să urmărești subtilele decupaje ale luminilor și ale umbrelor care au rolul de a înlănțui aparențele prin permanentele mișcări de progresie, formare și deformare asupra a ceea ce suntem obișnuiți să numim Real. În absență umbrei, viața nu ar mai avea profunzime, consistentă, dinamism. Pentru dozarea corectă a umbrei și a luminii în existența noastră acționează
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379394_a_380723]
-
Articolele Autorului Mărturisire N-am aripi zborul să-ți adun sub ele, Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești: Iubire, spirit liber, flori și stele Și tot o dată carte cu povești! N-am brațele destul de lungi s-ajungă, Să-nlănțuie pe poante dansul tău, O roată ce învârte sentimente, încă, În crezul sfânt lăsat de Dumnezeu. Nici pasul nu mi-e, știi tu, prea ușor Privesc la tine și mă-mpotmolesc, Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor
MĂRTURISIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379546_a_380875]
-
și mă-mpotmolesc, Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor, Și după tine-ncerc să-l potrivesc. Și mă hrănesc cu visul de iubire Născut din zborul genelor pe-obraz, Mă-mbată cu ambrozie-o privire Ce mă înlănțuie cu doruri și necaz. Abdic de bună voie, ne-ntrebat, Unui surâs ivit pe colțul gurii, Nebunul ce se-aruncă dezbrăcat De minte, acolo unde-adastă nurii! Mă vor ucide poate aruncând Cu pietre de smarald dumnezeiesc, Din ochii tăi ce mă
MĂRTURISIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379546_a_380875]
-
floarea spre lumină? Hrăniți cu har, sub semn divin, Ca trandafir într-o grădină Vrei să-mpărțim o rădăcină, Să-mi fii tu lujer drept și spin? Sub ploaie, ger ori zi senină Tu să mă aperi de suspin Ca-nlănțuiți într-o tulpină Cu tine una să devin. Vrei să-mpărțim o rădăcină? de Gabriela Mimi Boroianu 03.04.2016 Referință Bibliografică: Vrei? / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1921, Anul VI, 04 aprilie 2016. Drepturi de
VREI? de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379574_a_380903]
-
îmblânzita cu sunete și culori de curcubeu, greșește. Nu, umbră, cum spunea Leonardo De Vinci, își are împărăția ei și nu poți descifra discursul existențial fără să urmărești subtilele decupaje ale luminilor și ale umbrelor care au rolul de a înlănțui aparențele prin permanentele mișcări de progresie, formare și deformare asupra a ceea ce suntem obișnuiți să numim Real. În absență umbrei, viața nu ar mai avea profunzime, consistentă, dinamism. Pentru dozarea corectă a umbrei și a luminii în existența noastră acționează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
îmblânzita cu sunete și culori de curcubeu, greșește. Nu, umbră, cum spunea Leonardo De Vinci, își are împărăția ei și nu poți descifra discursul existențial fără să urmărești subtilele decupaje ale luminilor și ale umbrelor care au rolul de a înlănțui aparențele prin permanentele mișcări de progresie, formare și deformare asupra a ceea ce suntem obișnuiți să numim Real. În absență umbrei, viața nu ar mai avea profunzime, consistentă, dinamism. Pentru dozarea corectă a umbrei și a luminii în existența noastră acționează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
bogați de pe pământ și nici măcar moartea nu va putea să ne despartă * Nostalgiile cuvintelor (4) de Gabriela Mimi Boroianu 14.03.2017 M-am rezemat de noapte ... îți purta slovele prinse la tâmplă iar pletele ei înzorzonate cu stele mă înlănțuiau în moliciunea lor a șoaptelor... Aș fi vrut să ai niște degete lungi cât un meridian să mă străbați cu ele peste suflet și până dincolo de mine să mă aduci înapoi în starea aceea de beatitudune în care rămâneam agățată
NOSTALGIILE CUVINTELOR I de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379593_a_380922]
-
e să fie femeie? Când te-ai hotărât că e a ta, ai transformat-o într-un accesoriu, într-un bun de consum. Ai supus-o nevoilor și dorințelor tale. Secole la rând, i-ai îngrădit sufletul și i-ai înlănțuit trupul. Ai ucis-o pe Eva-preoteasă, Eva-oracol, Eva-vraci... Dar nu ai înfrânt-o, pentru că ea, Eva ta, s-a ridicat și a mers mai departe. Ai dat cu ea de pământ și ai călcat-o în picioare. Rău ai făcut
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
Care-n vârf de piramidă, se declară patrioți.... XXIV. INSULA DE GHEAȚĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015. Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul ... Citește mai mult Pe insula de gheață lipsită de suflare,Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom.Îngenunchind pe
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
noastră sfântă columna ființială ne e puterea blândă comuna-uniune atât de ne-nțeleasă clădită pe empatice porți de tandrețe eternă suave mângâieri pipăindu-ne gândurile cu degete eterice de foc diafan cerșind lumina care să ne topească grija de a fi înlănțuiți de timp ca pro.me.teu de propriul Alter Ego noi nu suntem ca ei iubito noi nu trăim în vajnice mitologii abstracte străine de noi și de ființă nici în metafore oarbe pline de teama fatidică inexorabilă și persuasivă
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
strict informativ, precum viața publicațiilor dobândesc aura momentului, respirația realului, fluxul a ceea ce însemna informația vremii. Experiența de publicist a scriitorului Al. Fl. Țene se resimte prin perspectiva ochiului format să depisteze amănuntul semnificativ din multitudinea faptelor realului, și să înlănțuie evenimentele în cauzalitatea devenirii lor. Coloși precum G. Călinescu, T. Vianu, Sadoveanu, Arghezi, prietenii precum Cezar Petrescu, Radu Gir, Crevedia, scriitorii prinși în degringolada momentului precum Z. Stancu, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza etc. realizează tabloul palpabil al celei mai frământate
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381242_a_382571]
-
De Anul Nou... mereu promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiect Dar iureșul cotidian...s-admitem Ne-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect. Lăsăm dorințele să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-o chingă Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani. Speranțele tinere ce înmuguresc Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să
MARIANA STOICA [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]
-
se-așterne-n glastreDin paie -acoperite cu cătran..De Anul Nou... mereu promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiectDar iureșul cotidian...s-admitemNe-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect.Lăsăm dorințele să se stingăCa artificiile în noaptea dintre aniTihna așezării-n sine într-o chingăNe-nlănțuie cu lacăte și bolovani.Speranțele tinere ce înmugurescCu freamăt nou înfiorându-ne ființaUdați-le cu răbdare până crescși scuturați temerile, golind conștiința.Pe sub poarta dintre ani să trecemCu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde
MARIANA STOICA [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]
-
straturi, prinseră peștii și-i aruncară unul peste altul în sacii de călătorie, după care dărâmară fântânile și dădură foc întregului loc. De parcă tot dezastrul făcut de soldați nu fu suficient ca să potolească mânia împăratului, acesta dădu poruncă să fie înlănțuit grădinarul și aruncat în închisoarea de sub talpa palatului său. Cum porunci Mustață-Sură se și înfăptui, căci nimeni nu îndrăznea să îl înfrunte. Întorși acasă, oștenii îl aruncară pe Florea în temniță și porniră să construiască o grădină sub ferestrele fetelor
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... Citește mai mult Prin ochii copilului, fulg în devenire...Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze,sclipiri albastre ce topesc pustiul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
prin timp, urletul umbrelor nopții,zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau.Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii,candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg,ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi,eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... XXVIII. LA ÎNCEPUT - CUVÂNTUL, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. La Început - Cuvântul La Început Cuvântul a fost și
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia dorită Și mâna-i caldă, ca pe-o inimă-nflorită... Și...,dintr-o dată, ploaia, încălzită, Exuberantă,-n ropote, valsează-nveselită, Înlănțuind-o strâns la piept pe-ndrăgostită, Care sărută apa, atât de viu prin EL substituită... Referință Bibliografică: SUBSTITUIRE / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghița Durlan : Toate
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
Lumi nepământene apar În oglinzile invizibile paralele Sufletu-i ancorat în cuvinte Consoane înflorate din vara fierbinte Colorează potopul de vocale Coborâte din mințile stelare Cuvintele-și oglindesc chipul oare? Oglinzile-s ciobite de timp Umbrele au chipuri diforme, Copacii înlănțuiți în oglindă capătă forme Frunzele moarte au înviat.... Și-n lumi nepământene apar Întunericul absolut-îi zdrențuit De dorința nopții ce vine din abis O umbră ...așezată-i pe-o bancă.... Gândurile-i invizibile se pironesc În privirea spre nicăieri din
ÎNTUNERIC ȘI UMBRE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373483_a_374812]
-
mere.) Le-a dezbrăcat ca să-ți aducă aminte de momentul paradisiac, goliciunea și libertatea. Cine poate să înțeleagă merele? Au căzut pradă șarpelui din dorința de a cunoaște izvorul din care lumina coboară aducând pe aripile ei viața. Au fost înlănțuite pentru ca moartea să le soarbă nectarul. Stau într-un colț și își plâng destinul orb ce le-a ancorat în năvodul arahnidei. (Răstoarnă merele pe masă.) Malu: Se rotesc fără nicio țintă. (Un măr cade de pe masă și se rostogolește
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]